Obligație de a face. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.401/
Ședința publică din 15 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamanții, domiciliați în P, strada -,.48,.C,.4, județul A și de pârâtul CONSILIUL JUDETEAN, cu sediul în P, județul A, împotriva deciziei civile nr.45 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind intervenientul PREFECTUL JUDEȚULUI, cu sediul în P, județul A, pârâtele - SRL, SC - PROFESIONAL, cu sediul în P, strada -,.48, tehnic, județul A, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI,cu sediul în P,-,.48, județul A și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI, cu sediul în P, strada -,.48,.A și C, județul
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea recurenților-reclamanți și.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 08 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că la data de 15 septembrie 2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții "- ", "- PROFESIONAL" și Consiliul Județean A pentru a fi obligați la refacerea ului tehnic al blocului în starea anterioară, precum și permiterea accesului în acest spațiu.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la daune materiale și morale.
Reclamanții au susținut, în esență, că pârâții au ocupat samavolnic ul tehnic al scării C unde practică activității de prestării serviciu, fiind lipsiți astfel de dreptul de folosință proprietate indiviză ce le revine.
La termenul de judecată din 26 octombrie 2006, pârâtul Consiliul Județean Aaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția de conexitate a pricinii cu dosarul nr- ce are ca obiect obligarea pârâtelor asociații de proprietari, la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului în cauză, respectiv ul tehnic.
Același pârât a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivând că aceștia nu sunt proprietari ai spațiului respectiv, depunându-se înscrisuri în acest sens.
Și pârâta "- " a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că reclamanții nu au calitatea procesuală activă, ul fiind ocupat în mod legal de către această societate, fiind depuse înscrisuri de către aceasta.
La termenul de judecată din data de 4 ianuarie 2007 s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- la cauza ce constituie obiectul dosarului de față, fiind unită excepția lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.4463 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active.
A fost respinsă acțiunea principală formulată de către reclamanții și în contradictoriu cu pârâții "- ", "- PROFESIONAL", Consiliul Județean A, Asociația de Proprietari "-" și Asociația de Proprietari " -".
S-a respins cererea conexă astfel cum a fost precizată și formulată de Consiliul Județean A, precum și cererea de intervenție accesorie a Prefectului Județului
S-a respins cererea pârâtei Asociația de Proprietari " -" privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietari ai apartamentului nr.4 situat în Municipiul P-,.C,.1, precum și a cotei părți din comune instalații și tehnic, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului nr.1663/20.04.1972 și a procesului de predare - primire din 18.07.1972 (3 - 5), motiv pentru care s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamanților.
S-a mai reținut că la data de 10 iunie 2005 între pârâtele Asociația de Proprietari "-" și "- PROFESIONAL" a intervenit contractul de închiriere comercială ce a avut ca obiect închirierea unei camere în suprafață de 30.p și unui vestiar în suprafață de 6. (16 dosar nr.9743/2005), iar potrivit întâmpinării de la fila 55, raportul de expertiză contabilă și a contractului de la fila 14 dosar nr.9743/2005, la data de 15.01.2002 s-a închiriat ul blocului nr.48 din str.-, compus din 4 camere.
Contractul de închiriere nu a fost desființat, mai mult la dosar există decizia nr.134/A-C/2004 a Curții de APEL PITEȘTI prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților de a se constata nulitatea relativă a contractului de închiriere nr.185/2001.
Cu privire la cererea precizată formulată de pârâtul Consiliul Județean A, referitoare la plata contravalorii lipsei de folosință pentru spațiul în litigiu, susținută și prin cererea de intervenție accesorie formulată de Prefectul Județului A, s-a constatat că nu s-a făcut dovada că statul ar avea calitatea de proprietar asupra ului tehnic al blocului nr.48 din str.-, municipiul
S-a reținut că spațiul în litigiu se regăsește în cuprinsul Hotărârii nr.706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședințe de județe în administrarea prefecturilor, pentru ca apoi să apară în cuprinsul Hotărârii nr.574/2003 privind trecerea unei părți dintr-un imobil situat în municipiul P din proprietate privată a statului în proprietate publică a statului.
