Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 4106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1955/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4106/
Ședința publică din data de 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Școala cu Clasele l-VIII " C M", Inspectoratul Școlar Județean A, împotriva sentinței civile nr.2773 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar T ca reprezentant al membrilor de sindicat și intimații pârâți Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului A, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar T, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2773/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar T,în numele și pentru membrul de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII cel M -A, județul T, Primăria -Instituția Primarului și Consiliul Local al municipiului A și Inspectoratul Școlar al Județului T; a obligat pârâții la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentînd sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă de 15% din salariul de bază al acesteia pe o perioadă de 3 (trei) ani anteriori datei de 10.03.2008, respectiv, data înregistrării cererii de chemare în judecată la această instanță, drepturi ce vor fi reactualizate pe baza indicelui de inflație la data plății, acordarea acestor drepturi în viitor pînă la încetarea raporturilor de muncă dintre părți; a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă formulată la data de 10.03.2008 reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrul său de sindicat a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele l-VIII cel M A, Primăria -Instituția Primarului și Consiliul Local A și Inspectoratul Școlar al Județului T, obligarea pârâtelor la calculul și plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru Marțiale -bibliotecar în cadrul Școlii cu clasele I-, cel M A, drepturile salariale contând în sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază care dace parte di n acesta, prevăzute de art. 51 al.3 din Legea 334/2002 pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, sumă ce urmează a fi reactualizată pe baza indicilor de inflație.
A solicitat totodată reclamanta și obligarea pârâtelor la calcularea și plata sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, prevăzut de art. 51 alin.3 din Legea 334/2002 republicată cu toate modificările și completările ulterioare, pentru personalul din unitate, încadrat pe funcții didactice auxiliare de bibliotecar, documentarist, redactor(după caz), cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2008 instanța de fond a rezolvat cu precădere, excepțiile invocate de părți, respingându-le ca nefondate.
Pe fondul cauzei, instanța a fost sesizată cu pretențiile reclamantei, în calitate de bibliotecar în cadrul unor biblioteci școlare, pentru sporul de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare, din salariul de bază, care face parte din acesta, spor prevăzut de art.51 al.3 din Legea 334/2002.
Sporul respectiv reprezintă un drept salarial invocat în baza raporturilor juridice de muncă, născute prin încheierea contractului individual de muncă.
Așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar, reclamanta este încadrată în funcția de bibliotecar în cadrul unității de învățământ, funcție didactică auxiliară potrivit art.6 al. 1 din Legea nr. 128/1997.
În temeiul art. 48 al. 1 din același act normativ, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art. 146 în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții din legislația muncii.
Legea nr.128/1997 reprezintă în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială în raport cu Legea 334/2002 - Legea bibliotecarilor, prevăzând expres că, în măsura în care nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii. Cu alte cuvinte, în lipsa de stipulație contrară expresă, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite prin legi speciale în favoarea acestora.
Dar din analiza dispozițiilor Legii bibliotecarilor, care definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadrează în sistemul național de biblioteci și bibliotecile școlare, instanța constată că norma generală în materie de biblioteci reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială.
Astfel, potrivit art.51 alin. 3 din Legea 334/2002 personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Din conținutul textului de lege, rezultă că personalul din bibliotecile școlare îndeplinește condițiile prevăzute alternativ, deoarece în fișa postului aprobată prin Ordinul nr. 3522/30.03.2000 al Ministerului Educației Naționale, sunt prevăzute ca atribuții răspunderea privind gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor și a dotării bibliotecilor, recuperarea la timp a publicațiilor împrumutate, depozitate, împrumut, organizarea colecțiilor.
Astfel, personalul din bibliotecile școlare îndeplinește cel puțin două din condițiile prevăzute de art. 51 al.3 din Legea nr. 334/2002 lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, condiții în care acesta ar trebui să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, întrucât textul art. 51 alin.3 din Legea 334/2002 nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile școlare și nu condiționează acordarea acestui spor decât de îndeplinirea criteriilor prevăzute în mod alternativ de textul normativ în discuție, orice altă cerințe suplimentară neputând fi primită întrucât ar adăuga în mod nepermis la lege.
