Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.260 din 18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberat de Poliția N la data de 22 octombrie 1987; avocat pentru recurentul, care este lipsă la termenul de astăzi; intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de grefier, după care:
Întrebat fiind, recurentul arată că își însușește recursul declarat, semnând cererea de recurs.
Instanța, din oficiu, invocă motivul de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că, pe de o parte capătul de cerere privind acțiunea în revendicare este principală iar capătul de cerere privind grănițuirea este accesorie, iar pe de altă parte, dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și valoarea terenului revendicat.
Nemaifiind alte cereri, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentul, lasă soluția la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată de instanță din oficiu, considerând că acțiunea principală este în grănițuire și tribunalul s-a pronunțat în mod corect.
Privitor la motivele de recurs, arată că între părți este o stare conflictuală gravă, ambele părți având plângeri penale. În drept recursul este încadrabil în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă. Instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize care a fost efectuată de același expert ca și la instanța de fond, care nu a schimbat nimic în ceea ce privește amplasamentul terenului. Casele au fost construite în oglindă, terenul fiind același, laturile fiind egale, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize. Nu solicită cheltuieli.
Recurentul având cuvântul, arată că susține concluziile avocatului, solicitând admiterea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel. Față de excepția invocată din oficiu de instanță, lasă soluția la aprecierea instanței. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3525/12.10.2006 a Judecătoriei Piatra Neamța fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul. S-a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect revendicare. S-a stabilit linia de hotar între imobilele proprietatea părților, pe aliniamentul E-D stabilit de expert, conform raportului de expertiză aflat la filele 42 - 44 dosar fond.
Pentru soluționarea cauzei instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 318. situat în municipiul P N,-, dobândit prin cumpărare în baza contractului autentificat sub nr. 1763/9.09.2004 a BNP.
Pârâtul, este proprietarul terenului în suprafață de 335. dobândit prin constituirea dreptului de proprietate conform TP nr-, ce se învecinează în partea de nord cu terenul aparținând reclamanților.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că pârâtul deține o suprafață de 335. conform titlului său de proprietate, iar reclamanții dețin o suprafață de 318. cu 68. mai mult decât terenul înscris în titlul autorilor lor, respectiv TP nr-.
Față de această situație de fapt, instanța a constatat că, capătul de cerere privind revendicarea este nefondat.
În baza art.584 Cod civil, a admis cererea privind grănițuirea și a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea părților pe aliniamentul E - D, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Apelul declarat de pârâtul a fost admis prin decizia nr.260/2007 a Tribunalului Neamț.
A fost schimbat aliniamentul pe care s-a trasat linia de hotar dintre părți.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că:
Coroborând concluziile raportului de expertiză întocmit în apel cu celelalte probe administrate în această cale de atac și la fond, tribunalul reține că prin decizia nr.73/24.04.1970 emisă de fostul Consiliu popular al municipiului P N - fila 8 apel - s-a atribuit numitului suprafața de 250. spre folosință veșnică, teren situat în cartierul,-.
Moștenitorii acestuia au obținut titlul de proprietate nr. 1/3020/2.06.1997 în care suprafața de 250. teren curți-construcții este înscrisă la 39, parcela 13/1, și ulterior au înstrăinat acest teren numiților și sens în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. l164/9.10.2001. La rândul lor numiții au vândut terenul lui - nuda proprietate și reclamantului - dreptul de uzufruct - așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. l763/9.09.2004 (fila 5 fond).
Este de observat că în acest contract de vânzare - cumpărare se face vorbire de vânzarea suprafeței de 318. teren, cu 68. mai mult decât în actul de proprietate al transmițătorului, iar că această diferență de 68. este rezultatul ocupării zonei de protecție a pârâului.
Pârâtului i s-a atribuit în anul 1970 suprafața de 250. și i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1/2665/13.04.1995 pentru suprafața de 335. diferența de 85. rezultând tot din ocuparea zonei de protecție a pârâului.
La această concluzie tribunalul a ajuns în urma analizei datelor din adresa nr. 1886/330 din 13.11.2006 (fila 43 dos. apel), a schițelor întocmite în anul 1970 (fila 21-28 dos. apel) și a actelor de proprietate deținute de părți.
Această stare de fapt a fost confirmată și de expertul care la întocmirea lucrării în apel a avut în vedere aceste acte, și a stabilit că părțile stăpânesc terenurile conform atribuirii din anul 1970, iar diferențele de teren în plus rezultă din ocuparea abuzivă a zonei de protecție a pârâului și nu din ocuparea abuzivă a terenului uneia sau alteia dintre părți.
Prin urmare, tribunalul constată că linia de hotar se află pe aliniamentul D - G - C, conform schiței (fila 66 dos. apel), anexă raportului de expertiză întocmit în apel și nu pe aliniamentul stabilit de instanța de fond.
Reclamanții- intimați au declarat recurs în care s-au invocat, în esență, următoarele:
- aliniamentul stabilit în apel este același cu cel de la prima instanță, doar literele diferă
- s-a avut în vedere un raport de expertiză pe care ambele părți l-au contestat
- pârâtul a profitat de faptul de faptul că reclamanții nu locuiesc efectiv pe terenul în litigiu și-a schimbat hotarul.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție, un nou motiv de recurs, respectiv cel prevăzut de art.304 pct.3 Cod pr.civilă, raportat la dispozițiile art.282 ind.1 Cod pr.civilă.
