Obligație de a face. Decizia 381/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 381
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Mudava
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 8 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat, intimatul pârât, asistat de avocat, și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele:
- recurentul reclamant a depus înscrisuri;
- intimatul pârât a formulat întâmpinare.
Părțile prezente au susținut că s-a solicitat și constatarea nulității titlului de proprietate eliberat pe numele lui, dosarul aflându-se pe rolul judecătoriei, cu termen la 6 mai 2008.
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus adeverința nr. 634/18.04.2008 emisă de Primăria com..
Avocat, pentru recurentul reclamant, a arătat că îi este cunoscut conținutul respectivei adeverințe. A solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea cauzei privind constatarea nulității titlului de proprietate al pârâtului.
Părțile au invederat că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de actele și întâmpinarea aflate la dosar.
Avocat, pentru intimatul pârât, s-a opus cererii de suspendare, susținând că în faza apelului reclamantul nu a depus nici un certificat referitor la dosarul înregistrat pe rolul judecătoriei, iar titlul de proprietate al acestuia a fost deja anulat.
Intimatul pârât a lăsat la aprecierea instanței.
Instanța a respins cererea de suspendare, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244. întrucât soluționarea prezentei cauzei nu depinde de soluționarea dosarului aflat pe rolul judecătoriei.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9.
A arătat că Tribunalul Olta făcut o greșită aplicare a legii, întrucât în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză, de către același expert, fără însă a se înlătura în cel de-al doilea concluziile din primul raport. Totodată, expertul trebuia să măsoare întreaga suprafață de teren de 6400. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalului Olt spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și obligarea pârâților să-și fixeze gardul pe amplasamentul A, B, C, D, M și să îi lase în deplină proprietate suprafața de 20. cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât a solicitat respingerea recursului, susținând că este vorba despre aceeași suprafață de teren, cu același vecinătăți, care nu a fost individualizată în raportul de expertiză decât prin vecinătăți, nu și prin indicarea parcelei. În apel a fost refăcut raportul de expertiză de la fond, așa cum au fost stabilite obiective de către instanță în încheierea de la 23.10.2007, în sensul de se măsura terenul recurentului. Recurentul nu a propus instanței obiective, doar s-a opus la refacerea acestuia și nici nu a formulat obiecțiuni. A solicitat menținerea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 1 noiembrie 2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați cei doi pârâți să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat pe o lungime de 34 ml. și o lățime de 1,30. pe care l-au ocupat prin construirea unui gard de ulucă și să fie obligați pârâții să-și ridice gardul construit pe terenul ocupat abuziv precum și la plata sumei de 200 euro pe fiecare mp. ocupat, cu titlul de daune materiale.
La termenul din 22.05.2007 reclamantul și-a modificat cererea învederând instanței că înțelege să cheme în judecată numai pe pârâtul.
Prin sentința civilă nr. 3153/25.05.2007 Judecătoria Slatinaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul în suprafață de 20 mp. situat în intravilanul localității, să-și ridice gardul construit pe terenul reclamantului și compensându-se în parte cheltuielile de judecată s-a dispus obligarea pârâtului către reclamant la plata sumei de 229,8 lei cu acest titlu.
Prin aceeași sentință a fost admisă excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale și anulat în consecință acest capăt de cerere ca insuficient timbrat.
Prima instanță a reținut că reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului cu actul de vânzare cumpărare din 18.10.1906, același act stând de altfel și la baza măsurătorilor dar și a concluziilor exprimate de expert în raportul de expertiză topografică întocmit în cauză.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat de tribunal ca fiind apel, pârâtul, iar prin decizia civilă 8 din 15 Ianuarie 2008 Tribunalului Olts -a admis apelul, s-a schimbat sentința civilă nr. 3153/25.07.2007 a Judecătoriei Slatina în sensul că s-au respins capetele de cerere având ca obiect revendicare teren și obligația de a face, ca neîntemeiate, intimatul reclamant fiind obligat la 761 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
Instanța de apel a dispus refacerea raportului de expertiză, reținând că părților le-au fost emise titluri de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, pe terenurile învecinate, reclamantul fiind titularul dreptului de proprietate pe suprafața de 700 mp. individualizat în titlul său de proprietate în T 125,P 25 dar, deținând în fapt în acest punct o suprafața de 831,25 mp (cu 131,25. mai mult).
