Obligație de a face. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 424/R-CM
Ședința publică din 14 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în municipiul Rm.V, str.-, nr.28, județul V, împotriva sentinței civile nr.278 din 24 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și intimatul-reclamant Sindicatul Drepturile Copilului.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm. V în numele și pentru și pentru membrii de sindicat individualizați în lista anexă a chemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la acordarea tichetelor de masă la care membrii de sindicat au dreptul pentru perioada 2004-2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că membrii de sindicat ai reclamantei se află în raporturi juridice cu pârâta iar potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 aceasta este obligată să acorde tichete de masă salariaților.
Această măsură este una de protecție socială, reprezentând o alocație individuală pentru hrană, care face parte din sfera dreptului la protecție socială, reglementat de art. 41 din Constituție.
De asemenea, este de observat că în cuprinsul contractului colectiv la nivel de unitate pentru anii 2004- 2006, pârâta și-a asumat obligația de a acorda aceste tichete de masă, obligație pe care nu și-a respectat-
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca nelegală și neîntemeiată.
S-a arătat că într-adevăr în art. 41 alin.4 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul anilor 2004 - 2006 era prevăzută obligația de acordare a tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, însă această obligație nu a fost respectată întrucât pârâta s-a aflat și se află în continuare în imposibilitate de a acorda aceste tichete de masă. De asemenea, s-a mai arătat că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Revenind la art. 41 alin.4 din Contractul colectiv de muncă, respectarea de către angajator a clauzei prevăzută în acest articol, nu a fost posibilă, întrucât legile bugetului de stat pe anii 2004, 2005 și 2006 au interzis aprobarea în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, a sumelor necesare acordării tichetelor de masă.
Prin sentința nr.278 din 24 martie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului și a obligat pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V să acorde tichete de masă reclamantului Sindicatul Drepturile Copilului Rm. în numele și pentru membrii de sindicat individualizați în lista anexă aflată la dosar pentru perioada 2004-2006.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Pentru a se pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 142/1998, angajatorul are obligația de a acorda către salariați tichete de masă.
Acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui salariat, sub forma unei alocații, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi posibilitatea procurării hranei la locul de muncă.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și-a asumat obligația de a acorda aceste tichete de masă conform art.41 alin.4 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul anilor 2004-2006, reclamanților membrii ai Sindicatului Drepturile Copilului Rm.
Potrivit disp. art. 41 alin.4 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul anilor 2004-2006 " salariații unității, potrivit Legii nr. 142/1998, vor primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli aprobat potrivit Legii nr. 142/1998, după semnarea contractului".
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V nu și-a îndeplinit această obligație motivând că nu pot fi acordate tichete de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Apărările pârâtei potrivit cărora nu pot fi acordate tichete de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute aceste sume, sunt neîntemeiate, întrucât angajatorul are obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în vederea acordării acestora.
Pârâta nu a făcut dovada că a solicitat alocarea și virarea fondurilor necesare pentru tichetele de masă, aceasta cu atât mai mult cu cât își asumase obligația acordării tichetelor chiar prin Contractul colectiv de muncă.
Prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006, articolul 41, pârâta și- asumat obligația de a acorda o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, obligație pe care nu și-a respectat-
Contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților, iar pârâta la momentul negocierii și încheierii acestuia avea cunoștință despre prevederile legale în materie, asumându-și obligația de acordare a tichetelor de masă către salariați.
Această obligație liber asumată trebuie respectată, pârâta având cunoștință la momentul semnării contractului dacă are sau nu posibilitatea acordării acestor tichete.
Pârâta se află în culpă față de salariații săi și pentru faptul că nu a făcut demersuri în vederea obținerii de fonduri în vederea îndeplinirii obligației asumate.
Prin semnarea în această formă a Contractului colectiv de muncă, pârâta și-a asumat obligația de a acorda tichete de masă, obligație care se corelează cu aceea de a face orice pentru realizarea sa.
Mai mult, obligația asumată în Contractul colectiv de muncă este și legală în raport de prevederile legale în materie.
Față de cele arătate, având în vedere că acțiunea de față își are cauza în neîndeplinirea de către angajator a obligațiilor asumate cu prilejul negocierii și încheierii Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a fost admisă și obligată pârâta să acorde tichetele de masă reclamanților membrii de sindicat pentru perioada 2004-2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanța de fond a ignorat dispozițiile Legii bugetului de stat pe anii 2004, 2005 și 2006, care interziceau aprobarea sumelor de plată a tichetelor de masă, precum și dispozițiile art.41 alin.4 din contractul colectiv de muncă ce condiționau acordarea tichetelor de masă numai în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca nefondat, pentru argumentele ce urmează:
Prin întâmpinare, recurenta a recunoscut obligația sa de acordare a tichetelor de masă în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli, însă a motivat refuzul de executare a acestei obligații pe motivul imposibilității de plată.
Imposibilitatea de plată a tichetelor de masă constă în apărarea recurentei în dispozițiile cuprinse în Legile bugetului de stat pe anii 2004-2006 care prevedeau că: n bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, salariații din sectorul bugetar au dreptul la o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
Dreptul salariaților prevăzut de actul normativ a fot recunoscut și în contractul colectiv de muncă, potrivit art.41, motiv pentru care acesta este incontestabil, părțile contractante având facultatea să-l valorifice în condițiile cadrului legal, respectiv să îl recunoască în limita și scopul prevăzut.
Dispozițiile legale ulterioare de natură a modifica situația juridică referitoare la dreptul de acordare a tichetelor de masă își produc efecte juridice numai în măsura în care ar exista un raport de proporționalitate în suspendarea acestor drepturi și interesul general pe care legiuitorul l-a urmărit prin edictarea normelor ce interziceau aprobarea sumelor de acordare a tichetelor de masă.
Neexistând un raport de proporționalitate care să justifice limitarea dreptului salariaților la acordarea tichetelor de masă nu pot fi privați de acest drept legalmente dobândit în patrimoniul fiecăruia.
Dreptul salariaților potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă de a li se acorda tichete de masă reprezintă un drept de creanță care se poate înscrie în noțiunea de bunuri într-o accepțiune largă așa cum este reglementată de dispozițiile art.474 cod civil referitoare la bunurile mobile.
Potrivit art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, oricine are dreptul să-i fie respectată proprietatea asupra bunurilor sale, restrângerea acestui drept absolut putând să se dispună numai pentru cauze de utilitate publică, cu respectarea condițiilor legale, precum și a principiilor generale ale dreptului internațional.
Existența dreptului salariaților de a primi tichete de masă este incontestabilă așa cum s-a mai afirmat, astfel că, de acest drept nu puteau fi privați decât pentru o cauză de utilitate publică, respectându-se în acest sens un raport de proporționalitate între interesul lor particular de a păstra dreptul și interesul general care justifica o limitare a acestui drept, în cazul de față, o suspendare a executării lui ca urmare a nealocării sumelor necesare prin legile bugetului de stat.
Nerespectarea principiului proporționalității este contrară prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului referitoare la apărarea dreptului de proprietate, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a apreciat că dispozițiile legale, evocate de către recurentă nu se pot aplica în cauză fiind contrare normelor de drept internațional ce urmează să fie aplicate cu prioritate.
Pentru toate aceste argumente, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în municipiul Rm. V, str. -, nr.28, județul V, împotriva sentinței civile nr.278 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI Rm.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/2 ex./12.06.2008
Jud.fond;;
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paulina Ghimișliu, Ion Rebeca
