Obligație de a face. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.39/
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în M,- și respectiv în M, șoseaua Constanței nr.11, județul În contradictoriu cu intimata pârâta REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI C, cu sediul în-, împotriva deciziei civile nr.405 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă asistată av. în baza împuternicirii avocațiale nr.02186/2007 și intimata pârâtă prin consilier juridic, conform delegației nr. 10/2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei-reclamante, având cuvântul își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, arată că i s-a atribuit prin contract de închiriere această locuintă. pentru a se asigura prezenta permanentă în mentinerea stării de functionare a pompelor de.În anul 1992 prin reorganizarea a SNCFR s-a hotărât desființarea acestui punct de lucru; de de unde se alimentau locomotivele cu abur s-au tăiat și s-au dus la fier vechi; de asemenea puțul de a fost sigilat de Garda de Mediu.
Consideră că această locuintă nu mai serveste exploatării căilor ferate.Acest punct de lucru s-a desființat și locuinta este înregistrată în contabilitatea ca fiind clădire de locuit, nu este casă de pompe, nici locuintă de interventie, ci este locuintă de serviciu.
De asemenea se arată că instanța de apel în mod eronat apreciază că înscrisurile care emană de la pârâtă în care se arată că este locuintă de serviciu, iar în evidenta contabilă este clădire de locuit.Simpla mentiune făcută în contractul de închiriere din 26.03.2007 că este locuintă de interventie s-a realizat numai în scopul blocării cererilor de cumpărare a locuintei.
Referitor la sustinerea instantei de apel care a calificat locuinta ca fiind de interventie motivat de faptul că aceasta este situată la aproximativ 40 mp de calea de rulare, precizează că această locuintă se află la o distantă de peste 100 m de calea de rulare și nu a împiedicat fluxul tehnologic al CFR.
În concluzie, solicită admiterea recursului, mentinerea hotărârii primei instante ca legală și temeinică și casarea deciziei civile.
Apărătorul intimatei-pârâte arată că natura juridică a imobilului este dată de analiza criteriilor ce-i determină calificarea și nu terminologia folosită.pentru a se stabili dacă o unitate locativă poate fi calificată drept locuintă de interventie este necesară folosirea anumitor criterii
În concluzie, solicită respingerea recursului și mentinerea ca legală și temeinică a deciziei tribunalului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Judecătoriei Mangalia reclamanta a investit instanța,în contradictoriu cu pârâta Regionala CFR C,solicitând obligarea paratei sa-i vândă locuința de serviciu pe care o ocupa,situată in M,incinta CFR- de apa.
In motivare a aratat reclamanta că in anul 1973 primit această locuință de serviciu datorita faptului ca ea si sotul său erau angajati la.R.
Din anul 1973 si până in prezent a locuit la aceasta adresă fără nicio întrerupere,sotul său decedând intre timp in anul 2005.La această locuintă reclamanta si sotul său a efectuat lucrări de reparatii si amenajari pentru aop utea folosi in mod corespunzator,cladirea fiind veche si degradată.
Desi au făcut demersuri pentru a obtine o locuintă din fondul de stat,cererea nu a fost aprobată pe motiv că erau angajati ai CFR si detineau o locuintă de serviciu.
Pentru a stopa cererile reclamantei de cumpărare a locuintei pârâta i-a schimbat regimul juridic din locuintă de serviciu în locuintă de interventie.
Sustinerea pârâtei că nu se poate vinde această locuintă întrucât ar afecta activitatea de transport CFR nu este intemeiată intrucât locuinta este situată la marginea - si nu afectează in nici un fel transportul feroviar.
Prin întâmpinare,pârâta a invocat exceptia lipsei calitătii procesuale pasive aratind ca locuinta in cauza este in patrimoniul Regionalei de Transport Feroviar de
La termanul de judecata din 26.02.2007 instanta a admis a admis exceptia dispunând introducerea in cauzâ a Regionalei Transport Feroviar de Călători
Prin sentinta civilă nr.1321/C/25.06.2007 Judecatoria Mangaliaa admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Companiei de Ferate CFR SA si a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Mangalia.A admis actiunea si a obligat pârâta Regionala de Transport Feroviar Călători C sa întocmeasca documentatia necesară si să vândă reclamantei locuinta situată in M,incinta CFR - de apa,in conditiile Legii nr,85/1992 si /1990.
