Anulare act. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 427/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtele B- SOCIETATE și împotriva deciziei civile nr.164/A/2009 a Tribunalului Hunedoara și a sentinței civile nr.1078/2008 a Judecătoriei Brad, pronunțate în dosar cu nr.unic - având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și.
Având în vedere că unul din titularii completului C 2 recursuri și-a încetat activitatea, completul de judecată a fost alcătuit conform prevederilor art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prin participarea judecătorului din lista de permanență, fiind întocmit proces verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâtele recurente B - Societate Cooperatistă și, av. pentru reclamanții intimați, și, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior pentru studiul întâmpinării.
Avocat pentru pârâtele recurente B depune la dosar copii după 2 declarații de martor care au fost date în dosarul - al Judecătoriei Brad, la care face referire instanța de apel în motivare.
Se înmânează copii după aceste declarații avocatului reclamantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru pârâtele recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză de instanța de apel și cea de fond, și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că în speță au fost încheiate două convenții, una în 1982 și cealaltă în 1987, iar reclamanții susțin că aceea încheiată în anul 1987 nu a avut consimțământul tuturor părților, întrucât unii dintre ei nu își recunosc semnăturile. Mai arată că instanța de apel și cea de fond au trecut la verificarea de scripte prin compararea semnăturilor de pe cele două convenții, însă nu s-au dat semnături în fața instanței.
Susține că ambele instanțe rețin culpa pârâților recurenți pentru că nu au depus originalul convenției contestate, dar ei au arătat că sunt în imposibilitate datorită împrejurării că arhiva Consiliului local a fost mutată, iar actul s-a pierdut. Susține că actul a fost încheiat în 8 exemplare și este imposibil ca ceilalți să nu mai dețină niciun exemplar. Învederează că mai există un dosar pe rolul instanțelor judecătorești în care două dintre părți cer recunoașterea acestei convenții.
În subsidiar, solicită casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond. Solicită cheltuieli de judecată în toate cele trei instanțe.
Avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea celor două hotărâri atacate ca fiind legale și temeinice, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Arată că susținerile recurenților nu sunt adevărate, pârâta s-a branșat la rețeaua de apă în beneficiul bufetului și magazinului din satul fără acordul reclamanților care au construit bazinul de apă, prelevându-se de o convenție încheiată în anul 1987 cărui original nu se găsește. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Brad, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Consiliul Local al comunei, B-societate cooperativă, solicitând:
-să se constate nulitatea absolută a convenției încheiate la data de 18.08.1987 între părți și în beneficiul pârâtei B și
- să fie obligată pârâta B să se abțină de la a folosi bazinul de apă construit în anul 1982 cu contribuția celorlalte părți;
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în anul 1982, Consiliul Popular al comunei împreună cu 5 familii din satul -, G, au convenit ca prin cheltuieli comune să construiască un bazin de apă pentru captarea unui izvor, iar ulterior, conducta necesară în vederea introducerii apei potabile de la bazin până la școala din sat. Toate părțile se angajau să nu admită racordarea la conductă a altor gospodării și nici să permită altor gospodării să ia apa din rețea fără aprobarea tuturor părților semnatare a acelei convenții.
În anul 2007 pârâta B s-a branșat în beneficiul bufetului și magazinului din satul, fără a avea acordul tuturor proprietarilor bazinul de apă; reclamantul s-a opus acelei branșări, iar pârâta l-a acționat în judecată, atât pe calea ordonanței președințiale, cât și pe calea dreptului comun, însă la primul termen a renunțat la judecată ( dosar nr. - și nr-). Reclamanții au aflat (din aceste dosare) de existența unei alte convenții, încheiate în data de 18.08.1987, între aceleași părți, prin care se permitea bufetului și magazinului sătesc aparținând pârâtei B - să se racordeze la rețeaua de apă, cu condiția achitării către fiecare familie a sumei de 2000 lei, urmând ca racordarea să se facă după achitarea sumei de bani.
Reclamanții au arătat că nu își însușesc convenția încheiată în anul 1987, pe care nu au semnat-o și de pe urma căreia nu au avut nici un beneficiu sau vreo sumă de bani, iar copia convenției a intrat în posesia reclamantului.
Acțiunea a fost precizată în sensul că a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă în locul defunctei.
