Obligație de a face. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 425/R-CM
Ședința publică din 14 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul Pitești,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.263 din 21 martie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic -A pentru recurenta-pârâtă SC. SA. în baza împuternicirii de reprezentare juridică, emisă de Colegiul Consilierilor Juridici.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă SC. SA a solicitat judecarea în lipsă.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare pe care a înmânat-o și reprezentantului recurentei-pârâte.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar adeverința nr.630 din 08.04.2008, adeverință ce a fost comunicată la acea dată și intimatului-reclamant.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui.
Intimatul-reclamant, având cuvântul pe recursul, pune concluzii de respingere a acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 04 decembrie 2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" Pitești pentru ca pe această cale să fie obligată să-i elibereze adeverință de salariat din care să reiasă salariul brut pentru fiecare lună lucrată, precum și toate sporurile de care a beneficiat, respectiv spor de vechime, spor de fidelitate, în regim de lucru de șantier, 10-12 ore, conform legislației în vigoare la momentul respectiv.
În motivarea cererii s-a arătat că în urma depunerii dosarului de pensionare de către pârâtă, nu este mulțumit de modul de calcul al pensiei, astfel că dorește să i se elibereze o adeverință din care să reiasă salariul lunar brut cu toate sporurile aferente din perioada anilor 1964-1998, cu regim de șantier de construcții industriale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta "" Pitești a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes și tardivității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.263 din 21 martie 2008, a respins excepțiile invocate de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pe pârâtă să elibereze acestuia adeverință de salariat din care să reiasă salariul brut pentru fiecare lună lucrată, precum și toate sporurile de care a beneficiat.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că reclamantul a fost salariatul "" Pitești din anul 1978 până în anul 1997, în calitate de mecanic utilaje și mecanic reparații.
În anul 1997 s-a menționat și fiind nemulțumit de pensia stabilită a solicitat pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte salariul brut pentru fiecare lună lucrată, precum și toate sporurile de care a beneficiat.
Pârâta a eliberat adeverința nr.726/17.03.2005 prin care a comunicat reclamantului sporurile de care a beneficiat, fără a indica și salariul brut pe care l-a realizat.
Reclamantul a solicitat eliberarea adeverinței în baza art.164 din Legea nr.19/2000, astfel că excepția tardivității cererii invocată de către pârâtă a fost respinsă întrucât prezentul litigiu nu reprezintă un conflict de muncă pentru a fi incidente dispozițiile art.283 2 Codul muncii referitoare la termenul de 3 ani de la nașterea dreptului.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive, precum și a lipsei de interes au fost respinse, reținându-se că pârâta are obligația de a elibera o astfel de adeverință potrivit prevederilor Legii nr.19/2000, iar în ceea ce privește interesul reclamantului de a formula o astfel de acțiune, acesta este dovedit întrucât reclamantul dorește să folosească această adeverință în vederea recalculării pensiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta "" Pitești.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.3, 7 și 9 Cod procedură civilă.
1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității cererii, apreciind că litigiul de față nu este un conflict de muncă și nu se aplică termenul de prescripție de 3 ani de la nașterea dreptului.
Având în vedere că dreptul de a solicita eliberarea unei adeverințe referitoare la activitatea desfășurată de reclamant a luat naștere la data încetării acestei activități, respectiv 01 noiembrie 1997, de la această dată cererea formulată este tardivă.
2. Instanța de fond a precizat că prezentul litigiu nu este un conflict de muncă, ci un litigiu intervenit în condițiile Legii nr.19/2000, situație în care sentința s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a aceleia în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul și anume Tribunalul Argeș.
3. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe privitoare la activitatea desfășurată în perioada 1964 - 1998.
Pârâta nu este în măsură să elibereze reclamantului o asemenea adeverința deoarece s-a format ca societate de sine stătătoare, la data de 01 octombrie 1977 și din fișa de pensie a reclamantului apare ca și unitate angajatoare a acestuia de la data de 01 ianuarie 1991, situație în care nu poate elibera o adeverință pentru perioada anterioară.
4. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantului.
Acesta avea interes în formularea acțiunii în situația în care dacă nu ar formula-o în momentul respectiv s-ar expune unui prejudiciu.
Cum reclamantul a ieșit la pensie începând cu anul 1997, iar societatea pârâtă a comunicat la acea dată toate cele necesare pentru întocmirea dosarului de pensionare, nu se poate pretinde că acesta mai are un interes actual.