Pârâtul este titularul dreptului de proprietate pe terenul intravilan în suprafață totală de 2200 mp. și deține în fapt doar 1971,55 mp.(cu 228,45. mai puțin).
S-a concluzionat astfel că pârâtul nu ar fi ocupat abuziv vreo suprafață de teren referitor la care reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate iar amplasamentul gardului de ulucă al pârâtului este situat la limita dintre suprafața de 700 mp. teren arabil intravilan menționată în titlul de proprietate al reclamantului și suprafața de 2200 mp. curte și grădină din titlul de proprietate al pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că în mod greșit tribunalul a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, prin care s- arătat că expertul nu a avut în vedere toate actele depuse de reclamant, respectiv sentința civilă 1153/1997. S-a susținut că expertul nu a măsurat întreaga suprafață de teren de 6400. cât este repartizat în lotul reclamantului, că nu s-a avut în vedere actul din 1906 potrivit căruia terenul reclamantului are lățimea de 13,80.
În recurs s-a depus sentința civilă nr. 1090 din 14 februarie 2008 a Judecătoriei Slatina prin care a fost anulat, la cererea reclamantului, titlul său de proprietate emis în procedura legii 18/1991, instanța arătând că nu era necesară emiterea acestuia cât timp dreptul de proprietate al reclamantului este dovedit prin decizia civilă nr. 1153/14.05.1997.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 civ. reclamantul avea obligația de a dovedi dreptul său de proprietate asupra imobilului revendicat, precum și ocupațiunea abuzivă exercitată de pârât.
Prima instanță a analizat această acțiune considerând că titlul de proprietate al reclamantului este actul de vânzare cumpărare încheiat de antecesorii săi în anul 1906 iar probele administrate, în special expertiza tehnică, au avut în vedere acest act.
Tribunalul a apreciat că titlul de proprietate al reclamantului îl constituie titlul nr. 0778/68 din 1 oct. 2004 eliberat în procedura legii 18/1991, iar măsurătorile efectuate de expert și consemnate în raportul de expertiză depus în apel la fila 46, au avut în vedere parcelele menționate în acest titlu, cu dimensiunile și vecinătățile respective.
În recurs, reclamantul a făcut dovada cu un act nou, și anume sentința civilă 1090 din 14 februarie 2008 că acest titlu de proprietate a fost anulat, astfel că titlul de proprietate în baza căruia tribunalul a analizat temeinicia susținerilor reclamantului nu mai există.
Motivul pentru care a fost constată nulitatea titlului a fost acela că prin sentința civilă nr. 1153/14.05.1997 s-a realizat ieșirea din indiviziune a reclamantului și a celorlalți moștenitori ai autoarei, care au stins litigiul dintre ei prin încheierea unei tranzacții, așa încât hotărârea de expedient constituie titlul de proprietate al reclamantului.
Analizând această hotărâre, care constituie în prezent titlul de proprietate al reclamantului, se constată că din cuprinsul ei nu rezultă dacă părțile au avut în vedere la ieșirea din indiviziune actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1906 sau un titlul emis conform legii 18/1991, pentru a se putea concluziona că cel puțin una din expertizele realizate la instanțele de fond au fost efectuate cu respectarea acestui titlu.
Din cuprinsul hotărârii de expedient nu se poate identifica, pe baza probelor ce au deja administrate, dacă terenul atribuit în lot reclamantului este cel identificat de experți în cauza de față.
Așadar, constatând că după pronunțarea deciziei din apel, titlul de proprietate avut în vedere de instanță a fost desființat iar hotărârea care constituie dovada dreptului de proprietate nu a fost avută în vedere de instanțe, se concluzionează că fondul cauzei nu a fost judecat și că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită.
Fiind necesare noi probe, se impune se admite recursul în temeiul art 312 alin 5, a se casa decizia tribunalului și se trimite cauza spre rejudecarea apelului.
În rejudecare, instanța va dispune administrarea unor noi probe, în special expertiză tehnică prin care să se identifice terenurile repartizate reclamantului prin decizia civilă nr. 1153/1997 în litigiu fiind parcela în suprafață de 6400. cu construcții și se verifica dacă reclamantul ocupă integral această parcelă sau dacă o parte este ocupată de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de apelantul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 8 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Casează împotriva decizia civilă nr. 8 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul civil nr- și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnoredactat jud. GI
4ex/ 7.05.2008
Jud. Apel -,
Jud. Fond -
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Mariana Mudava
