Obligație de a face. Decizia 376/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 376 din 23 aprilie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 aprilie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Sorinaromașcanu JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
- - - - judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare a recursului civil promovat de pârâții și și recursul formulat de chemata în garanție împotriva deciziei civile nr.21 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-(număr în format vechi 1284/AC/2006).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
S-a expus referatul oral al cauzei după care;
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț sub nr.1326 din 12.05.2003, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și, obligarea acestora să ridice construcția edificată pe terenul în suprafață de 800 mp situat în intravilanul comunei învecinat la Nord cu monahia și drumul sătesc, la Este cu monahia, la Sud cu drumul sătesc, iar la Vest cu monahia și, în caz de refuz, să fie autorizată ea să demoleze această construcție pe cheltuiala pârâților.
În motivare reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr.212/R/2003 Curtea de Apel Brașovi -a obligat pe pârâții-reclamanții să îi lase în deplină proprietate suprafața de 800 mp teren pe care autorii acestora au edificat o construcție, cu un grad de degradare de 95%, care prezintă un grad sporit de periculozitate.
În termen legal pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională în care au solicitat respingerea acțiunii, iar în subsidiar obligarea reclamantei să le plătească contravaloarea construcțiilor, a lipsei de folosință începând cu 07.09.2000 și au revendicat suprafața de 14,78 mp teren, întrucât au cumpărat de la numiții R și R suprafața de 814,78 mp teren și construcțiile aflate pe acesta, iar prin decizia civilă nr.212/R/2003 au fost obligați să lase în deplină proprietate a reclamantei suprafața de numai 800 mp teren.
De asemenea, pârâții au solicitat chemarea în garanție a lui și, " Post" SA, Sucursala P N și a lui R și R, motivat de faptul că autorii lor i-au garantat împotriva oricărei evicțiuni.
La rândul lor chemații în garanție R și R au formulat cerere de chemare în garanție a " Post"SA- Sucursala P N și a soților și, motivat de faptul că au fost de bună credință la cumpărarea prin licitație publică a terenului și a construcțiilor, astfel că Post SA - Sucursala P N, în calitate de creditoare, este ținută de obligația de evicțiune, iar culpa soților constă în faptul că au garantat un împrumut cu o ipotecă asupra unor imobile care nu le aparțineau.
Prin sentința civilă nr.1676 din 10.12.2003 Judecătoria Târgu Neamța admis acțiunea reclamantei-pârâte, au fost obligați pârâții-reclamanți și să ridice construcția edificată pe terenul litigios, iar în caz de refuz a fost autorizată reclamanta-pârâtă să o demoleze pe cheltuiala acestora. Totodată, au fost respinse cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulate de pârâții-reclamanți care au fost obligați la plata sumei de 2.263.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.212/R/2003 a Curții de Apel Brașov, pârâții-reclamanți au fost obligați să lase în deplină proprietate a reclamantei-pârâte suprafața de 800 mp teren situat în intravilanul comunei, având ca vecinătăți la Nord monahia și drumul sătesc, la monahia, la Sud drumul sătesc, iar la Vest monahia. Pe acest teren a fost edificată o construcție de către defunctul cu destinația de locuință și anexe gospodărești, iar toate aceste imobile au fost dobândite de pârâții-reclamanți în urma unui șir de vânzări-cumpărări.
A mai reținut că potrivit art.494 poct.1 și 2 cod civil proprietarul are dreptul de a păstra construcțiile edificate pe terenul său sau să îndatoreze persoana care le deține să le ridice. Reclamanta-pârâtă a optat pentru a doua alternativă, deoarece construcția era degradată în proporție de 90-95% și nu mai prezenta valoare economică, motiv pentru care pârâții-reclamanți au solicitat și obținut la 02.11.2000 o autorizație specială de demolare. În consecință, dacă acțiunea în revendicare a reclamantei-pârâte ar fi fost respinsă, însăși pârâții-reclamanți ar fi procedat la demolarea acestora.
Ca o consecință a stării de degradare a clădirii, prima instanță a considerat că solicitarea pârâților-reclamanți de a li se plăti contravaloarea lipsei de folosință a acesteia este nefondată, deoarece o construcție improprie destinației sale nu poate produce fructe și, pe de altă parte, ei nu au fost împiedicați să o folosească până în momentul în care au fost evinși.
În ce privește solicitarea de a fi despăgubiți cu contravaloarea construcției, a apreciat și că acest capăt de cerere este nefondat deoarece pârâții-reclamanți sunt asimilați constructorilor de rea-credință.
Referitor la revendicarea suprafeței de 14,78 mp, judecătoria a apreciat că întrucât problema dreptului de proprietate asupra întregului teren a fost tranșat în favoarea reclamantei-pârâte, care apare delimitat prin indicarea unor vecinătăți ce corespund cu cele din actul de vânzare-cumpărare, eventuala diferență în plus dintre suprafața din actul de proprietate și situația faptică nu îi îndreptățește pe pârâții-reclamanți să o solicite.