Prin sentința civilă nr. 1078/28.11.2008 Judecătoria Brada admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a convenției încheiate la data de 18.08.1987 între, și școala de 4 ani, în calitate de proprietari ai apei pe care au adus-o pe conductă, conform convenției din 2.11.1982, care a avut ca beneficiar pârâta B-societate cooperativă. A fost obligată pârâta B-societate cooperativă să se abțină de la a folosi alimentarea de apă construită conform convenției din data de 02.11.1982. Au fost obligați pârâții B-societate cooperativă, și la cheltuieli de judecată către reclamanți de 204 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 02.11.1982 s-a încheiat o înțelegere intitulată "convenție"între Consiliul Popular al comunei, pe de o parte și numiții, G, care au convenit prin cheltuieli în comun și în mod egal, să construiască un bazin pentru captarea unui izvor și apoi, conducta necesară în vederea introducerii apei potabile de la bazin până la școala de 4 ani. Toate părțile s-au angajat să nu admită racordarea la conductă a altor gospodării și nici să permită altor gospodării să ia apă din rețea, fără aprobarea tuturor părților semnatare ale acestei convenții.
Reclamanții susțin că au aflat de convenția a cărei nulitate o solicită doar în anul 1987, cu ocazia unui proces și că ei nu dețin nici un exemplar original al convenției pe care o contestă.
Din copia depusă la judecătorie, rezultă că înscrisul încheiat în 18.08.1987 este o convenție între, și școala de 4 ani, ca proprietari ai apei ce au adus-o prin conductă în 1982, conform convenției, prin care arată că sunt de acord a se racorda la rețeaua principală de apă și bufetul sătesc, și o chiuvetă la magazinul sătesc. Pentru această racordare, fiecare parte a cerut 2000 lei, urmând ca racordarea să se facă după plata sumelor de bani. În partea finală a convenției la poziția "din partea consiliului popular" sunt executate trei semnături și aplicată ștampila instituției, iar în dreptul numelui fiecărei părți sunt semnăturile acestora.
Deși s-a solicitat pârâtei B-societate cooperativă să depună originalul înscrisului contestat, aceasta a susținut că nu îl mai are și a depus doar o copie. Nici Consiliul local și nici una părți nu a fost în măsură să depună un exemplar original al înscrisului atacat.
Cu toate că nu s-a depus exemplar original al convenției, instanța a apreciat că se impune constatarea nulității actului, din mai multe considerente: semnătura numitului este diferită în înscrisul din 1982, necontestat de părți față de cel din 1987; reclamanții, au declarat în instanță că nu au semnat nici un înscris în 1987 și nu au luat bani de la pârâtă; semnăturile acestor doi reclamanți sunt diferite în actele din 1982 ș 1987; de asemenea, soția defunctului a declarat că soțul ei nu a fost de acord cu racordarea bufetului la conducta de apă și nu a primit vreo sumă de bani; iar pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat vreo sumă de bani. În cauză s-a dovedit lipsa consimțământului în ce privește trei dintre persoanele înscrise în cuprinsul convenției din 1987, situație în care s-a constatat nulitatea absolută a actului.
Reclamanții au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, în temeiul art. 281 cod procedură civilă, susținând că instanța nu a soluționat excepția lipsei de interes a reclamanților și. Instanța a respins cererea prin încheierea din 27.01.2009, reținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281/2 alin. 1 cod procedură civilă și pe de altă parte că, soluționând cauza în fond este evident că a fost respinsă excepția.
Apelul declarat de reclamanți împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 27.01.2009 și apelul declarat de pârâtele B - Societate Cooperativă și împotriva sentinței civile nr. 1078/2008 au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 164/A/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
În considerente, Tribunalul a reținut în ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților și, că în mod corect a fost respinsă de instanță și că această soluție rezultă din considerente și din dispozitiv; cele două părți ale hotărârii făcând corp comun. De altfel, chiar pârâta apelantă - B face referire la contractul de întreținere prin care, reclamanții au dobândit în proprietate gospodăria deservită de sistemul de alimentare cu apă la care se referă înscrisul contestat, interesul acestora în promovarea acțiunii, fiind evident. ce hotărârea nu s-a pronunțat în beneficiul sau în sarcina numitei, persoană decedată, cu privire la care a fost ridicată excepția lipsei capacității de folosință, în condițiile aceluiași raționament, cu privire la unitatea hotărârii judecătorești, instanța de fond s-a pronunțat implicit constatând calitatea de succesori ai reclamanților.
În ceea ce privește fondul litigiului, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică față de faptul că nu s-a probat cu certitudine existența convenției pretins încheiată la data de 18 august 1987, întărită de constatarea lipsei consimțământului a trei dintre părțile convenției din anul 1982, în ce privește convenția pretins a fi încheiată în 1982.