În acest context, instanța de fond nu a reținut apărările pârâților în sensul că reclamantul nu poate beneficia decât de drepturile salariale negociate, deoarece atât dispozițiile art.48 al.2 din Legea 128/1997 cât și de art. 157 al.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar T, prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege.
Cum negocierea nu a avut ca obiect un drept salarial prevăzut de lege în favoarea salariatului, angajatorul nu poate invoca acest text în sensul exonerării de obligația corelativă dreptului recunoscut de lege.
Instanța nu a reținut nici apărările pârâtelor în sensul că bibliotecarii din școli nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 51 al. 3, deoarece aceste condiții sunt alternative, așa cum am arătat, fiind necesară și suficientă îndeplinirea de către aceștia a oricăreia dintre condițiile ce echivalează cu condițiile periculoase și vătămătoare enumerate de lege, indiferent de autorizarea școlii din punct de vedere igenico-sanitar.
Dreptul la sporul prevăzut de art. 51 al.3 din Legea 334/2002, nu este înlăturat nici de faptul că școala în cadrul căreia funcționează biblioteca, funcționează în baza unei autorizații eliberată de organele abilitate care constată îndeplinirea unor cerințe igenico-sanitare, deoarece acest drept se cuvine bibliotecarului prin natura muncii prestate, care ope legis este prezumată ca generatoare de pericol și vătămătoare.
Pentru aceleași considerente nu au fost reținute nici apărările pârâților în sensul că sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare nu se poate acorda decât în cadrul reglementat prin Ordinul 354/04.04.2006 al Ministerului Educației și Culturii, deoarece anexa 3-a și 33 la OG nr. 64/2006 prevăd doar coeficienții de multiplicare, pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, iar potrivit art.3 al.2, în coeficienții de multiplicare este cuprins sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, diferit de dreptul solicitat în speță.
Sporul solicitat în temeiul art.51 al.3 este un drept recunoscut de lege prin prisma naturii specifice a profesiei - bibliotecar - fără a fi aplicabile nici dispozițiile art.8 lit.a din HG 281/1993 așa cum a fost modificată și nici Regulamentul comun al Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății, deoarece legea prezumă caracterul potențial vătămător al locului de muncă prin prisma unor realități și criterii obiective, fără a fi necesară efectuarea unor determinări și încadrări de către organele de specialitate din Ministerul Sănătății.
In aceste condiții, instanța de fond a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile stabilite de lege pentru a beneficia de sporul prevăzut de art.51 al.3 din legea nr. 334/2001.
Având în vedere că legiuitorul stabilește limita maximă (15%) și că acest spor se calculează la salariul de bază, prin acesta asigurându-se o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă (bibliotecă școlară, colecții care cuprind patrimoniul cultural, etc.) instanța a obligat pârâtele la plata drepturilor salariale cu acest titlu în cuantumul maxim prevăzut de lege, în limita termenului de prescripție, până la pronunțarea hotărârii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă, conform art. 1082 și 1084 Cod civil.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.4,9, 3041și art.274 Cod procedură civilă,recurenții-pârâți Inspectoratul Școlar Județean T și Școala cu clasele I-VIII C M- A, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Prin recursul său Inspectoratul Școlar Județean T, susține că instanța de fond a respins nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean T invocata de inspectoratul Școlar Judetean T prin motivarea ca statele de funcții din unitățile școlare sunt aprobate de Inspectoratul Școlar Județean T ca autoritate ierarhic administrativa, având, totodată, atribuții de coordonare a activității școlare din rețea.
Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitatea de angajator, nu este parte in contractul de munca cu reclamanta, nu este plătitorul si nici finanțatorul, ordonatorul de credite privind plata salariilor personalului didactic auxiliar, in speța ordonatorul de credite principal fiind potrivit Legii bugetului anual primarul localității, raportat si la prevederile Legii 215/2001, Regulamentul de organizare si funcționare a unităților școlare, Legea 128/1997.