S-a concluzionat că atâta timp cât regimul juridic al spațiului în litigiu nu este clarificat instanța nu poate admite cererea pârâtului privind acordarea lipsei de folosință a acestuia și nici cererea de intervenție în favoarea sa.
S-a respins cererea pârâtei Asociația de Proprietari " -" privind plata cheltuielilor de judecată pe considerentul că nu există înscrisuri justificative la dosar, dând eficiență astfel dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr.4463/13.09.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul Consiliul Județean A, și intervenientul Prefectul Județului A, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinice.
În susținerea motivelor de apel precizează reclamanții că sentința este nelegală și netemeinică atâta timp cât instanța de fond nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză și cu toate că existau probe suficiente nu s-a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
În calea devolutivă a apelului arată că prin sentința civilă nr. 3006/17.04.2002 a Judecătoriei Pitești,care a anulat procesul verbal seria E nr. -/06.12.2001 ce a stat la baza amendării lor contravenționale pentru un conflict ivit cu chiriașii de la.
Precizează că nu a existat acordul lor pentru a se închiria ul scării C.
O altă critică are în vedere măsura conexării cauzelor din dosarul nr- și dosarul nr- având în vedere că în primul obiectul acțiunii era o "obligație de a face", iar cel de al doilea avea ca obiect "pretenții".
Pârâtul Consiliul Județean A critică sentința pronunțată de instanța de fond doar sub aspectul respingerii cererii conexe a Consiliului Județean privind plata contravalorii lipsei de folosință pentru spațul în litigiu, considerând că în mod greșit instanța a respins această cerere ignorând probatoriul administrat și omițând să rețină situația de fapt și de drept ce reieșea din acest probatoriu, respectiv actele normative și procesele verbale de predare - primire.
Precizează că prin HG nr. 574/21.05.2003 s-a trecut din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului imobilul în litigiu,respectiv și parter din construcția situată în-, P ( suprafață construită fiind de 375 mp., iar suprafața desfășurată de 750 mp.)
În acest sens, având în vedere și HG nr. 706/1994 s-a făcut aplicarea dispozițiile.Decretului - Lege nr. 30/18.01.1990
Menționează că aceste modificări ale regimului juridic al imobilului din speță au fost aduse la cunoștință Asociației de Proprietari -,astfel încât s-a întocmit procesul verbal nr. 10389/22.09.2005 care a fost adus la cunoștința persoanelor prezente și au refuzat să-și exprime punctul de vedere cu privire la dispozițiile HG nr. 574/2003.
Arată că la 29.09.2005 au formulat o acțiune pentru predarea situate în-. 48, iar ulterior s-a încheiat procesul verbal de predare primire nr. 10804/04.10.2005 semnat din partea asociației de către doamna în calitate de administrator al asociației.
Susțin că au solicitat conexarea dosarului nr- cu dosarul nr. 11145/2006 cerere care a fost admisă prin încheierea pronunțată la data de 04.01.2007.
În ceea ce privește cererea privind obligarea asociației la plata contravalorii lipsei de folosință pentru spațiul în litigiu, consideră că instanța în mod eronat a făcut dovada că statul ar avea calitatea de proprietar asupra spațiului în litigiu.
Menționează că s-a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății și deși nu a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, instanța a făcut aprecieri cu privire la regimul juridic al spațiului.
Pe de altă parte arată că instanța de fond a avut o atitudine contradictoriu încuviințând proba cu expertiză contabilă cu obiectivul de a se stabili cuantumul lipsei de folosință de la data intrării în vigoare a HG nr. 574/2003 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Solicită să se desființeze în parte sentința și să se admită cererea conexă pe care a formulat-o.