Împotriva acestei decizii și a sentinței civile nr. 1078/2008 pronunțată de Judecătoria Brad au declarat recurs pârâții B - Societate Cooperativă și, solicitând modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Este criticată în primul rând, compararea de scripte efectuate de instanță întrucât nu au fost îndeplinite condițiile art. 178 cod procedură civilă, astfel încât aprecierea instanței că semnăturile nu coincid nu are nici o relevanță în cauză. Nici una dintre instanțele de judecată nu cercetează dispozițiile art. 178 cod procedură civilă, față de împrejurarea că, înțelegerea - convenția din 1982 putea fi semnată de alte persoane decât titularii acesteia ( soțiile sau soții lor), iar pe de altă parte, semnăturile pot fi schimbate cu atât mai mult cu cât de la prima convenție la încheierea celei de a doua au trecut 5 ani. Pe de altă parte, nici una dintre instanțe nu a solicitat părților să semneze în fața instanței de judecată pentru a avea termen de comparație. Susțin că era greu de stabilit de către instanțe semnăturile părților contractante ale convenției din 1982 și ale celor din 1987, cu atât mai mult cu cât nu sunt aceleași părți. Instanțele de judecată puteau sesiza că din declarațiile a doi martori, respectiv Primarul și secretarul Primăriei de la acea vreme, rezultă că aceștia și-au recunoscut semnătura de pe act, ceea ce înseamnă că și convenția a doua a fost încheiată cu adevărat în anul 1987. martori cunoșteau și alte amănunte care probau faptul că a existat în anul 1987 o înțelegere între părți.
Din conținutul acțiunii înregistrate la 14.02.1989 la Judecătoria Deva, rezultă fără tăgadă, că a existat o convenție între părți în legătură cu racordarea la conducta de apă și că în anul 1989 B începuse lucrările de racordare la rețeaua de apă. Această stare de fapt rezultă și din acțiunea civilă înregistrată sub nr. 827/1989 și încheierea nr. 796/1989, confirmată și de probele testimoniale.
Recurenții consideră că față de aceste probe este evident că a existat oad oua convenție, pusă în practică, care evident confirmă consimțământul valabil exprimat de semnatarii convenției din anul 1987, așa încât instanța de fond în mod greșit s-a pronunțat prin hotărâre, doar prin simpla comparare de scripte fără expertiză și fără a obliga părțile să semneze în fața sa.
Recurenții susțin că dovada plății sumei de 2000 lei către toți reclamanții nu o mai poate face datorită perioadei de timp care a trecut de atunci, dar este evident că a plătit suma de bani, pentru că altfel nu s-ar fi putut racorda la conducta de apă. Dacă nu ar fi plătit, nu ar fi avut apă la bufet iar cei doi reclamanți în anul 1989 nu renunțau la judecata din dosarul promovat. Recurenții consideră că nu s-a probat în fața instanței lipsa consimțământului reclamanților la încheierea convenției din 1987.
Deși instanța de apel a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției invocată de recurentă, a excepției lipsei calității procesual pasive a reclamanților și, în realitate nu se regăsesc în hotărârea instanței de fond aceste aspecte. Pe de altă parte, reclamanții au depus o precizare prin care au solicitat să se dispună obligarea recurentei pârâte de a se debranșa de la rețeaua de apă a căror proprietari sunt reclamanții iar în caz de refuz să se dispună ca reclamanții să efectueze acea debranșare, pe cheltuiala pârâtelor. Deși s-a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată, instanța de fond nu a dispus nimic cu privire la precizare și nici instanța de apel, în fața căreia s-a invocat de către pârâtă acest aspect. Consideră că și Școala Generală - clasele I-IV din trebuia considerată parte contractantă chiar dacă nu a avut pretenții bănești și trebuia chemată în cauză pentru a-și spune punctul de vedere.