În anul 2005 reclamantul a mai solicitat recurentei eliberarea unei adeverințe necesare la dosarul de pensionare, adeverință ce a fost eliberată la data de 17 martie 2005, situație în care prin acțiunea de față nu mai avea nici un interes de a solicita o altă adeverință de la pârâtă.
5. Instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței de mai sus prevederile nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor în sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia sporurile, indemnizațiile și majorările retribuției tarifare se dovedesc cu înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Întrucât pârâta a comunicat reclamantului sporurile aferente încă din anul 2005, instanța de fond trebuia să respingă acțiunea formulată de acesta.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, privind excepția tardivității cererii, se constată că, într-adevăr, reclamantul a fost salariatul societății recurente din anul 1978 până în anul 1997, în calitate de mecanic utilaje și mecanic reparații.
La acea dată pârâta-recurentă a comunicat toate elementele necesare pentru pensionarea reclamantului în baza Legii nr.3/1977.
Reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe din care să rezulte salariul brut pentru fiecare lună lucrată, precum și toate sporurile de care a beneficiat, însă aceasta, prin adeverința nr.726/07.03.2005, a comunicat reclamantului sporurile de care a beneficiat, fără a indica și salariul brut pe care acesta l-a realizat.
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a acestei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetele de muncă, și anume până la 01 iulie 1977 salariile brute, de la 01 iulie 1977 și până la 01 ianuarie 1991 salariile nete și după această dată, din nou salariile brute.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute, se au în vedere potrivit acestei legi și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislațiilor anterioare, și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Reclamantul a solicitat în baza acestei legi, încă din anul 2005, eliberarea unei adeverințe care să cuprindă și salariul brut, adeverință ce nu i s-a eliberat până în prezent.
Într-adevăr, potrivit art.283 2 lit.c din Codul muncii, invocat de recurentă în recursul formulat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi materiale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților.
În speță, reclamantul nu solicită nici drepturi salariale și nici despăgubiri, ci numai obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să conțină salariul brut pe perioada cât a fost salariat la pârâtă, situație în care justificat instanța de fond a apreciat că nu este tardivă acțiunea formulată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind soluționarea cauzei cu încălcarea competenței altei instanțe, se constată că, într-adevăr, potrivit art.156 din Legea nr.19/2000, cererile împotriva sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, iar celelalte la instanța de la domiciliul pârâtului.
Fiind vorba de competența teritorială a instanței, care nu a fost invocată la prima instanță, părțile fiind de acord cu soluționarea cauzei de către Tribunalul Argeș, nu se poate reține existența excepției necompetenței instanței.
Și cel de-al treilea motiv de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului este nefondat, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, prin adeverința nr.100/726 din 17 martie 2005, recurenta a eliberat reclamantului o adeverință din care rezultă că a fost salariatul său în perioada 01 iulie 1967 - 20 decembrie 1993 și 02 februarie 1994 - 12 februarie 1996, apoi 02 martie 1996 - 01 noiembrie 1997, ca mecanic utilaje și menționează procentul de spor de vechime și de fidelitate încasat de acesta în perioadele respective conform legislației în vigoare și contractului colectiv de muncă.
Din extrasul de pe carnetul de muncă depus la dosar rezultă că a lucrat în această perioadă la societatea pârâtă, situație în care nu se poate pretinde că nu are calitate procesuală pasivă în cauză pentru eliberarea adeverinței din care să rezulte salariul brut încasat de reclamant în perioadele respective.
Cea de-a patra critică vizează lipsa de interes a reclamantului în formularea acțiunii de față, excepție în mod corect respinsă de către instanța de fond, deoarece din actele dosarului rezultă clar că reclamantul este pensionar și că potrivit Legii nr.19/2000 poate cere recalcularea pensiei stabilite, având în vedere venitul brut încasat în perioada în care a lucrat la societatea recurentă, pentru aceasta fiindu-i necesară adeverința respectivă.
În fine, și cea de-a cincea critică privind faptul că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, este de asemenea nefondată, întrucât, așa cum arată chiar recurenta, potrivit acesteia, sporurile, indemnizațiile și majorările retribuției tarifare se dovedesc cu înscrierile din carnetul de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii eliberate de angajator.
Or, ceea ce solicită reclamantul este conform acestei ordonanțe și anume eliberarea de către angajator a unei adeverințe care să cuprindă salariul brut încasat de acesta pe perioada cât a lucrat la acesta, salariu ce nu este menționat în carnetul de muncă.
Față de cele arătate, se constată că toate motivele de recurs formulate de intimată sunt nefondate, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta "", cu sediul în Municipiul Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.263 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paulina Ghimișliu, Ion Rebeca