La rândul său, Prefectul Județului Aar eluat aceleași critici formulate de Consiliul Județean
În termen legal,atât apelantul pârât Consiliul Județean A cât și apelanții reclamanți și au formulat întâmpinare prin care au solicitat să fie respinse apelurile declarate de părțile adverse.
În susținerea apărărilor apelantul pârât Consiliul Județean arată că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamanților,atâta timp cât nu s-a făcut dovada împiedicării accesului la ul scării
Mai mult precizează că din raportul de expertiză întocmit de exp. nu reiese că societățile comerciale au închiriat ul nelegal și că li s-a interzis folosința spațiului.
Pe de altă parte nici adresa depusă în fața instanței de apel după ce au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei în fața primei instanțe. nu este de natură a aduce la probarea împiedicării accesului reclamanților în.
Nici din cuprinsul sentinței civile nr. 3006/17.04.2002 nu rezultă această împrejurare.
Apelanții și arată că apelurile declarate de pârâtul Consiliul Județean A și intervenientul Prefectul Județului A sunt nefondate având în vedere că HG nr. 574/21.05.2003 nu conferă dreptul de proprietate pentru tot ul blocului,i numai o cotă indiviză cu ceilalți proprietari de apartamente.
Arată că acea predare făcută prin procesul verbal nr. 10804/04.10.2005 nu poate produce efecte juridice atâta timp cât a fost administrator și nu avea calitatea de a înstrăina bunuri imobile proprietatea unor persoane fizice îndeplinind doar atribuții expres prevăzute de legile privind funcționarea asociațiilor de proprietari.
Consideră că pretențiile Consiliului Județean de a plăti contravaloarea lipsei de folosință a ului sunt neîntemeiate atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unei ocupării nelegale
Prin decizia civilă nr.45 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții, pârâtul Consiliul Județean A, apelantul intervenit Prefectul județului A, intimați pârâți fiind SC - SRL, SC - PROFESIONAL, Asociția de Proprietari - și Asociația de Proprietari -.
Au fost obligați apelanții la câte 160 lei fiecare, cheltuieli de judecată către intimata Asociația de Proprietari -.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Apelurile declarate de pârâții Prefectul județului A și Consiliul Județean A vor fi analizate împreună, având în vedere că toate criticile aduse sentinței civile nr. 4463/2007 sunt comune.
Cu prioritate însă va fi analizat apelul declarat de reclamanții și.
Prin cererea formulată de aceștia s-a solicitat ca pârâtele SC - SRL și SC - PROFESIONAL să fie obligate să refacă ul tehnic al blocului în starea anterioară, precum și să li se permită accesul în acest spațiu.Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la daune materiale și morale.
Instanța de fond în mod corect respins acțiunea principală,deși analiza situației de fapt nu a fost complet prezentată.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de exp., blocul de 48 apartamente situat în str. - a fost construit conform proiectelor tip nr. 2802/1968 și 3718/1971 fiind adaptate la teren cuprinzând toate nivele și dotările aferente,
Blocul de locuințe în cauză are un tehnic, parter și 4 etaje.
Parterul a fost ocupat încă de la construcție de diverse unități,care au contribuit cu fonduri la executarea imobilului (CEC, -, etc.), iar apartamentele de la etaje au fost cumpărate pe bază de contracte cu credit de la stat.
tehnic în litigiu reprezintă un nivel sub cota zero a construcției și este cuprins în proiectele tip în considerarea exploatării normale a coloanelor instalațiilor de apă, canal, energie termică, care face legătura pe verticală între instalațiile interioare de la apartamentele și comerciale și până la parter și etaje.
S- menționat în raportul de expertiză că la unele tronsoane din bloc au fost efectuate corect lucrări de hidroizolații ce au dus la o ameliorare a solului, dar la altele lucrările au fost defectuoase,astfel încât apa din pânza freatică sau din precipitații a pătruns în.
