Obligație de a face. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1847 din 13 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C, având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 ianuarie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători SA B - Regionala Sucursală de Transport Feroviar de Călători Cad epus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reclamantului recurent.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantului recurent să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei intimate să îi elibereze o adeverință la Legea nr. 226/2006,privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, și restituirea sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, susținând concis motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1847/2008 din data de 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători B - Regionala de Transport Feroviar de Călători C, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei în funcția de mecanic ajutor și mecanic locomotive din anul 1972, conform carnetului de muncă al acestuia ( 5 - 25 dosar fond ), fiind pensionat pentru limită de vârstă și vechime integrală din anul 2001.
Instanța a reținut că funcția de mecanic locomotivă a fost încadrată în grupa I de muncă, iar după apariția Legii nr. 226/2006 funcția respectivă a fost încadrată în condiții speciale de muncă.
De asemenea s-a reținut și volumul mare de muncă datorat numărului foarte mare de cereri și a faptului că arhiva societății se află la T -, fapt care a dus la eliberarea adeverințelor nr. 1116 la data de 14.04.2008.
Având în vedere aspectele reținute instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE
Cum pârâta a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului și a eliberat adeverințele solicitate, în conformitate cu prevederile art. 275.proc. civ. aceasta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs în termenul legal, prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la eliberarea unei adeverințe în baza Legii nr. 226/2006, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 200 lei.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că adeverința nr. 1116/14.04.2008 i-a fost eliberată după ce a suportat cheltuieli de judecată, deși solicitat pârâtei emiterea acestui act din anul 2007.
De asemenea se susține că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că pârâta a dar curs solicitărilor reclamantului întemeiate pe Legea nr. 226/2006 prin adresa nr. 2233/2008, deoarece prin acest act pârâta i-a refuzat eliberarea adeverinței, cu toate că potrivit pct. 11 din Ordinul nr. 572/2006, pretențiile sale sunt întemeiate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind întru-totul temeinică și legală.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste toate drepturile de natură salarială de care a beneficiat, precum și a unei adeverințe prevăzute de Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
În cursul procesului pârâta a emis adeverința nr. 1116/2008 privitoare la drepturile de natură salariale, aspect sub care soluția respingerii ca rămasă fără obiect a acțiunii se justifică.
Cum însă, prin adresa nr. 2233/2008 (fila 51 dosar fond) pârâta i-a refuzat reclamantului beneficiul recunoașterii aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006, apreciind că nu i se aplică ca urmare a pensionării sale anterior datei de 01.04.2004, Curtea constată că prima instanță nu a identificat în mod corect obiectul acestui petit.
Astfel, este evident că reclamantul nu urmărește să afle punctul de vedere al pârâtei referitoare la aplicarea în cazul său a Legii nr. 226/2006, ci scopul său este de a obține recunoașterea beneficiului acordat de acest act normativ. Soluția de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect constă în recunoașterea dreptului pe parcursul judecății, ceea ce, în această privință, nu s-a realizat.
În acest context, Curtea reține că este posibilă analiza în recurs a temeiniciei pretențiilor reclamantului, fiind o chestiune de raportare a legii la starea de fapt.
Este real că reclamantul s-a pensionat anterior datei de 01.04.2001, însă angajatorul sau fostul angajator nu are posibilitatea legală de a cenzura drepturile salariatului pe care acesta le poate valorifica în momentul pensionării, acesta fiind atributul exclusiv al caselor teritoriale de pensii.
Or, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 572/2006, se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 2 la această lege, activități încadrate, conform legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat conform prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, și/sau cu adeverințe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituția care a preluat arhivele acestuia. Modelul adeverinței este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice.
Prin urmare, în temeiul acestor dispoziții legale, care se referă expres la perioada anterioară datei de 01.04.2001 reclamantul este îndreptățit, conform art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, să i se emită o adeverință referitoare la perioada lucrată anterior datei de 01.04.2001, ceea ce nu înseamnă, în mod automat că va produce efecte în procedura de reevaluare a pensiei, supusă și altor condiții.
În consecință, Curtea va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâtei la emiterea unei adeverințe conform Legii nr. 226/2006 și pct. 11 din Ordinul nr. 572/2006.
De asemenea, aceeași soluție de modificare se impune și în privința cheltuielilor de judecată având în vedere că un petit a fost admis, iar respingerea celuilalt ca rămas fără obiect reflectă culpa procesuală a pârâtei, care a eliberat doar în cursul procesului adeverința pretinsă, după ce reclamantul a suportat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1847 din 13 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Societatea națională de Transport Feroviar de Călători A B - Regionala de Transport Feroviar de Călători C și, în consecință:
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în temeiul Legii nr. 226/2006 și pct. 11 din Ordinul nr. 572/2006.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea acțiunii pentru eliberarea adeverinței privind sporurile și adaosurile, ca fiind rămasă fără obiect.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.
DACT.
3 EX/23.01.2009.
JUD. FOND:,.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