În drept se invocă art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, și se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Se invocă și art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Intimații, și, au solicitat prin întâmpinarea depusă, să fie respins recursul declarat în cauză ca nefondat și menținute hotărârile atacate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, în esență, reclamanții intimați susțin că în mod corect a reținut instanța de fond că există diferențe evidente între semnăturile numitului și ale reclamanților și, în convenția presupus încheiată în 1987 față de cea încheiată în 1982 și că pârâta recurentă nu a făcut dovada achitării sumelor de câte 2000 lei către toți cei cinci pretinși semnatari ai convenției din 1987. Deși pârâta a depus copia unei acțiuni civile înregistrate în 1989 la Judecătoria Deva, formulată de și, prin care solicitau menținerea convenției din anul 1982 și sistarea lucrărilor de introducere a apei la bufetul din, așa cum corect a reținut instanța de fond, în acest înscris nu se face vreo referire la existența vreunei alte convenții între părți.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamanților, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a soluționat implicit această excepție, iar cu privire la precizarea de acțiune, susțin că în dosarul de față nu există vreo asemenea precizare.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În dosar înregistrat la Judecătoria Brad sub nr. -, reclamanta - Bas olicitat pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului de a se abține de la orice act material, a racordării magazinului sătesc și a bufetului din comuna, aparținând - B și să permită efectuarea acestei racordări. Judecătoria Brad, prin sentința civilă nr. 611/2007 a respins cererea de ordonanță președințială motivând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 581 cod procedură civilă, privind urgența și vremelnicia. Totodată a reținut că, deși reclamanta invocă existența unui drept de a se racorda la rețeaua de apă, potrivit unei convenții încheiate în anul 1987 între Consiliul Popular și familiile, pârâtul a contestat validitatea și încheierea acestei convenții în formă scrisă. Pârâtul ( s-a reținut, în continuare în motivare) a contestat că această înțelegere din 1987 ar fi fost semnată de către cele trei părți consemnate în convenție, iar instanța a reținut că aparența dreptului nu este vădit de partea reclamantei și nici nu s-a făcut dovada că reclamanta a achitat tuturor semnatarilor convenției sumele menționate în acel înscris.
Deși pârâta recurentă Bas usținut că există acea convenție încheiată în 1987, nu a fost în măsură să depună exemplarul original al acesteia, deși potrivit art. 1179 cod civil, actele sub semnătură privată care cuprind convenții sinalagmatice trebuie făcute în atâtea exemplare originale câte sunt părți cu interes contrar. În acea convenție a fost parte Consiliul Popular, însă nici această instituție nu a fost în măsură să depună vreun exemplar original din actul contestat de intimați. Este bine cunoscut faptul că, proba cu expertiza grafologică se poate face doar pe înscrisuri originale, însă în condițiile în care părțile nu au fost în măsură să depună un asemenea exemplar, nu a putut să fie efectuată această probă științifică certă, pentru a demonstra dacă semnăturile de pe înscris aparțin părților semnatare.
În mod corect instanța de fond a procedat la verificarea de scripte, prin compararea unor mostre de scris ale acestora cu cele de pe actul contestat a fi semnat de intimați.
Afirmația recurentei că, dacă nu ar fi plătit suma de 2000 lei pentru fiecare familie nu s-ar fi putut racorda nu este de natură a înlocui dovada achitării acestei sume; această probă se poate face doar cu un înscris, potrivit art. 1191 cod civil. Art. 1169 cod civil prevede expres că cel ce face o afirmație în fața instanței trebuie să o și dovedească. Recurenta pârâtă, deși susține că a achitat suma de bani pretins convenită cu intimații a fi plătită pentru permisiunea de a se racorda la conducta de apă, nu a probat acest fapt. Același text legal se aplică și față de susținerea că semnăturile de pe convenția atacată în prezentul litigiu aparțin intimaților, în condițiile în care aceștia contestă semnăturile, iar instanța a constatat pe calea verificării de scripte că nu le aparțin.
Aprecierea declarațiilor de martori în ansamblul probator administrat nu poate fi cenzurată de instanța de recurs în urma abrogării pct. 9 al art. 304 cod procedură civilă.
Instanțele de fond și apel au apreciat corect că lipsa semnăturii de pe înscris echivalează cu lipsa consimțământului, fiind sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 948 cod civil.
În ceea ce privește susținerea că nu a fost analizată excepția lipsei calității procesuale pasive: nici acest motiv nu este fondat, pentru că, așa cum corect a motivat instanța de apel- judecătoria, soluționând acțiunea în fond, implicit a respins această excepție. De altfel, tribunalul a suplinit motivarea, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, arătând argumentele pentru care reclamanții și justifică interes în cauză, și au calitate procesuală pasivă. Aceste argumente se încadrează în prevederile legale, sunt corect reținute și vor fi menținute de instanța de recurs.
Referitor la așa - zisa precizare de acțiune, în mod corect au susținut intimații prin întâmpinare, că nu există un asemenea înscris astfel că instanța nu se putea pronunța asupra unui act inexistent.
Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, Curtea apreciază că este nefondat recursul declarat de pârâți și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, urmează să-l respingă, menținând ca legale hotărârile atacate.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligate recurentele să plătească intimaților, și, cheltuieli de judecată în recurs de 900 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele B-Societate Cooperativă și împotriva sentinței civile nr.1078/2008 pronunțată de Judecătoria Brad în dosar nr.- și a deciziei civile nr.164/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în același dosar.
Obligă recurentele să plătească intimaților, și suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn.
11ex/09.12.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Daniela