Din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă că în sarcina pârâtelor trebuie să cadă în mod exclusiv obligația de a reface ul tehnic a blocului în starea anterioară.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut în mod corect că nu s-a făcut dovada în ceea ce privește al doilea petit al cererii. Astfel se constată că reclamanților le-a fost împiedicat în vreun fel la accesul în, unde funcționează societățile comerciale în mod legal, avându-se în vedere și decizia nr.134/A-C/2004 a Curții de APEL PITEȘTI prin care irevocabil a fost respinsă acțiunea reclamanților ce au solicitat a se constata nulitatea relativă a contractului de închiriere nr. 185/2001. Chiar recurentul pârât Consiliul Județean A ( fila 31 dosar apel) a arătat că nu rezultă în ce măsură societățile comerciale au închiriat ul în mod nelegal.
Înscrisurile noi depuse de reclamanți (filele 36 și urm. dosar apel) nu modifică situația de fapt, astfel încât nu se poate reține că s-a dovedit existența obligațiilor invocate de reclamanți în sarcina pârâtelor persoane juridice.
În ceea ce privește apelurile declarate de pârâții așa cum s-a arătat anterior,tribunalul urmează a le analiza împreună.
Consiliul Județean solicitat în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr- ( ce a fost conexat la dosarul de față la data de 04.01.2007) obligarea pârâtei Asociația de Proprietari - la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului în cauză,respectiv ul tehnic.
Această cerere a fost formulată în considerarea calității de proprietar pârâtului reclamant Consiliul Județean cu privire la ul tehnic al blocului de locuințe
În criticile formulate de apelanții Prefectul județului A și Consiliul Județean A se invocă aplicabilitatea disp.HG nr. 706/1994 și HG nr.574/2003 cu privire la trecerea unor bunuri în administrarea prefecturilor precum și natura acestora fiind incluse în domeniul public al statului.
Din analiza contractelor de cumpărare încheiate de foștii chiriași ai locuințelor situate în imobilul în litigiu rezultă că aceștia din urmă au dobândit atât apartamentele, precum și o cotă indiviză din părțile și dependințele comune ale imobilului.
Totodată, în procesele verbale de predare primire s-a recepționat și cota parte din comune, instalațiile de orice fel aferent blocului proprietate personală, precum și ul tehnic
Nu se poate reține critica apelanților că instanța de fond a ignorat probatoriul administrat în cauză. Deși nu au fost analizate în mod riguros condițiile răspunderii civile delictuale, care în mod legal stau la baza constatării unei lipse de folosință, soluția respingerii cererii conexe astfel cum a fost precizată este temeinică.
Nu este de neglijat a remarca faptul că însuși pârâtul - reclamant Consiliul Județean A prin întâmpinarea care a depus-o la data de 24.01.2008 a arătat că din materialul probator nu a reieșit că societățile ar fi închiriat spațiul în mod nelegal.
Nici o probă administrată în cauză nu a înlăturat prezumția unei posesii de bună credință proprietarilor de apartamente din imobilul în litigiu.
Potrivit disp.art. 998 și 999.civ. răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște printr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care, autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă, are obligația de repara prejudiciul. Ea apare ca o sancțiune de drept civil, astfel încât are în vedere patrimoniul persoanei răspunzătoare de fapta ilicită.
Nu se poate reține că în cauză s-a făcut dovada existenței unei fapte ilicite care să declanșeze un prejudiciu, ce ar reprezenta o consecință negativă suferită de reclamant.
Nu s-a dovedit totodată existența unei vinovății, respectiv acel element al răspunderii civile delictuale care vizează latura subiectivă a faptei, adică atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte la momentul săvârșirii.
Nici critica privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății nu este întemeiată, instanța nefăcând o comparare a titlurilor de proprietare,ci doar arătând că regimul juridic al spațului în litigiu nu a fost clarificat.
