Obligație de a face. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 416/
Ședința publică din 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-pârâtă - C,-.-.18 - împotriva deciziei civile nr.334 din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și - C,- județ și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, C,- având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta-pârâtă avocat conform împuternicirii avocațiale nr.163/2009 depusă la dosar și pentru intimații-reclamanți se prezintă avocat conform împuternicirii avocațiale din 22.11.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și respingerea cererii intimaților reclamanți ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul arată că a solicitat -ului C și Primăriei C să fie vândut imobilul în baza art.9 din Legea nr.112/1995. Arată că imobilul nu a fost revendicat, nu există proprietar care să fie îndreptățit să i se restituie imobilul. - precizează că deține imobilul din anul 1982 în baza repartiției nr.1057/1982, contract încheiat sub nr.2887/1982 și care s-a prelungit succesiv și că sunt respectate condițiile prevăzute de art.9 din Legea nr.112/1995.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare in judecata adresata Judecatoriei Constanta la data de 05.03.2008 si inregistrata pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantii si au solicitat, in contradictoriu cu paratii Constanta, Consiliul Local al Municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar, pronuntarea unei hotarari prin care paratii sa fie obligati sa incheie cu reclamantii contract de vanzare-cumparare asupra imobilului situat in Constanta- parter.
In motivarea actiunii, reclamantii au invederat imprejurarea ca in anul 1982, in baza ordinului de repartitie nr. 1057/1982 si a contractul de inchiriere nr. 2887/1982, prelungit succesiv, ultima prelungire avand loc prin reanoirea acestuia la data de 05.12.2006, pana la data de 08.04.2009, au intrat in folosinta apartamentului situat in Constanta- parter.
Reclamantii, fata de prevederile disp.art. 9 din Legea 112/1995 si art. 6 din Normele de aplicare a actului normativ incident si-au exprimat dorinta de a cumpara apartamentul in cauza, adresandu-se in acest sens paratilor, care, in mod culpabil, au tergiversat rezolvarea cererii lor, desi, in cazuri similare, chiriasilor din imobile situate pe aceeasi strada si cu aceeasi situatie juridica li s-au vandut apartamentele inchiriate.
In probatiune, s-a solicitat si incuviintat administrarea probei cu inscrisuri si interogatoriu paratilor; reclamantii renuntand ulterior la administrarea probei cu interogatoriu.
In drept, s-au invocat disp.art. 1075.civ. disp. art. 9 din Legea 112/1995 si art. 6 din Normele de aplicare a Legii 112/1995.
Parata - Constanta, legal citata si reprezentata, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondate aratandu-se ca prin promovarea acesteia reclamantii incearca sa eludeze procedurile de vanzare a imobilelor din fondul locativ de stat care apartin domeniului privat al Municipiului Constanta, reglementata prin nr. 37/2002.
Paratii Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local constanta, legal citati si reprezentati desi nu au formulat intampinare au solicitat respingerea actiunii ca nefondate.
le-a fost incuviintata administrarea proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr.4546/2009 instanta a admis actiunea,in sensul ca a obligat paratii sa incheie cu reclamanta in conditiile Legii 112/1995 contract de vanzare cumparare asupra imobilului situat in Constanta-, jud. Constanta, ocupat de reclamanti in calitate de chiriasi in baza contractului de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatia de locuinta inregistrat sub nr. 2887/05.12.2006.
Pentru a hotari in acest fel a retinut instanta de fond,in esenta,ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.9 alin.1 al legii nr.112/1995,iar reclamantul este indreptatit la aplicarea dispozitiilor legale enuntate.
Impotriva acestei sentinte,in termen legal,a declarat apel parata C, criticand-o pentreu nelegalitate si netemeinicie.
Sustine apelanta că,in mod eronat,instanta a apreciat ca art.9 al legii nr.112/1995 instituie un drept cu caracter special de cumparare pentru chiriasul ocupant al unui imobil din fondul locativ de stat.A aprecia ca,prin prisma acestui text de lege unitatea detinatoare este obligata,in mod imperativ,sa vanda acest gen de imobile,reprezinta o incalcare a libertatii contractuale.
Pe de alta parte,mai arata apelanta,toate apararile sale fundamentate pe dispozitiile nr.37/2002 au fost inlaturate,desi acesta esta actul normativ care reglementeaza procedura de vanzare a apartamentelor.
In drept au fost invocate dispozitiile art.282 si urm.pr.civ.
Desi nu a depus intampinare intimatii-reclamanti si-au exprimat pozitia procesuala cu ocazia concluziilor orale adresate instantei,prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.334 din 2 iunie 2009, prin care a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta C împotriva sentinței civile nr.4546 din 9 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimații reclamanți și și intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți să cumpere apartamentul pe care-l ocupă cu contract de închiriere.
Prin obligarea pârâților de a înstrăina locuința în litigiu - reclamanților, nu se aduce atingere dreptului de proprietate, avându-se în vedere disp. Legii nr.112/1995, care instituie obligația să înstrăineze locuințele ocupate de chiriași în anumite condiții.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.334 din 2 iunie 2009 declarat recurs pârâta Regia Autonomă de Exploatarea Domeniului Public și Privat C, ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează recursul arătând că în mod greșit instanța de apel și cea de fond a apreciat că art.9 din Legea nr.112/1995 instituie un drept cu caracter special de cumpărare pentru chiriașul ocupant al unui imobil din fondul locativ de stat în condițiile în care textul de lege este clar, în sensul că titularii contractelor de închiriere pot opta pentru cumpărare, ceea ce nu instituie o normă cu caracter imperativ pentru unitățile în patrimoniul cărora se află astfel de imobile, ci doar un drept de preemțiune pentru cumpărare - însă doar în ipoteza în care s-ar dori vânzarea imobilului de către proprietarul acestuia.
