Obligație de a face. Decizia 381/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 381
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 320 din 26 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații, G, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul și intimatul G,lipsă fiind intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta contestație în anulare este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră prezenta contestație în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri cu privire la admisibilitatea contestației în anulare și pe fond.
Contestatorul având cuvântul,solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată,având în vedere motivele invocate atât prin contestația formulată,cât și prin precizările depuse la dosar la fila 10.
Depune la dosar concluzii scrise,solicitând a se avea în vedere conținutul acestora.
Contestatorul apreciază că prezenta contestație în anulare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă,susținând că instanța de recurs nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei,respectiv Ordonanța aflată la fila 39 dosar fond și Rezoluția aflată la fila 41 dosar fond,înscrisuri prin care s-au prescris faptele intimaților.
Apreciază că în situația în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași nu ar fi constatat existența faptelor și vinovăția făptuitorilor în sarcina intimaților din prezenta cauză,nu ar mai fi avut posibilitatea să constate prescripția răspunderii penale.
De asemenea,contestatorul susține că instanța de recurs nu a avut în vedere referatul aflat la fila 16 dosar fond,referat în care se menționează că falsul ar fi fost făcut de către o grefieră,însă apreciază că nu ar fi avut interes grefiera să modifice o hotărâre.
Contestatorul invocă dispozițiile art. 265 Cod procedură civilă potrivit cărora adăugirile,ștersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecător,sub pedeapsa de a nu fi ținute în seamă și susține că acel grefier dacă a comis fapta a făcut-o din neglijență.
Arată că instanța de recurs a reținut în mod eronat că din referat nu ar rezulta vinovăția intimatei,deși din Ordonanța Parchetului rezultă că sentința civilă nr. 8103/1985 a Judecătoriei Iașia fost modificată în sensul sesizat prin plângere.
La interpelarea instanței,contestatorul precizează că motivele contestației în anulare vizează faptul că instanța de recurs din eroare nu a cercetat în întregime dosarul cauzei.
Susține că din conținutul declarației donatoarei rezultă că în ziua în care a semnat actele a consumat băuturi alcoolice,iar a doua zi după semnarea actelor la notariat a cerut donatarei să vadă ce a semnat,iar aceasta a refuzat să-i prezinte actele.
Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Intimatul G având cuvântul,solicită respingerea contestației în anulare.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare formulată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 456/45/02 iulie 2009 a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 320/26.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că prin decizia civilă contestată s-a respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 353/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași. Consideră contestatorul că respingerea recursului său constituie o eroare materială a instanței de recurs justificat de următoarele aspecte:
- instanța de recurs nu a observat că motivele de apel au fost depuse ilegal la termenul din 11.02.2009, după prima zi de înfățișare care s-a împlinit la data de 14.01.2009 când părțile au fost legal citate și au depus concluzii;
- instanța de recurs nu a observat obiectul real al cererii de chemare în judecată. Din dosarul de fond (fila 2) rezultă că prin acțiune s-a solicitat "desființarea numărului 7 adăugat în fals în hotărârea de expedient din sentința civilă nr. 8103/1985 atașată la dosarul notarial nr. 15951/1993". Instanța de recurs din eroare a apreciat că instanța de fond ar fi fost investită cu o acțiune prin care s-ar fi solicitat "desființarea parțială a sentinței civile nr. 8103/1985 a Judecătoriei Iași ".
- instanța de recurs nu a cercetat în întregime și complet toate înscrisurile din dosarul cauzei, respectiv: ordonanța nr. 6519/P/2006 - fila 39 dosar fond din care rezultă vinovăția intimaților și care ar fi determinat o altă soluție în cauză;
- instanța de recurs nu a analizat actele aflate la filele 32 și 33 din dosarul de fond și actele aflate la filele 82-84 din dosarul de apel, înscrisuri de o mare valoare probatorie privind vinovăția intimaților;
- instanța de recurs a nesocotit principiul rolului activ al judecătorului potrivit căruia "judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice",reținând eronat din dosar că nu s-a dovedit vinovăția intimaților, atâta timp cât din actele dosarului rezultă contrariul.
Pentru aceste omisiuni și erori materiale ale instanței de recurs se solicită admiterea contestației în anulare și în consecință admiterea acțiunii pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată că dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, astfel încât contestația în anulare formulată urmează a fi respinsă având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 320 din 26 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iașis -a respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 353/2009 a Tribunalului Iași,decizie ce a fost menținută.
Soluționând recursul declarat,Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispoziției înscrise în art. 134 Cod procedură civilă este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Din interpretarea textului rezultă că nu întotdeauna prima zi de înfățișare coincide cu primul termen de judecată, dacă la acest prim termen, deși procedura de citare cu toate părțile este îndeplinită, cauza se amână pentru lipsă de apărare, părțile nefiind în măsură să pună concluzii.
Într-o asemenea situație, cum este și cea din speța dedusă judecății, prima zi de înfățișare se prorogă până la primul termen la care cele două condiții vor fi îndeplinite cumulativ.