Tocmai această situație de fapt care se raportează și la premisa bunei credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în bloc, nu poate conduce la declanșarea unei răspunderi civile delictuale.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs recurenții - reclamanți și, cât și recurentul - pârât Consiliul Județean
În recursul lor, recurenții - reclamanții și critică hotărârea instanței de apel cât și pe cea a instanței de fond pentru nelegalitate, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal ori au fost date cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
Dezvoltând acest motiv de recurs, se susține că instanțele anterioare implicate în soluționarea cauzei au apreciat greșit lipsa dovezii de probe din care să rezulte imposibilitatea folosirii de către recurenții reclamanți în interes propriu al ului tehnic sau că nu s-a administrat nici o probă pentru a înlătura prezumția unei posesii de bună credință a proprietarilor de apartamente precum și faptul că nu s-a dovedit existența vreunei vinovății a societăților chiriașe.
Se arată că în mod greșit s-a dispus conexarea cauzei ce constituie obiectul dosarului nr- la cauza de față, pentru că nu există vreo legătură de cauzalitate între cele două pricini.
Privitor la probele administrate se subliniază faptul că trebuie observat raportul de expertiză întocmit de către expertul dr.ing. în finalul căruia se concluzionează expres că ul tehnic al tronsonului C al blocului, este proprietate indiviză a proprietarilor de pe acea scară, că respectivul poate fi folosit numai în comun pentru că permite accesul la toate racordurile: tehnice, sanitare, telefonie electricitate, etc, pentru toți proprietarii.
Același raport de expertiză, reține la pagina 3 că amenajările efectuate la ul tehnic al blocului, pentru scopuri comerciale sunt ilegale și împiedică accesul liber în acest, nefiind efectuate pe baza unei autorizații de construire efectuată în condițiile Legii nr.50/1991, adică la cererea tuturor proprietarilor din tronsonul C al blocului.
Se arată că instanțele nu au luat în seamă aceste concluzii ale raportului de expertiză care reflectă în mod clar starea de fapt a ului și că acesta este utilizat în alte scopuri decât pentru cel care este destinat.
Sunt acte la dosar din care rezultă că recurenții - reclamanți sunt în imposibilitate de a folosi ul tehnic și anume sentința civilă nr.6107/08.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr-, irevocabilă, din care rezultă împrejurarea că nu s-a putut face racordarea la termoficare pentru apă caldă prin ci printr-o conducă ce aparține Camerei de Conturi A și Tribunalului Comercial Argeș. În acest sens există ca dovadă și procesele verbale de executare civilă nr.524 din 05 și 06 2007, încheiate de executorul judecătoresc.
Imposibilitatea folosirii ului tehnic este dovedită și cu adresa nr.2537/07.09.2007 emisă de SC CANAL 2000 SA P prin care se face cunoscut recurenților reclamanți că pentru executarea branșamentului individual este necesar acordul notarial al firmelor existente la ul blocului, rezultând astfel imposibilitatea folosirii ului pentru branșarea acestei utilități.
Se mai susține că Asociația de Proprietari - nu are calitate procesuală activă pentru că recurenții reclamanți sunt proprietarii.4 de la. C și fac parte din Asociația de Proprietari "- 149"încă din anul 1972 și nu din Asociația " -" cum greșit au reținut instanțele.
Apreciază că eronat au fost obligați să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 160 lei către Asociația de proprietari - întrucât recurenții reclamanți nu fac parte din aceasta.
Se mai solicită să aibă în vedere faptul că atât Consiliul Județean A cât și Prefectura nu își pot aroga calitatea de proprietari pe întreg ul, acestea deținând doar o cotă parte ca orice proprietar și dispun de folosința ului în conformitate cu dispozițiile Legii nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Asociațiilor de Proprietari.
În susținerea recursului, recurenții - reclamanți arată că înțeleg să se folosească de proba cu actele existente la dosar, respectiv expertiza tehnică și celelalte înscrisuri la care s-a referit și pe care le anexează în copii.