A fi obligată recurenta să vândă reclamanților intimați imobilele ce nu se restituie foștilor proprietari înseamnă a aduce atingere principiului libertății de voință ce guvernează domeniul contractual.
Pe de altă parte nr.37/2002, reglementează procedura de vânzare a locuințelor din fondul locativ de stat - procedură ce nu poate fi complinită de către instanța de judecată - pronunțarea sentinței apelate și a deciziei recurate - nefăcând decât să eludeze etapele ce trebuiau parcurse într-o altă situație și să-i pună în ipostaza ca fără a avea o evaluare a imobilului care constituie obiect al vânzării și să-l vândă la un preț nedeterminat.
Pentru motivele mai sus menționate a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, modificării în tot a sentinței apelate și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefundat pentru următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 5 martie 2008, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, Consiliul Local C și C au solicitat obligarea acestora la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru imobilul situat în C,-, județul
Imobilul în litigiu în baza Decretului nr.92/1950 a trecut în proprietatea statului. Ulterior trecerii în proprietatea statului, acest apartament a fost repartizat reclamanților în baza ordinului de repartiție nr.1057/1982, după care s-a încheiat contract de închiriere, care a fost prelungit în mod succesiv ca efect al prevederilor legale aplicate în materie, potrivit actelor normative incidente (Legea nr.17/1994, OUG nr.40/1999, OUG nr.8/2004), termenul contractului expirând, potrivit contractului înregistrat sub nr.2887 din 5 decembrie 2006 la data de 8 aprilie 2009.
Potrivit art.9 din Legea nr.112/1995 "chiriașii titulari de contract au apartamentelor ce nu se restituie în natură fostului proprietar sau moștenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate apretului,numai după decăderea din drept a persoanelor îndreptate la restituirea în natură sau, după caz,la acordarea de despăgubiri, adică numai după împlinirea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.
În speță, fiind îndeplinite condițiile legale mai sus menționate în sensul că reclamanții are calitatea de chiriași, apartamentul nu a fost restituit în natură foștilor proprietari și expirase termenul prevăzut de art.14 din legeanr.112/1995, în mod corect, instanța de apel a reținut că sunt îndreptățiți să cumpere imobilul în litigiu, fapt pentru care a fost obligată recurenta, împreună cu Consiliul Local și Municipiul C la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar prețul urmând a fi stabilit conform criteriilor prevăzute de art.13 din lege.
Potrivit art.13 din legea 112/1995 "prețul de vânzare al apartamentului după caz, se stabilește pe baza prevederilor Decretului nr.93/1977, Decretului nr.62/1990 și ale Legii nr.85/1992 republicată.
Criteriile și metodologia de evaluare a apartamentului și a anexelor aferente, cărora li se aplică prevederile Legii 112/1995 sunt cuprinse în capitolul II din norme.
Față de aceste criterii legale recurenta nu poate invoca o metodologie proprie de stabilire a prețului contrară normelor metodologice emise cu aplicarea Legii 112/1995 raportându-se la principiul acordului de voință al părților la încheierea unui act de vânzare-cumpărare.
Legea le conferă reclamanților dreptul de a cumpăra bunurile dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.9 din Legea nr.112/1991 și obligația recurentei și a celor doi pârâți de înstrăina locuința la prețul stabilit de această lege.
În concluzie, așa cum au reținut cele două instanțe, determinarea prețului în speța de față, nu a fost lăsată la dispoziția aleatorie a titularului dreptului de proprietate, legea stabilind o metodologie unică de calcul în cazul vânzărilor de locuințe conform Legii 112/1995.
În atare situație, nu a fost încălcat dreptul la dispoziție al pârâților Consiliul Local C și Municipiul C de titulari ai dreptului de proprietate și de administrator al
Susținerea recurentei că prețul trebuia stabilit în baza 37/2002 contravine dispozițiilor legii 112/1995 și va fi înlăturată, întrucât aceste dispoziții sunt imperative și trebuie respectate ca atare.
Legea nr.112/1995 împlinește acordul părților, dând posibilitatea celor în cauză să cumpere la preturi mai mici comparativ cu cele practicate pe piața liberă.
Pentru considerentele expuse, curtea, în baza art.312 cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă C împotriva deciziei civile nr.334 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta pârâtă cu sediul în C,-, -.18 - împotriva deciziei civile nr.334 din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul în C,-, județ și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, ca nefondat.
Obligă recurenta către intimați la plata cheltuielilor de judecată, după cum urmează:
- către intimații reclamanți la 1500 lei cheltuieli de judecată;
- către intimații pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar la 357 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.11.2009.
Pt.Președinte complet Jud.-, Judecători,
aflată în, semnează conform
art.261 alin.2 Cod procedură civilă, - -
Președinte instanță,
- -
Pt.grefier - aflată în,
Semnează conf.art.261 al.2 CPC
Grefier șef,
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.Jud.-/21.12.2009
Tehnored.gref.RD/2ex/22.12.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Gabriel Lefter