În fine, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a anteriorilor dobânditori ai imobilului, prima instanță a apreciat că, întrucât aceștia nu au fost introduși în procesul prin care s-a soluționat acțiunea în revendicare, aceasta apare ca inadmisibilă în cadrul unui proces având ca obiect obligația de a face, pârâții-reclamanți putându-și valorifica pretențiile față de aceștia într-un proces separat.
Soluția primei instanța a fost menținută de Tribunalul Neamț care prin decizia civilă nr.21/24.01.2008 pronunțată în dosar nr- a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții el și.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat au formulat recurs pârâții și și chemata în garanție.
Recurenții-pârâți critică hotărârea instanței de apel din următoarele motive:
- există pentru ambele părți hotărâri judecătorești, intrate în puterea lucrului judecat, care consfințesc dreptul de proprietate al acestora asupra terenului și respectiv construcției edificate pe acest teren. În acest context trebuie analizată dacă se justifică legal solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la ridicarea construcției;
- hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și prin interpretarea eronată raporturilor juridice deduse judecății;
- întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere se impune trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
Recursul este întemeiat.
Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii(art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
Din actele și lucrările dosarului rezultă, cert și indubitabil, că soții au devenit, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de " " sub nr.4364/7.09.2000, înscris în prin încheierea nr.760/7.09.2000 a Judecătoriei Tg.N, proprietari ai imobilului-casă de locuit, situată în intravilanul comunei județul
Sub aspectul existenței dreptului de proprietate al reclamantei se reține că prin sentința civilă nr.2478/11.10.2002 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr.3256/2002 s-a constatat existența dreptului de proprietate al Mânăstirii asupra terenului în suprafață de 49 ha. situat în comuna, învecinată la Nord, Sud, și Vest cu pădurea statului, administrată de Ocolul Silvic, terenul reprezentând, potrivit dispozitivului hotărârii, V Mânăstirii și cuprinzând incinta propriu-zisă, terenul înconjurător cu casele maicilor și zona de protecție, în sentința cu caracter declarativ de drepturi, specificându-se expres că"hotărârea judecătorească urmează a ține loc de titlu de proprietate pentru teren".
Prin sentința civilă nr.9254 din 15.11.2005 a Judecătoriei Brașov, hotărâre irevocabilă prin respingerea recursului, soții au fost obligați să lase reclamantei în deplină proprietate suprafața totală de teren de 787 mp. teren pe care este amplasată construcția recurenților-pârâți.
Față de situația de fapt astfel relatată, instanța de recurs reține că ne aflăm în fața unei suprapuneri a două drepturi de proprietate, aparținând la doi proprietari deosebiți, dreptul superficiarului-recurenții-pârâți-proprietari ai construcției și dreptul de proprietate asupra terenului-.
Dreptul de superficie, astfel cum este definit în literatura juridică este un drept real, care constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană devenită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se afla pe suprafața de teren care aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul un drept de folosință.
El constituie o derogare de la regula înscrisă în art.489 din Codul civil cât și, ceea ce interesează în speță, de la regula cuprinsă în art.482 din Codul civil, după care proprietatea asupra unui lucru dă dreptul asupra a tot ce se unește, ca accesoriu, la acest lucru(dreptul de accesiune).
Instanțele anterioare și-au motivat hotărârea analizând instituția accesiunii imobiliare cu discuții asupra bunei sau relei credințe a, reținând în cauză, incidența dispozițiilor art.494 Cod civil și ca argument pentru admiterea acțiunii, faptul că "aceste construcții prezintă un grad de uzură de 95% "și că "pârâții-reclamanți, nu urmăresc să se folosească de aceste construcții, care sunt total improprii locuirii, ci intenționează să le demoleze pentru a edifica o nouă locuință".
Toate aceste elemente analizate de instanțele anterioare nu au legătură cu cauza, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, ne aflăm în fața unei situații clare de superficie și nu de accesiune imobiliară.
Față de considerentele expuse, urmează ca în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, să se admită recursul pârâților, să se modifice în tot decizia recurată și prin admiterea apelului să se schimbe în parte hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii principale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Recursul formulat de chemata în garanție este inadmisibil, excepție pusă în discuția părților la termenul din 16.04.2008.
În acest sens se reține că această parte, deși nu a formulat apel, a formulat prezentul recurs care conform principiului ierarhiei căilor de atac, nu poate fi exercitat, în principiuomissio medioatâta timp, cât partea are la dispoziție calea ordinară de atac a apelului.
Față de considerentele expuse se va respinge recursul formulat de ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.21 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-(număr în format vechi 1284/C/2006).
Modifică în tot decizia recurată.
Admite apelul.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul următor:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea principală privind obligația de a face.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de chemata în garanție.
Obligă reclamanții să plătească pârâților suma de 1296 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
ReD.SENT.-
Red..- /
Red.rec.- /6.05.2008
Tehn.- / 3 EX.
6.05.2008/8.05.2008.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorinaromașcanu, Camelia Drăghin