Prin recursul său recurentul - pârât Consiliul Județean A critică decizia civilă a Tribunalului Argeș în baza disp.art.304 pct.8 și 9 coroborate cu dispozițiile art.312 alin.3 teza I Cod pr.civilă, susținându-se că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit ori vădit al acestuia și respectiv că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul - pârât susține că prin HG nr.574/21.05.2003 s-a aprobat trecerea unei părți dintr-un imobil situat în municipiul P, județul A, cu datele de identificare prevăzute în anexă care face parte integrantă din această hotărâre, din proprietatea privată a statului și din administrarea Prefecturii Județului A în proprietatea publică a statului și în administrarea comună a Prefecturii Județului A și a Consiliului Județean
Se arată în continuare că din cuprinsul acestui act normativ rezultă că este vorba de, parter, cu suprafața construită de 375.p și suprafață desfășurată de 750. situat în-
Potrivit HG nr.706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședințe de județe în administrarea prefecturilor, palatele administrative din municipiile reședință de județ sunt proprietatea statului și fac parte din domeniul public de interes național.
Se precizează că aceste două acte normative sunt emise în continuare și în aplicarea Decretului - Lege nr.30/18.01.1990 privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român și a Hotărârii nr.115/07.02.1990 privind aplicarea Decretului - Lege nr.30/1990 în legătură cu trecerea patrimoniului fostului Partid Comunist Român în patrimoniul statului.
în litigiu nu au fost predate odată cu darea în folosință a blocului, ele fiind construite și amenajate în scopul organizării arhivei și a altor instituții publice, fiind depuse în fața instanței de fond acte din care rezultă că aveau alt regim juridic decât orice alt de bloc și a existat un proiect de amenajare a ului pentru scopul arătat anterior.
De aceea ulterior adoptării HG nr.574/2003 s-au încheiat procesele verbale nr.10389/22.09.2005 și nr.10804/04.10.2005 prin care au fost predate în mod legal Consiliului Județean A și Instituției Prefectului - Județului A, care produc efecte juridice.
recurentul-pârât că instanța nu a analizat în mod corect situația de fapt și de drept, fără să aibă în vedere că prin predarea spațiilor de către pârâți, aceștia au fost în mod tacit de acord cu pretențiile acestui recurent.
Se critică în continuare greșita calificare făcută din oficiu de către instanță din punct de vedere al temeiului de drept pentru obligarea la plata lipsei de folosință a spațiului în litigiu, ca fiind răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art.998-999 Cod civil, în locul celei corecte de îmbogățire fără justă cauză pentru care sunt îndeplinite toate condițiile materiale și juridice pentru intentarea acțiunii în restituire.
Solicită să se constate că în cauză a operat mărirea unui patrimoniu (cel al asociațiilor de proprietari), cât și micșorarea unui patrimoniu (cel al consiliului județean și al Instituției Prefectului - Județul A), prin încasarea chiriei de către cele două asociații de proprietari, fiind produs un prejudiciu în patrimoniul recurentului-pârât și cel al Instituției Prefectului.
Se susține că lipsește un temei legitim pentru această îmbogățire, întrucât până la data intrării în vigoare a nr.HG574/2003 spațiul în litigiu nu aparținea asociației de proprietari, el aflându-se în domeniul privat al statului, după care, potrivit acestui act normativ a trecut din proprietatea privată a statului și din administrarea Prefecturii Județului A, în proprietatea publică a statului și în administrarea comună a Prefecturii Județului A și a Consiliului Județean A, act normativ în vigoare, neputându-se invoca necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem).
. fără justă cauză se deosebește de răspunderea civilă delictuală pe de o parte pentru că mărirea patrimoniului în cadrul primei răspunderi nu presupune vina celui care primește, pe când răspunderea civilă delictuală are la bază existența vinovăției, element pe care instanța de apel nu îl reține, pronunțându-se în sensul nedeclanșării răspunderii civile delictuale.