Astfel, Curtea reține că, primul termen de judecată din apel din data de 14.01.2009 nu a constituit prima zi de înfățișare, atâta timp cât apelantul Gas olicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja avocat, acesta nefiind în măsură să pună concluzii.
În consecință, prima zi de înfățișare s-a prorogat pentru termenul din 11.02.2009, când apelul era deja motivat, prin cererea din 9.02.2009.
Față de cele expuse, Curtea reține că tribunalul a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 134 și 287 Cod procedură civilă reținând că motivele de apel au fost depuse până la prima zi de înfățișare și că sancțiunea decăderii din dreptul de a motiva apelul, stipulată de art. 103 Cod procedură civilă nu este operantă în cauză.
Criticile referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 14 alin. 3 Cod procedură penală nu au fost primite de către instanța de recurs.
În acest sens, Curtea constată că, potrivit art. 184 Cod procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.
Tot astfel, prin Decizia nr. XV/21.11.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 Cod procedură civilă.
În celelalte cazuri, aceeași acțiune aparține părților.
Raportat la aceste prevederi legale, Curtea constată că, în prezenta cauză, a investit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat desființarea parțială a sentinței civile nr. 8103/1995 a Judecătoriei Iași prin înlăturarea numărului 7 adăugat în fals în ceea ce privește adresa imobilului ce a format obiectul hotărârii de expedient și repunerea părților în situația anterioară comiterii infracțiunii de fals.
Prin ordonanța din 10.09.2009 emisă în dosarul nr. 6519/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții G, -, și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 al. 1, 291 și 215 alin. 1 Cod penal, în temeiul art. 228 al. 6 raportat la art. 10 lit. g, Cod procedură penală, precum și la art. 38 și 42 raportat la art. 45 alin. 1 Cod procedură penală.
În motivarea acestei soluții, s-a reținut că sentința civilă nr. 8103/28.10.2005 a fost modificată la data de 2.06.1993, astfel că, în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 al. 1 Cod penal și față de termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzut de art. 122 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, fapta sesizată s-a prescris, iar aceasta constituie o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Curtea apreciază că prin această ordonanță s-a stabilit falsificarea sentinței civile nr. 8103/29-10.2005 prin adăugarea cifrei 7 în fața cifrei 2, care reprezintă numărul real la care era situat imobilul din str. - care a format obiectul tranzacției intervenită între și, însă nu s-au identificat și persoanele care ar fi realizat falsificarea înscrisului.
Astfel, cu ocazia judecării cauzei de către instanța civilă, reclamantul recurent avea sarcina, conform art. 1169 Cod civil, de a dovedi, fără putință de tăgadă, prin orice mijloc de probă persoanele care sunt autorii falsului.
Însă, Curtea apreciază că acesta nu a produs probe din care să rezulte cu certitudine că pârâții -intimați ar fi cei care au falsificat sentința civilă nr. 8103/1985.
În aceste condiții, tribunalul a reținut corect că, în cauză, nu a fost dovedită vinovăția apelanților în ceea ce privește falsificarea înscrisului atacat la instanța civilă.
Critica referitoare la reținerea greșită de către tribunal a existenței puterii lucrului judecat nu este întemeiată, deoarece, prin decizia civilă nr. 2415/21.09.2000 a Tribunalului Iașis -a analizat motivul de apel formulat de, în dosarul nr. 7587/2000, care viza nulitatea absolută a contractelor de donație și respectiv, vânzare -cumpărare ce aveau ca obiect imobilul de la adresa falsificată, reținându-se că nu s-a probat săvârșirea de către a infracțiunilor de fals material și uz de fals, atât timp cât prin rezoluția dată la 8.11.1999, în dosarul nr. 4586/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a constatat că aceasta nu a avut cunoștință de vreo modificare a sentinței civile nr. 8103/1985, donatoarea arătându-i un exemplar al acestei hotărâri judecătorești în care era menționat că imobilul se afla la nr. 72.
Susținerea recurentului referitoare la aplicarea greșită de către tribunal a dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă a fost, de asemenea, înlăturată, întrucât instanța de apel și-a motivat soluția dată prin hotărârea recurată pe neîndeplinirea condițiilor cumulative ale art. 998 cod civil și nu pe dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, care reglementează eroarea materială.
Față de cele ce preced, Curtea a apreciat că motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, respingând recursul declarat de, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată în cazurile anume prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, printre acestea situându-se și ipoteza în care dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere acele greșeli materiale evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei.
Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural întrucât în caz contrar s-ar ajunge, pe cale ocolită, la judecarea încă odată a aceluiași recurs.
Or, greșelile materiale și omisiunile invocate de contestator vizează tocmai aspecte de interpretare a dispozițiilor de drept material și procedural supuse analizei instanței de recurs, ori chiar aspecte legate de aprecierea probatoriului administrat care nu pot face obiectul verificărilor în recurs.
În consecință, constatându-se că instanța de recurs nu a săvârșit vreo greșeală materială de natură să justifice admisibilitatea căii extraordinare de atac potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă urmează să se respingă contestația în anulare promovată de, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 320 din 26.06.2009 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul - pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Curtea de Apel Iași: -,
- -, ta
15.10.2009
2 ex.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
