Obligație de a face. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.215/AC din 19 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-( nr.format vechi 2205/AC/ 2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții, asistați de avocat și cu împuternicire avocațială pentru recurenții și, care sunt lipsă la termenul de astăzi; intimatul asistat de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de grefier, după care:
La solicitarea instanței avocat pentru intimatul, arată că imobilul construcție este bun comun, aspect care este confirmat și de avocat pentru recurenții.
Instanța, din oficiu pune în discuție și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă cu referire la faptul că instanțele de fond nu au pus în discuția părților necesitatea judecării cauzei și cu soția pârâtului, având în vedere că bunul este comun și nu propriu.
Avocat pentru recurenți, față de motivul de recurs invocat din oficiu de instanță, solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fond susține toate motivele invocate în cererea de recurs. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimat, față de motivul de recurs invocat din oficiu de instanță, și față de decizia Comisiei Europene pe care nu poate să o precizeze, consideră că nu se impune introducerea în cauză și a celuilalt soț, lăsând soluția la aprecierea instanței.
Pe fond, arată că ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale, solicitând menținerea acestora și respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 486 din 10.03.2005, pronunțată de Judecătoria Roman în dosar nr. 2502/2004, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului - având ca obiect sistare lucrări și demolare construcții.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâtul a construit un garaj în baza autorizației de construcție nr.2/ 12.02.2004 emisă de Primăria municipiului R, corespunzător planului de situație pentru amplasarea acestuia. Conform expertizei efectuate în cauză, garajul ridicat corespunde amplasării prevăzută în actele legale conform cărora față de limita de a căii de acces, distanța este de 3,5 și 3,20 în punctul cel mai apropiat. Pârâtul a respectat la limită dimensiunile înscrise în autorizația de construcție și în actele anexe, iar din calea de acces, pârâtul nu ocupă nici o porțiune de teren.
Din aceste considerente, văzând că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, instanța a respins-o în conformitate cu dispozitivul hotărârii.
Prin Decizia civilă nr. 215/AC/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar 2205/2005, nr. nou -, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții și moștenitorii defunctului (, și ).
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că, eferitor la critica privind eventuale inexactități existente în raportul de expertiză întocmit la prima instanță de către expert tehnic, neîntocmirea completării la raport ca urmare a formulării de obiecțiuni, tribunalul a constatat că:
La data de 16.09.2004 a fost depusă la dosar lucrarea de expertiză, prin care sunt analizate obiectivele formulate de părți și care concluzionează că "garajul ridicat corespunde amplasării prevăzută prin planul de situație anexă la autorizația de construcție, care prevede, față de limita de Eac ăii de acces o distanță de 3,5 și 3,20 în punctul cel mai apropiat, că în punctul I este necesar ca pârâtul să-și retragă streașina cu 2 cm. Dat fiind poziția garajului și a lățimii căii de acces, cât și a faptului că pârâtul a respectat la limită dimensiunile, fără a lăsa nici un pic de toleranță, impusă de situația concretă din teren, accesul la proprietatea reclamanților se poate face în bune condiții cu mijloace de transport de tonaj mic, fără a se putea pronunța asupra posibilității de acces a celor de tonaj mare și gabarit depășit, dat fiind lățimea minimă de 3,20 și a ușoarei curburi a căii de acces.
Ca urmare a formulării obiecțiunilor, s-a depus la dosar completări la raportul de expertiză, la data de 16.11.2004, 19.01.2005 și 9.03.2005.
Prin completarea din data de 16.11.2004, expertul își menține concluziile anterioare referitoare la măsurătorile efectuate inițial, care reflectă situația din teren, iar prin completarea din data de 19.01.2005, expertul răspunde din nou la obiecțiuni, precizând încă o dată că garajul edificat nu ocupă din calea de acces, ci este edificat la limita căii de acces, că față de actul dotai, garajul ocupă 1,2 pe lungime și 3,8 pe lățime, însă nu din calea de acces, ci din terenul pe care reclamanții îl consideră ca fiind al lor.
Prin completarea din data de 9.03.2005, expertul precizează încă o dată că își menține constatările anterioare, nefiind necesare noi măsurători, dat fiind faptul că situația din teren nu se schimbă de la o zi la alta.
În atare situație, este neîntemeiată critica referitoare la faptul că expertul nu a răspuns la obiecțiunile formulate. Dimpotrivă, acesta a formulat încă trei completări la raportul de expertiză depus inițial.
