Obligație de a face. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 429/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SRL S împotriva deciziei civile nr.240 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr. unic - având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu reclamanta intimată -
Având în vedere că unul din titularii completului C 2 recursuri și-a încetat activitatea, completul a fost alcătuit conform prevederilor art.98 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești cu participarea judecătorului din lista de permanență, fiind întocmit proces verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea reclamantei intimate.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură note de apărare din partea reclamantei intimate.
Având în vedere că intimata a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sibiu, reclamanta - - Sac hemat în judecată pârâta - SRL S, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
-să se delimiteze concret drumul de trecere aferent servituții instituite asupra imobilului înscris în CF 19037 S, nr. top. 6856/1/1 în favoarea imobilului înscris în CF 48251 S, nr. top. 6856/1/5, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul în dosar nr- al Judecătoriei Sibiu;
-să fie obligați reprezentanții pârâtei să se supună controlului de poartă al reclamantei, la fiecare utilizare a dreptului de servitute.
-să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia civilă nr. 334/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-, s-a instituit un drept de servitute de trecere cu piciorul și rutieră asupra imobilului înscris în CF 19037 S, nr. top. 6856/1/1 - proprietatea reclamantei, în favoarea imobilului înscris în CF 48251 S, nr. top. 6856/1/5, asupra căruia, aparent, pârâta ar avea drept de proprietate.
În considerentele deciziei 334/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul menționat, s-a reținut că pretențiile formulate de reclamantă sunt întemeiate în parte cu privire la delimitarea concretă a servituții de trecere, respectiv obligarea la controlul de poartă, capete de cerere formulate în cadrul cererii reconvenționale. Cererea reconvențională formulată de reclamanta din acea cauză nu a fost soluționată pe motiv că nu a uzat de calea apelului. Cu privire la acest aspect, reclamanta arată că nu a promovat apel împotriva deciziei civile nr. 334/2007 a Tribunalului Sibiu, motivat de faptul că acțiunea promovată a fost respinsă pe fond, iar cererea reconvențională era formulată în eventualitatea admiterii acțiunii principale.
Mai arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel în dosar nr- este legală și temeinică, pentru următoarele motive: fondul aservit este o incintă industrială împrejmuită, în cadrul căreia reclamanta posedă mai multe hale, unele pe care le închiriază iar altele în care își desfășoară activitatea iar trecerea pârâtei nu poate fi permisă decât în condiții de control de poartă.
În drept a invocat prevederile art. 634, 970 cod civil, Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 8285/22.12.2008, Judecătoria Sibiua admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin reprezentant și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunilor în cele două dosare este identic și există autoritate de lucru judecat potrivit art. 1201 cod civil, întrucât în prima acțiune ( dosar nr-) și în prezenta acțiune, sunt aceleași părți, același obiect și aceiași cauză, scopul urmărit fiind identic. Din considerentele deciziei civile nr. 334/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, rezultă că a fost instituită servitutea asupra imobilului înscris în CF 19037 S, nr. top. 6856/1/1, conform expertizei efectuate de expert și conform schiței de dezmembrare inițială întabulată prin încheierea 14434/1998. Expertul a evidențiat partea determinată din corpul funciar, întocmind o schiță unde a redat partea pe care s-a constituit dreptul real, astfel cum prevede și art. 97 din Ordinul 633/2006.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta - - Saf ost admis prin decizia civilă nr. 240/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă, desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei, Tribunalul a reținut că, prin sentința pronunțată în dosar nr- nu a fost soluționat fondul cererii reconvenționale și deși există identitate de obiect, părți și cauză în cele două acțiuni, nu există autoritate de lucru judecat pentru că fondul cererilor reclamantei din prezenta cauză nu a fost soluționat. Tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 cod civil întrucât prin prima hotărâre nu a fost soluționat definitiv fondul litigiului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - SRL S solicitând modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr. 8285/2008 a Judecătoriei Sibiu.
În motivarea recursului, pârâta susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1201 cod civil, bazată pe o apreciere eronată a hotărârilor judecătorești, pronunțată în dosarul de fond nr- a Judecătoriei Sibiu. Deși instanța de apel a susținut că nu s-a soluționat cererea reconvențională din dosarul menționat, în fond, deși a fost respinsă de Judecătoria Sibiu, fiind analizat fondul și nu pe cale de excepție. De aceea consideră că este îndeplinită tripla identitate cerută de excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentă, astfel că se solicită respingerea acțiunii formulată de intimată.
Intimata - - S nu a formulat întâmpinare, însă a depus un înscris intitulat "Note de apărare", solicitând respingerea recursului. Invocă faptul că, cererea reconvențională pe care a formulat-o în dosar - nu a fost judecată pe fond și a fost respinsă pe considerente procedurale, astfel că nu există autoritate de lucru judecat.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3156/13.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu - - S și cererea reconvențională formulată de - - În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit cu titlu cumpărare la licitație, imobilul înscris în CF 48251 S, nr. top. 6856/1/5 - teren în suprafață de 7930 mp, teren aflat în incinta pârâtei - - S, ale cărei imobile sunt înscrise în CF 19037 Imobilul reclamantei a rezultat prin dezmembrarea imobilului inițial ce aparținea în totalitate pârâtei, în 11 corpuri funciare noi, din care imobilul de sub s-a transcris în CF 48251 S, în favoarea reclamantei.