Prima instanța a extins efectele juridice ale unei legi speciale privind bibliotecile, respectiv Legea 334/2002, republicata si modificata art. 51 alin 3 asupra altei legi speciale, /1997 privind Statutul personalului didactic care reglementează exhaustiv la art.49 si următoarele,drepturile bănești ale personalului didactic auxiliar, categorie din care face parte si
reclamanta.
În consecința admiterea acțiunii este complet ilegala, raționamentul coroborării a doua legi speciale conduce la concluzia excluderii termenelor de aplicabilitate, logica juridica inacceptabila.
Legiuitorul nu a înțeles sa acorde bibliotecarilor din învățământ acest spor pentru condiții vătămătoare si periculoase de munca la adoptarea legii si nici la modificările ulterioare, după intrarea in vigoare a legilor bibliotecilor, cum este Legea nr.349/2004, care modifica si completează substanțial Legea nr.128/1997.
Printre rațiunile neacordării acestui spor, prin legea speciala, Statutul personalului didactic, consideră recurentul că s-a avut în vedere volumele de carte din bibliotecile școlare mult reduse ca număr, biblioteci unde a fost eliminata cartea veche producătoare de mucegaiuri, alți agenți patogeni, norma de timp de regula 1/2- 4 ore zilnic, l/4 - 2 ore, 1/12,5 - 1 ora, cat si specificul activității cu rulaj de cititori inferior marilor biblioteci si depozite de carte, care includ ediții autentice, unde apreciază că se justifica acordarea sporului de 15%.
Instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlara, parte in contractul de munca depasindu-și puterile judecatorești in privința determinării câtimii sporului acordat intre limita minima si maxima, respectiv intre 1 si 15 la.
Recurentul arată că a fost obligat nelegal la plata sporului pentru condiții de munca vătămătoare pe o perioada retroactiva de trei ani, in lipsa unui prejudiciu material efectiv determinat, cert, născut, actual, precum și la
plata sporului prementionat in condițiile neefectuarii expertizarii gradului de nocivitate a locului de munca, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani in urma. Astfel, opinează că in speța nu operează prezumția legii privind nocivitatea locului de munca.
De asemeni în mod greșit a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, in condițiile in care acțiunea este tipica, pentru aproximativ 70 de cauze, desi nu este un drept colectiv, fara documentare suficienta prealabila, fara cerere prealabila către ordonatorii de credite, nespecificand, dupa caz, timpul real de munca, contract individual de munca parțial sau ore suplimentare, neprecizand, uneori, nici data angajării in interiorul termenului de prescripție extinctiva de trei ani.
Invocă recurentul și rațiuni de drept aplicat, arătând că a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata in beneficiul reclamantei, in lipsa de acte, chitanțe din care sa rezulte plata cheltuielilor de avocat, efectuata personal si direct de către reclamanta, parte procesuala activa in cauza, cunoscând ca terțul reprezentant al reclamantei T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat achitat, neavând calitate de parte procesuală în cauză.
Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII C M- A, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1.Prin rațiunile neacordării acestui spor, prin legea specială, Statutul personalului didactic, consideră că s-au avut în vedere volumele de carte din bibliotecile școlare mult reduse ca număr, biblioteci unde a fost eliminată cartea veche producătoare de mucegaiuri, alți agenți patogeni, norma de timp, de regulă 1/2 - 4 ore zilnic, 1/4- 2 ore, 1/12,5 - 1 ora, cât și specificul activității cu rulaj de cititori inferior marilor biblioteci și depozite de carte, care includ ediții autentice, unde se justifică acordarea sporului de 15%, neputându-se pune semnul egalității între, (exemplificăm) o bibliotecă sau depozit național cum este Biblioteca Academiei și o bibliotecă școlară unde bibliotecarul desfășoară o activitate redusă ca timp și ca efort psihic, intelectual, biologic.
2.Instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlară, parte în contractul de muncă depășindu-și puterile judecătorești în privința determinării câtimii sporului acordat între limita minimă și maximă, respectiv între 1 și 15 la sută.
3. A fost obligată recurenta la plata sporului pentru condiții de muncă vătămătoare pe o perioadă retroactivă de trei ani, în lipsa unui prejudiciu material efectiv determinat, născut, și actual.