Față de faptul că în cauză expertul desemnat a concluzionat, atât în raportul de expertiză inițial, cât și în completările ulterioare că pârâtul nu a ocupat din calea de acces, astfel încât să afecteze folosința proprietății reclamanților, că s-au respectat limitele prevăzute în autorizația de construire, întemeiat prima instanță a constatat că acțiunea în sistare, respectiv demolare construcții, este neîntemeiată.
O eventuală ocupare fără drept a unei porțiuni de teren din proprietatea reclamanților, excede prezentului cadru procesual, părțile având posibilitatea formulării unei acțiuni separate.
În termen legal, motivat și timbrat adecvat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă timbru de 8 lei, împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către reclamanta și moștenitorii defunctului, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea recurată recurenții au arătat că aceasta cuprinde motive contradictorii și chiar străine de natura pricinii, respectiv s-a dat putere maximă actelor ce au stat la baza emiterii autorizației de construire pentru pârât, fără a se analiza dacă prin edificarea construcției s-a afectat amplasamentul, dimensiunile căii de acces și dreptul reclamanților la folosința sa adecvată - drept existent de peste 80 de ani.
În atare împrejurări s-a solicitat în principal, admiterea recursului cu consecința modificării în tot a hotărârii din apel în sensul admiterii apelului și a acțiunii așa cum a fost formulată; în subsidiar s-a cerut admiterea recursului cu reținere spre rejudecare pentru administrarea probei cu o nouă expertiză topo-cadastrală.
Legal citat, intimatul pârât nu s-a prezentat personal în instanță, ci prin apărător a formulat concluzii de respingere a recursului justificat de faptul că se confundă dreptul la calea de acces cu dreptul de proprietate, iar hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
fondului, din oficiu instanța a pus în discuție motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5.pr.civ., respectiv lipsa de rol activ a instanțelor de fond care nu au pus în discuție necesitatea judecării cauzei în contradictoriu și cu soția pârâtului, imobilul solicitat a fi demolat având caracter de bun comun.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate de recurenți și din oficiu, și față de disp. art. 304,312.pr.civ. se constată că acesta este întemeiat justificat de următoarele:
- acțiunea formulată împotriva pârâtului - și menținută de către reclamanții și conform precizărilor de la termenul din 15.07.2004 ( fl. 20 fond ) - a avut ca obiect sistare lucrări și demolare construcții; la termenul din 15.07.2004 pârâtul a depus la dosar actul de proprietate pentru terenul pe care a edificat lucrările în litigiu ( contract de vânzare-cupărare autentificat sub nr. 1480/25.04.2003 - fl.17 fond ) și autorizația de construire nr. 2/12.01.2004 ( fl.19 fond ), înscrisuri ce relevau faptul că asupra construcțiilor solicitate a fi demolate pârâtul nu era proprietar unic, bunul aparținând comunității de bunuri a soților.
În atare împrejurări, conform dispozițiilor art. 129 alin.4, 5.pr.pciv. instanța era obligată a pune în discuție necesitatea judecării cauzei în contradictoriu și cu soția pârâtului pentru a realiza o aplicare corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
- prin promovarea acțiunii reclamanții au vizat protejarea dreptului lor asupra servituții de trecere în forma în care exista de peste 80 de ani, instanța trebuind să verifice în ce măsură folosința acestui drept era sau nu afectată prin lucrările edificate de către pârât; nu a fost investită instanța nici un moment a verifica dacă pârâtul a respectat ori nu condițiile din autorizația de construire nr. 2/12.01.2004, așa cum în mod greșit au făcut ambele instanțe de fond.
Prin urmare, această eroare a făcut ca și probatoriile, respectiv obiectivele la expertiza efectuată, să fie străine fondului real al cauzei, astfel încât se apreciază că nici dispozițiile art. 129 alin.6 pr.civ. nu au fost respectate în sensul nesoluționării obiectului efectiv dedus judecății.
Toate aceste considerente justifică conf. art. 312 alin.3 teza I pr.civ. admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și desființarea în parte a sentinței ( numai cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului ) cu trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Roman în aceste limite.
Se va menține soluția primei instanțe privind acțiunea formulată împotriva pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și împotriva deciziei civile nr.215/AC din 19 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-( nr.format vechi 2205/AC/ 2005).
Casează în tot decizia nr. nr.215/AC din 19 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și desființează în parte sentința civilă nr.486/10.03.2005 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr.2502/2004 cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului.
Menține sentința cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului.
Trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Roman în aceste limite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.
red. D/
red. / 29.01.2008
tehnred.BC/ 3 ex/ 29.01.2008
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