În acel dosar, s-a mai reținut că reclamanta a solicitat instituirea unui drept de servitute de trecere peste imobilul cu nr. top. 6856/1/1 - căi de acces, iar pârâta a solicitat stabilirea dreptului de servitute asupra unui imobil, aparținând unei persoane care nu este parte în proces. Având în vedere că în favoarea imobilului deținut de reclamantă a fost instituit un drept de servitute de trecere exact pe imobilul pârâtei, a fost respinsă acțiunea principală ca lipsită de interes. S-a mai reținut că din actele dosarului rezultă că există o altă variantă, mai puțin împovărătoare de ieșire la calea publică, însă pe terenul altei societăți, care nu a fost chemată în judecată. De aceea a fost respinsă și cererea reconvențională, cu mențiunea că, după notarea servituții în cartea funciară, pârâta va avea posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru această sarcină impusă fondului său.
Din analiza considerentelor sentinței civile nr. 3156/2007 a Judecătoriei Sibiu se constată că instanța a respins acțiunea pe considerente de ordin procedural, dar și antamând fondul litigiului. A constatat că există o altă cale mai economică de ieșire la drumul public, ceea ce înseamnă o pronunțare pe fondul litigiului. Având în vedere acest aspect, Curtea constată că în mod corect Judecătoria Sibiua reținut existența triplei identități de obiect, cauză și părți, față de dosarul civil nr-, care a analizat și fondul litigiului conferindu-i autoritate de lucru judecat.
De aceea, constatând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, respectiv a art. 1201 cod civil, Curtea urmează să admită în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat de pârâta - SRL S împotriva deciziei civile nr. 240/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, pe care să o modifice, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta - - S împotriva sentinței civile 8285/2008 a Judecătoriei Sibiu.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta - SRL S împotriva deciziei civile nr.240/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta - - S împotriva sentinței civile 8285/2008 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
cu opinie separată în sensul
respingerii recursului.
Grefier,
.
Tehn. 5 ex/ 09.12.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Analizând legalitatea deciziei 240/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, consider că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că în speță se impunea o soluție de respingere a recursului pârâtei ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă.
În speță se pune problema întrunirii condițiilor excepției autorității de lucru judecat, față de sentința civilă 3156/2007 a Judecătoriei Sibiu, excepție admisă în mod greșit de instanța de fond.
Pentru ca o hotărâre judecătorească să se bucure de autoritate de lucru judecat, în sensul art. 1201 cod civil este necesar ca, pe lângă tripla identitate de părți, obiect și cauză, prin respectiva hotărâre să se dezlege fondul cauzei. Prin sentința civilă nr. 3156/2007 cererea reconvențională a reclamantei reconvenționale - - nu a fost soluționată în fond, chiar dacă asupra cererii principale instanța s-a pronunțat atât pe chestiuni de excepție cât și pe fond. Instanța nu a motivat expres de ce a respins cererea reconvențională, ci doar a făcut trimitere la considerentele pentru care a respins cererea principală. Or, cererea principală a fost respinsă ca lipsită de interes. Este evident că pârâta nu avea nici un interes să promoveze apel împotriva acestei sentințe, atâta timp cât acțiunea principală a fost respinsă, iar acțiunea reconvențională a fost formulată numai în eventualitatea admiterii acțiunii principale. Acest lucru rezultă din întâmpinarea depusă în dosarul 3914/2006, la fila 15, unde pârâta solicită respingerea acțiunii principale pentru anumite considerente, dar, dacă se va trece peste aceste apărări solicită admiterea cererii reconvenționale. Acțiunea reconvențională nu putea fi admisă decât dacă se admitea și acțiunea principală. Adică, este evident că nu poți să analizezi delimitarea concretă a drumului de trecere aferent servituții și nici să obligi proprietarul fondului dominant să se supună unui control de poartă, atâta timp cât nu stabilești, în prealabil drumul de servitute. Cu alte cuvinte, acțiunea reconvențională era strâns legată de acțiunea principală și nu era posibilă admiterea ei decât dacă s-ar fi admis și acțiunea principală. Așadar, instanța de fond a respins acțiunea reconvențională automat și ca o consecință firească a respingerii acțiunii principale.
Prin urmare, chiar dacă se poate susține, așa cum s-a susținut în opinia majoritară, că instanța de fond a respins acțiunea principală pe considerente de ordin procedural, dar și antamând fondul litigiului, acest lucru este real, dar numai în ceea ce privește cererea principală, aceea de instituire a dreptului de servitute de trecere, nu și în ceea ce privește cererea reconvențională care a fost respinsă pentru simplul motiv că a fost respinsă cererea principală, iar între cele două cereri exista o legătură indisolubilă care nu permitea pronunțarea unor soluții diferite pe cele două cereri. Este ceea ce a constatat și instanța de apel împotriva sentinței 3156/2007, care s-a pronunțat prin Decizia 334/2007, arătând că cererea reconvențională este în parte întemeiată însă nu poate fi admisă întrucât nu s-a declarat apel în cauză.
Prin urmare, atâta timp cât prin sentința 3156/2007 nu s-a soluționat fondul cererii reconvenționale, deși există identitate de obiect, părți și cauză, Curtea consideră, în opinie minoritară, că în cauză nu există autoritate de lucru judecat iar excepția a fost greșit admisă de instanța de fond și, prin urmare se impunea o soluție de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare, așa cum în mod corect a decis Tribunalul Sibiu, și prin urmare se impunea respingerea recursului declarat de pârâta - SRL S împotriva deciziei civile nr. 240/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Judecător,
- - -
Tehnored.
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Daniela