Se arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura juridică a acestuia, pronunțând o decizie cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea cererii formulate de recurentul-pârât Consiliul Județean A și obligarea pârâtelor Asociația de Proprietari "-" și Asociația de Proprietari " -", la plata contravalorii lipsei de folosință pentru spațiul în litigiu în cuantumul rezultat din raportul de expertiză contabilă, respectiv 28.033 lei.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Mai întâi, curtea se va pronunța în baza art.137 (1) Cod procedură civilă asupra excepției ridicate de Asociația de Proprietari "- 149", prin precizările depuse la fila 144 dosar recurs, privind lipsa calității procesuale a Consiliului Județean A, în sensul că această parte este instituție publică, a vândut spațiul în litigiu, nemaifiind administratorul și nici proprietarul acestuia, excepția făcând de prisos în totul, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția nu se verifică pentru următoarele considerente:
Recurentul-pârât Consiliul Județean A are calitatea de reclamant în dosarul civil nr-, conexat la dosarul de față nr-, unde prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.9743/2005, a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari "-" bloc 48, strada - -, pentru a fi obligată la predarea spațiilor situate în-, bloc 48 și la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului pentru perioada în care l-a deținut fără titlu.
La data de 17.01.2006, reclamantul Consiliul Județean Aar enunțat în dosarul sus-menționat la primul capăt de cerere având ca obiect predarea spațiilor în litigiu, iar la termenul din 07.02.2006 a precizat acțiunea în sensul că solicită plata contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 110.161,068 RON, pentru ca la data de 18.04.2006 să completeze cererea principală sub aspectul cadrului procesual pasiv, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta Asociația de proprietari " -" P, întrucât această asociație constituită prin încheierea nr.943/2006 a Judecătoriei Pitești, cuprinde scările A și C ale blocului din-,
Prin sentința civilă nr.4081/03.10.2006 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr- (număr în format vechi 9743/2005), s-a hotărât printre altele, disjungerea cererii principale formulată de reclamantul Consiliul Județean A, împotriva pârâtelor Asociația de Proprietari "- 149" și Asociația de Proprietari " -" și cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții, și potențial intervenient Prefectura Județului A, urmând a se forma un nou dosar nr-.
Prin încheierea din 04.01.2007 a Judecătoriei Pitești, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă, admiterea excepției de conexitate, fiind conexat dosarul nr- la dosarul nr-.
În consecință, recurentul Consiliul Județean A are în prezenta cauză ce constituie obiectul dosarului nr-, calitatea de pârât-reclamant.
Calitatea procesuală (legitimatio ad causam) este una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi parte în proces.
Ea se analizează în cerința unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Din acest punct de vedere, instanța constată că recurentul Consiliul Județean A este titularul dreptului de administrare a unei părți din imobilul situat în Municipiul P, județul A, cu datele de identificare în anexa ce face parte integrantă din nr.HG574/21.05.2003 privind trecerea unei părți dintr-un imobil din P, județul A, din proprietate privată a statului în proprietate publică a statului, respectiv și parter în suprafață construită de 375. suprafață desfășurată de 750. situat în imobilul situat în municipiul P,-, județul A (88 dosar nr-).
Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dispune că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute de art.136 (3) din Constituție, revizuită, din bunurile stabilite ca atare prin anexa care face parte integrantă din lege, precum și "din orice bunuri care, potrivit legii, prin natura lor sunt de uz sau de interes public".
Rezultă așadar că domeniul public cuprinde dreptul de proprietate al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor care prin natura lor sau prin destinația legii, sunt de uz și de utilitate publică și că subiectele acestui drept sunt statul - asupra bunurilor din domeniul public de interes național - și unitățile administrativ-teritoriale: comuna, orașul, municipiul, județul, asupra bunurilor de interes public de interes local.
Împrejurarea că persoane de drept public primesc, în administrare, bunuri din domeniul public sau că altor persoane juridice le sunt concesionate asemenea bunuri nu trebuie să ne ducă la o altă concluzie.