Pentru a pronunta această sentintă instanta de fond a retinut,in esentă,că locuinta în litigiu este o locuintă de serviciu si nu de interventie,aspect ce rezultă din înscrisurile ce emana de la pârâtă,nefiind dovedit faptul ca s-ar fi produs o schimbare a regimului juridic al acesteia astfel ca sunt aplicabile dispoz.legii 85/1992.
Tribunalul Constanta prin decizia civila nr.405/1.10.2007 a admis apelul declarat de Regionala de Transport Feroviar de Călători si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul că a respins actiunea si a înlăturat dispozitia privind obligarea pârâtei de plata a cheltuielilor de judecata.
A apreciat instanța de apel că locuinta atribuită reclamantei si sotului acesteia a fost amplasată si construită astfel încât să se asigure prezenta permanenta a angajatului unitatii,cu atributii în mentinerea in stare de functionare si exploatare a pompelor de de la de
In această functie a fost angajat sotul reclamantei,acesta exercitându-și efectiv atribuțiile iar locuinta i-a fost atribuită tocmai pentru a avea acces permanent si imediat la locul sau de muncă,ce prin specificul sau reclama prezenta permanenta sau,in cazuri de urgentă,la locul de muncă.
Locuința in litigiu,servește nemijlocit exploatarii cailor ferate si este legata functional de acestea.Aceasta locuința este amplasata la aproximativ 40m de calea de rulare,in zona de siguranța si de protecție a infrastructurii feroviare,ceea ce poate fi asimilat,luând in considerare specificul activitatii feroviare cu faptul ca locuința se afla in incinta unitații.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs,in termen legal,reclamanta criticând hotărârea atacata pentru netemeinicie si nelegalitate astfel:
Locuința in litigiu nu mai deserveste exploatării căilor ferate si nu mai este legată funcțional de aceasta astfel ca nu poate fi considerată locuinta de interventie.Este gresita afirmatia ca una din încaperi constituie camera pompelor,din contractul de închiriere depus rezultând că locuinta închiriată este alcătuită din doua camere de locuit si dependinte.
In mod gresit s-a reținut de către instanta de apel ca locuinta se afla la 40m de calea de rulare,in zona de sigurantă si de protectie a infrastructurii feroviare.Ori această locuintă se află la peste 100 m de calea de rulare nu împiedica fluxul tehnologic al CFR,nu sunt plantatii sau construcții care sa împiedice bunul mers la semnalelor feroviare.
In toate înscrisurile care emana de la societate locuința apare inregistrată ca fiind de serviciu,iar in evidența contabila este trecuta ca si casă de locuit astfel ca, simpla mentiune din ultimul contract de inchiriere in sensul ca este locuinta de interventie s-a facut numai in scopul blocării cererii de cumpărare a imobilului.
Analizând decizia atacată din prisma criticilor formulate instanta apreciază întemeiat recursul pentru urmatoarele considerente.
Din inscrisurile depuse la dosar se reține ca raportul de locațiune dintre parti dateaza din anul 1974.Potrivit adresei 1202/1978 a fost angajatul societătii pirite începând cu anul 1973 atribuindu-i-se,în această calitate, o locuintă de serviciu pentru care s-a încheiat contractul de închiriere din 19.06.1974.Contractele de închiriere încheiate ulterior au mentinut raportul de locatiune mentionindu-se faptul ca se închiriaza locuința de serviciu compusă din 2 camere si dependințe,contractul fiind accesoriu la contractul de munca.
Având in vedere această mențiune,odată cu ieșirea la pensie formulează o cerere prin care solicita atribuirea unui alt spațiu de locuit insa i se aproba raminerea in aceeasi locuintă pentru care se îincheie contractul de închiriere nr.1442/19.03.1992(fila 22din dosarul de apel).
Locuința a fost detinuta cu chirie si după decesul lui de către,incheindu-se in acest sens noi contracte de închiriere si acte adiționale de prelungire a termenului.