4. A fost obligată la plata sporului premenționat în condițiile neefectuării expertizării gradului de nocivitate a locului de muncă, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani în urmă. că în speță nu operează prezumția legii privind nocivitatea locului de muncă.
5 A fost obligată la cheltuieli de judecată, onorariu avocat, în condițiile în care acțiunea este tipică, pentru zeci de cauze, deși nu este un drept colectiv, fără cerere prealabilă către ordonatorii de credite.
Deosebit de considerentele de fapt expuse în cadrul acestui motiv de recurs, invocă și rațiuni de drept aplicat. Astfel, arată că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în beneficiul reclamantei, în lipsa de acte, chitanțe din care să rezulte plata cheltuielilor de avocat, efectuată personal și direct de către reclamantă, parte procesuală activă în cauză, cunoscând că terțul reprezentant al reclamantei T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat, achitat, neavând calitate de parte procesuală în cauză, iar eventualele cheltuieli ale acestuia pot fi făcute cu caracter de donație, acte cu titlu gratuit, nerambursabile, necompensate, suportate din cotizațiile membrilor de sindicat. Aceasta deoarece un sindicat cu personalitate juridică în calitatea sa de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat, nu se identifică cu un cabinet de avocatură sau asociație de avocați.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu, potrivit disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s-a reținut că,sporul solicitat în temeiul art.51 alin.3 din Legea nr. 334/2002, este un drept recunoscut de lege, prin prisma naturii specifice a profesiei-bibliotecar- fără a fi aplicabile disp. art.8 lit.a din HG nr.281/1993, așa cum a fost modificată și nici Regulamentul comun al Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății, deoarece legea prezumă caracterul potențial vătămător al locului de muncă prin prisma unor realități și criterii obiective, fără a fi necesare determinări și încadrări ale organelor de specialitate din Ministerul Sănătății.
Tribunalul Teleormana reținut în mod corect, în temeiul art. 48 alin.1 din Legea nr.128/1997 că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Legea nr.128/1997 reprezintă, în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială, în raport cu Legea nr. 334/2002 prevăzând expres că în măsura în care nu dispune altfel personalului didactic auxiliar i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii. Cu alte cuvinte, în lipsă de stipulație contrară, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite prin legi speciale în favoarea acestora.
Din analiza dispozițiilor legii bibliotecilor care definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadrează în sistemul național de biblioteci și bibliotecile școlare, instanța în mod corect a constatat că norma generală în materie de biblioteci reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială.
În mod corect Tribunalul Teleormana reținut incidența în cauză a art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, conform căruia "personalul din biblioteci, care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Rezultă că personalul din bibliotecile școlare îndeplinește condițiile prevăzute alternativ, deoarece în fișa postului aprobată prin Ordinul nr.3522/30.03.2000 al Ministrului Educației Naționale, sunt prevăzute ca atribuții răspunderea privind gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor, a dotării bibliotecilor, recuperarea la timp a publicațiilor împrumutate, depozitare, împrumut, organizarea colecțiilor.
În mod corect instanța a respins apărările pârâților în sensul că reclamanta nu poate beneficia decât de drepturile salariale negociate, deoarece dispozițiile art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997, prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege, iar Inspectoratul Școlar Județean T era dator să respecte Legea nr.334/2002 și să negocieze un drept salarial prevăzut în favoarea bibliotecarului, personal didactic auxiliar. Faptul de a fi omis negocierea în sensul arătat nu este de natură al exonera de obligația corelativă dreptului recunoscut de lege în favoarea personalului din subordine.
A reține punctul de vedere al Inspectoratului Școlar Județean T că, nu s-a negociat și sporul de 15% prevăzut de Legea nr.334/2000-Legea bibliotecilor, ar însemna să nu se dea eficiență dispozițiilor din art.51 3 Codul Muncii care stipulează clar că "personalul din biblioteci beneficiază de un spor de până la 15%.".
Criticile ambilor recurenți nefiind fondate urmează a fi înlăturate, Curtea reținând că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Neexistând nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " C M"- A împotriva sentinței civile nr.2773/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ-Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele și pentru membrul de sindicat, și intimații-pârâți PRIMĂRIA-INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Dact.:
2 ex.
10.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