Trecerea bunului în litigiu prin nr.HG574/2003 din proprietatea privată a statului și din administrarea Prefecturii Județului A, în proprietate publică a statului și în administrarea comună a Prefecturii Județului A și a Consiliului Județean A, constituie o formă specifică de exercitare de către recurentul Consiliul Județean Aaî nsăși dreptului de proprietate publică.
Potrivit dispoziției de principiu înscrisă în art.12 (3) din Legea nr.213/1998, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile în care i-a fost dat în administrare.
Atributul folosinței formează substanța dreptului de administrare, care permite titularului bunurilor astfel primite să-și realizeze scopurile pentru care își desfășoară activitatea, ținând seama de uzul și de utilitatea publică a bunurilor încredințate.
Dreptul de administrare este un drept real, opozabil, ca orice drept real, erga omnes în raporturile de drept civil.
Fiind demonstrată prin cele reținute mai sus, cerința existenței unei identități între recurentul Consiliul Județean A (reclamant în dosarul conexat nr-) și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (același recurent), rezultă că excepția ridicată de pârâta Asociația de Proprietari "- nr.149", privind lipsa calității procesuale a acestui recurent, este nefondată, cu atât mai mult cu cât nu există probe din care să rezulte că spațiul în litigiu a fost înstrăinat de către acesta, urmând așadar să fie respinsă.
Trecând la considerentele pentru care se impune admiterea ambelor recursuri, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Județean A, se constată întemeiată critica în sensul că instanța de apel nu a analizat corect situația de fapt și de drept în legătură cu spațiul în litigiu.
De altfel, atât instanța de fond, respectiv Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4463/13.09.2007, cât și Tribunalul Argeș ca instanță de apel, prin decizia civilă recurată nr.45/21.02.2008, rețin prin considerentele acestora că regimul juridic al spațiului nu este clarificat (243 verso, dosar nr-), instanța de apel adăugând că prima instanță nu a procedat la o comparare a titlurilor de proprietate (67, dosar nr-).
Motivarea din prezentele considerente, în baza căreia s-a respins excepția ridicată de pârâta Asociația de Proprietari "- 149" privind lipsa de calitate procesuală a recurentului-pârât Consiliul Județean A, lămurește regimul juridic al spațiului în litigiu, însă rămâne incertă starea de fapt a spațiului în litigiu prin aceea că nu se cunoaște cu certitudine dacă ul și parterul în suprafață construită de 375. respectiv suprafața desfășurată de 750. primită în administrare din proprietatea publică a statului de către recurentul-pârât Consiliul Județean A, în Municipiul P,-, Județul A, prin nr.HG574/21.05.2003, coincide în totalitate sau nu cu ul tehnic la care se referă reclamanții, și pârâtele Asociația de Proprietari "-" și respectiv Asociația de Proprietari " -"
Această stare de fapt poate fi stabilită prin intermediul unei completări a raportului de expertiză de către expertul dr.ing., având ca obiectiv pe cel mai sus-menționat, pentru ca apoi în funcție de considerentele și concluziile acestuia, instanța de apel să statornicească o soluție temeinică și legală în cauză.
Cum potrivit art.305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, se impune admiterea ambelor recursuri în baza art.312 (5) Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, cât și pentru asigurarea unei judecăți unitare a pricinii, ceea ce impune casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
La rejudecare, instanța urmează să aibă în vedere dispozițiile art.315 /1) Cod procedură civilă, în sensul că problemele de drept dezlegate, precum și necesitatea administrării probei constând în completarea raportului de expertiză tehnică sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Totodată, judecând din nou, instanța de trimitere, urmează să țină seama de toate motivele de recurs invocate de recurenți înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții-reclamanți și și recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva deciziei civile nr.45 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în dosarul nr-, intimate-pârâte fiind "- " P, "- PROFESIONAL" P, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI "" P și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI " " P, iar intimat-intervenient fiind PREFECTUL JUDEȚULUI
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Ex.4/14.01.2009.
Jud.apel:.
.
Jud. fond:.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
