Obligație de a face. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.389
Sedința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.870/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect obligația de face.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta recurentă prin avocat și pârât intimat prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbrului judiciar de 0, 15 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, întrucât instanța de apel a făcut o interpretare greșită a probelor și a pronunțat o hotărâre fără temei legal, menținerea sentinței primei instanțe, învederând că data amplasării balcoanelor în discuție este 06.09.2005 iar autorizația a fost obținută la data de 05.09.2007.
Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.870/26.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.4501/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în același dosar, în contradictoriu cu reclamanta, schimbând în totalitate sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, prin care aceasta solicitase obligarea pârâtului la demontarea unei copertine amplasate ilegal.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat soluția instanței de fond, care admisese acțiunea reclamatei, care a obligat pe pârât să desființeze copertina amplasată de acesta, între cele două balcoane ale reclamantei.
În esență, judecătoria a constatat că această copertină din policarbonat a fost instalată de către pârât, fără acordul reclamantei și fără să fi obținut autorizație de construcție, în ciuda faptului că ceilalți locatari ai imobilului și-au dat acordul pentru instalarea acestei copertine pe fațada blocului.
S-a constatat de către prima instanță în afara lipsei autorizației de construcție (pentru care pârâtul a și fost sancționat în baza 50/1991-republicată, însă procesul verbal de contravenție a fost desființat ulterior de instanțe pentru vicii de formă), pârâtul a încălcat și dispozițiile art.3 lit.c din 114/1996, coroborat cu prev. art.1 și 18 din HG 400/2003.
Pârâtul a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că reclamanta manifestă o atitudine abuzivă, fiind singura care a refuzat să-și dea acordul pentru amplasarea copertinei, existând în rest acordul tuturor proprietarilor care formează Asociația de proprietari și în plus, a declanșat și demersurile pentru obținerea autorizației de construcție.
Tribunalul a dat eficiență acestui apel, admițându-l și a reținut că instanța de fond a folosit o argumentație legală străină pricinii, atunci când a făcut referire la 114/1996, respectiv la HG 400/2003, în contextul în care cadrul legal ce reglementează litigiul se situează în sfera 50/1991-republicată.
În această ordine de idei, tribunalul a reținut că procesul verbal de sancționare a pârâtului, pentru că a amplasat copertina fără a avea autorizație de construcție a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă - decizia civilă nr.527/11.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, astfel încât judecătoria nu mai avea nici un temei pentru a-l obliga pe pârât să îndepărteze/desființeze această copertină.
Tribunalul a mai constatat că, mai mult decât atât, în timpul soluționării apelului, pârâtul a obținut și acordul Asociației de Proprietari, cât și autorizația de construcție nr.2467/05.09.2007, fiind astfel respectate toate exigențele impuse de 50/1991-republicată, privind disciplina în construcții, neavând nici un fel de relevanță faptul că autorizația de construire a fost obținută la 2 ani după executarea lucrării. Și aceasta, în opinia tribunalului, pentru că intenția legiuitorului a fost aceea de a întări ideea de disciplină în construcții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta, recursul său fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ.
Recurenta nu a dezvoltat și susținut în mod concret și separat fiecare dintre cele trei motive de modificare, însă a arătat că autorizația de construcție a fost obținută de către pârâtul-intimatpost factumși în plus, autorizația de construire eliberată în beneficiul pârâtului se referă la închiderea balconului cu structură termopan și nu pentru amplasarea unei copertine de policarbonat.
În acest context, s-a reproșat tribunalului că a utilizat argumente și motive contradictorii ori străine de natura pricinii și a înlăturat nejustificat aplicabilitatea dispozițiilor 114/1996 și a HG 400/2003 care definesc printre altele, și regulile de comportament și de folosire a spațiilor comune, inclusiv fațadele blocurilor, în cazul persoanelor care dețin și locuiesc în condominiuri.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei, susținând că recursul acesteia a rămas fără obiect întrucât a obținut autorizație de construire pentru închiderea completă a balconului și că demontat în mod voluntar copertina care a generat acest litigiu.
Curtea, analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este lipsit de obiect, astfel că nu se mai impune analizarea motivelor de modificare prev. de art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ.
În acest sens, curtea va constata că pârâtul-intimat a obținut atât acordul Asociației de Proprietari, cât și autorizația de construcție nr.2467/05.09.2007, pentru închiderea balconului său, fiind astfel respectate toate exigențele impuse de 50/1991-republicată, privind disciplina în construcții.
Mai mult decât atât, pârâtul-intimat a și procedat la executarea lucrării autorizate de închidere a balconului și a demontat în mod voluntar copertina din policarbonat, care a generat acest litigiu, astfel că nu există temeiuri pentru prelungirea judecății și nici pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile împotriva pârâtului.
Pe de altă parte însă, curtea va mai constata că această copertină de policarbonat, montată ilegal de pârât în data de 6 septembrie 2005, în lipsa unei autorizații de construcție și fără acordul inițial al reclamantei și nici al Asociației de proprietari, la acel moment, a fost factorul determinant al promovării acestui litigiu de către reclamantă.
copertinei și intrarea în legalitate a pârâtului - intimat, prin obținerea autorizație de construire pentru închiderea balconului, și nu pentru amplasarea unei copertine, s-au realizat abia pe parcursul soluționării apelului, în toamna-iarna anului 2007 și numai datorită promovării acțiunii de către reclamanta-recurentă, astfel că pârâtul - intimat este persoană responsabilă de existența acestui litigiu și a procedurilor judiciare, astfel că este pe deplin asimilabil persoanei căzute în pretenții, definită de art.274 pr.civ. la care se adaugă și disp.art.275 pr.civ, argument întărit și de faptul că recursului reclamantei urmează a fi respins pentru că acțiunea sa a rămas lipsită de obiect și nu pentru alte motive.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.870/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca fiind rămas fără obiect, iar în baza art.274 alin.1 pr.civ. va obliga pârâtul - intimat să plătească reclamantei - intimate suma de 2.012,045 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând taxe judiciare și onorarii avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.870/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, fiind rămas fără obiect.
Obligă pârâtul-intimat să plătească reclamantei - recurente suma totală de 2.012,045 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate instanțele, reprezentând taxe judiciare și onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 APRILIE 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.P/24.04.2008
DACT.S/2ex/06.05.2008
INST.APEL-- - Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