Curtea va admite recursurile pentru acest motiv de ordine publică, pus în discuție la termenul din 21 ianuarie 2008.
Instanța a fost învestită cu soluționarea a două capete de cerere: revendicare respectiv grănițuire.
Ordinea în care părțile indică aceste capete de cerere nu are relevanță asupra stabilirii capătului principal și a celui accesoriu.
În speță, capătul principal de cerere este revendicarea, iar cel accesoriu este grănițuirea, aceasta întrucât nu se poate stabili hotarul dintre părți câtă vreme nu s-a identificat proprietatea fiecăreia și dacă, vreuna ocupă mai mult din terenul vecinului său.
Revendicarea fiind capătul principal de cerere, iar obiectul litigiului fiind sub 1 miliard, acesta este supus numai recursului.
Faptul că grănițuirea este supusă atât apelului cât și recursului nu mai prezintă relevanță de vreme ce aceste capete de cerere au fost formulate împreună, iar capătul principal este supus doar recursului.
Mai mult decât atât părțile nu au solicitat disjungerea acestor capete de cerere și judecarea lor separată, deci implicit au achiesat la soluționarea unitară a acțiunii respectiv a căilor de atac.
Față de aceste considerente, instanța va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza pentru judecarea ambelor capete de cerere, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.260 din 18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Casează în totalitate decizia recurată.
Trimite cauza pentru rejudecare în totalitate ( ambele capete de cerere) în complet de trei judecători la ribunalul Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 ianuarie 2008.
Cu opinia separată a domnului judecător, care consideră că în rejudecare calea de atac formulată împotriva capătului de cerere având ca obiect grănițuire trebuie soluționat în complet de doi judecători, fiind vorba de apel.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
OPINIE SEPARATĂ
Consider că la rejudecare instanța va trebui să disjungă calea de atac formulată împotriva capătului de cerere având ca obiect grănițuire de calea de atac formulată împotriva capătului de cerere având ca obiect acțiune în revendicare și să o soluționeze în complet de doi judecători și nu trei judecători întrucât în acest caz ne aflăm în prezența căi de atac a apelului și nu a recursului.
Argumentele noastre în susținerea acestei concluzii sunt următoarele:
1. Din interpretarea per `a contrario a art.2821alin.1 Cod procedură civilă rezultă că hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile privind grănițuirea imobilele sunt supuse apelului și recursului.
În cazul acestui tip de acțiune legea nu face nici o distincție între situația în care o astfel de cerere este introdusă pe cale principală și situația când aceasta este accesorie, incidentală sau conexă unei cereri principale.
Legea operează cu o astfel de dihotomie doar în cazul acțiunilor privind pensia de întreținere, al celor al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, acțiunilor posesorii, celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asiguratorii.
În aceste condiții se aplică principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere desemus.
2. Este de principiu că restrângerile de drepturi sunt de strictă interpretare și aplicare.
Dacă se interpretează că în cazul în care acțiunea în grănițuire este accesorie unei acțiuni în revendicare care are ca obiect o valoare de până la 100.000 lei, hotărârea pronunțată asupra acestui capăt de cerere accesoriu este supusă numai căii de atac a recursului, motivat de faptul că în acest caz calea de atac se determină prin raportare exclusivă la capătul de cerere principal se aduce în mod evident o restrângere dreptului părților din acțiunea în grănițuire de a beneficia de două grade de jurisdicție.
O asemenea restrângere estenejustificată obiectiv de vreun interes public și oricum disproporționată față de scopul urmărit prin aplicarea ei.
Disjungerea și judecarea separată a celor două căii de atac nu aduce costuri suplimentare pentru părți și nu afectează buna administrare a actului de justiție.
3. În opinia noastră dispozițiile art.17 Cod procedură civilă nu-și găsesc aplicabilitatea în problema de față întrucât ele se referă doar lacompetențainstanței nu și lacompletului de judecată.
În cauza de față apelul declarat împotriva acțiunii accesorii va fi judecat de aceeași instanță, respectiv Tribunalul Neamț care va soluționa și calea de atac (recursul) formulată împotriva capătului principal de cerere, dar nu în aceeași alcătuire ( compunere) a acestei instanțe.
Competența nu se confundă cu compunerea. Acestea sunt noțiuni juridice distincte.
4. Dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă nu pot fi aplicate mutatis mutandis în cauza de față întrucât acesta nu restrâng dreptul părților dintr-o acțiune principală la două grade de jurisdicție, ci dimpotrivă lărgesc ( adaugă) un astfel de drept care pe cale principală putea fi exercitat numai în forma recursului.
de lucru prev. de acest articol nu sunt comparabile cu situația din cauza pendinte întrucât hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pecale principalăprivind pensiile de întreținere etc. sunt supusenumai recursului, or, în cazul acțiunilor în grănițuire, așa cum am arătat mai sus, formulate pecale principalăpărțile litigante pot formulaapel și recurs.
Rezultă deci că nu se poate aplica argumentul analogiei: ubi eadem est legis ratio, ibi eadem legis dispositio.
5. Normele juridice care reglementează căile de atac sunt de ordine publică ceea ce înseamnă că părțile nu pot conveni sau stabili ele însele asupra alcătuirii instanței de judecată.
JUDECĂTOR,
red.
red. /
red./05.02.2008
red.opinie separată / 6.02.2008
tehnred.BC/ 3 ex/ 11.02.2008
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