**Potrivit art7 alin.7Legea 85/1992 "locuintele de intervenție,in sensul legii,sunt cele destinate cazării personalului unitatilor economice si bugetare care,prin contractul de munca,îndeplineste activitati sau functii ce necesita prezenta permanenta sau in caz de urgenta,in cadrul unitatilor."
In cauză,titularul-in prezent decedat-al contractului de închiriere a fost angajat pe postul de mecanic pompa având ca atributii menținerea in stare de funcționare a pompelor de apa.
Pârâta nu a depus la dosar fișa postului si nici un alt înscris din care să rezulte ca această functie necesita prezenta permanenta a salariatului la de apa.Din actele dosarului se retine că,contractul de munca al lui a fost încheiat in anul 1973 iar acesta s-a mutat în locuinta in anul 1974 si nicidecum concomitent cu inceperea serviciului așa cum s-ar fi intâmplat dacă locuinta avea caracter de interventie si se impunea prezenta salariatului angajat pe functia de mecanic pompe la de apa.Mai mult,după pensionarea acestuia,in 1992 se încheie un nou contract de închiriere pentru acest spatiu iar locatiunea a continuat in favoarea sotiei- si după ce a intervenit decesul titularului contractului.
Ori, daca era in discuție o locuintă de intervenție,după pensionarea salariatului care a lucrat la de, locuința ar fi trebuit ocupată tot de un salariat care să îndeplineasca aceleasi atributii ceea ce in cauza nu se reține.
De altfel,din înscrisurile depuse rezultă că,in prezent, de apa este dezafectat si nu mai este utilizat conform destinatiei acestuia.
Atât pârâta cât si instanta de apel sustin ca locuinta in litigiu este situată la 40 m de calea de rulare,in zona de sigurantă si de protectie a căii ferate.Din documentatia care a stat la baza intabularii dreptului de proprietate asupra terenului,depusa la judecata in fond,nu se poate retine acest fapt.In schita cadastrală este consemnată clădirea de locuit situată lângă de apa ca făcând parte din perimetrul intitulat vagoane M însa in lipsa unei mențiuni clare cu privire la distanța dintre casa si calea ferata aceasta apărare este nesusținută sub aspect probator.
Art.29alin4 din OUG 12/1998 republicată instituie o zonă de protecție a infrastructurii feroviare de 100m calculați de la axa căii ferate iar art 30 interzice in zona de protectie amplasarea oricaror constructii,utilizarea indicatoarelor si a luminilor de culoare,galbena, sau albastră,efectuarea unor lucrari ce ar putea să provoace alunecari de teren sau afectarea stabilitații solului, depozitarea necorespunzătoare de materiale.
Locuința in litigiu a fost construita cu mult timp înainte fiind locuită încă din anul 1974 de către reclamantă si familia acesteia iar, în spetă, nu este in discuție amplasarea unei alte constructii.Aceste dispozitii ar putea fi invocate in cazul amplasării unei constructii noi sau efectuarii de lucrări din cele mentionate în art.30 pe terenul de lângă calea ferată dar,în cauză,obiectul actiunii il constituie vânzarea construcției si nicidecum a terenului aferent.
Fața de cele ce preced,instanța reținând ca locuința are caracter de locuința de serviciu, nu de intervenție și că reclamanta are calitatea de chiriașă în imobil apreciază că, în cauză, condițiile prevăzute de dispozițiile art 7 alin.1 Lege 85/1992 sunt îndeplinite,astfel că, în mod corect prima instanta a dispus vânzarea imobilului către reclamanta.
Prin urmare,Curtea va admite recursul si va modifica in tot decizia atacata în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței Judecătoriei Mangalia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în M,- și respectiv în M, șoseaua Constanței nr.11, județul În contradictoriu cu intimata pârâta REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI C, cu sediul în-, împotriva deciziei civile nr.405 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul ca nefondat. Mentine ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Mangalia.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2008.
Președinte Judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
jud.fond:
jud.apel;:;
red.și tehnored.jud.
4 ex/29.04.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Monica Costea
