Obligație de a face. Decizia 4306/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2694/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4306/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7929 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 44647/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC &A SRL și - INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta reclamantă, personal, lipsind intimații pârâți SC &A SRL și - Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului I, a depus la dosar întâmpinare, înscrisuri anexp și solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării și a înscrisurilor anexă recurentei reclamante, personal.
Recurenta reclamantă, personal, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7929 pronunțată la data de 19 decembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția necompetenței materiale privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta LA - AGRO - SRL. S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut incidența în cauză a art.8 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă. Ori, potrivit acestor prevederi plângerea împotriva refuzului de a înscrie în carnetul de muncă este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă. S-a apreciat astfel că dispozițiile sus-menționate instituie o competență specială materială în domeniul litigiilor legate de carnetul de muncă și în consecință ele înlătură de la aplicare dispozițiile art.284 alin.1 pct.1 lit.c Cod procedură civilă, ce conferă plenitudine de competență tribunalului în ceea ce privește soluționarea conflictelor de drepturi. Cum, sediul angajatorului se află în B, prima instanță a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Buftea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând criticile formulate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.3 și 5 Cod procedură civilă, recurenta susține în esență nesocotirea normelor de competență specială în materia litigiilor de muncă și nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Se arată, în dezvoltarea recursului formulat că hotărârea primei instanțe s-a dat fără citarea pârâtului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului I și că în speța dedusă judecății erau aplicabile dispozițiile art.284 Codul muncii prin raportare la art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă, în care competența materială de soluționare a cauzei aparține aparținea Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă. Se invocă totodată și jurisprudența similară, în susținerea cererii de recurs, respectiv hotărârea pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului București în cazul unei colege a reclamantei având același obiect.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Dispozițiile legale privitoare la citare a părților art.85 Cod procedură civilă pretinse a fi nesocotite în cauză au caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. De aceea instanța nu poate hotărî asupra unei acțiuni decât numai cu citarea și înfățișarea părților. Numai că în speța dedusă judecății recurenta nu invocă nerespectarea procedurii de citare în ceea ce o privește, ci în ceea ce-l privește pe pârâtul Inspectoratul Teriorial de Muncă al Județului
Drept urmare, nu sunt întrunite în cauză două dintre condițiile generale ale nulității stipulate de art.105 alin.2 Cod procedură civilă și anume producerea unei vătămări, vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Ori, în speță recurentei nu i s-a produs nicio vătămare prin necitarea pârâtului sus-menționat, sens în care nu se impune anularea actului în discuție, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Referitor la nerespectarea normelor de competență invocate în cauză, Curtea va constata următoarele:
Competența materială în conflictele de muncă este reglementată, cum într-adevăr susține recurenta, de art.284 alin.1 Codul muncii coroborat cu art.70 din Legea nr.168/1999 care prevede că: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă". Având în vedere că este o normă de trimitere, rezultă că în privința competenței materiale, tribunalului i s-a conferit plenitudine de jurisdicție în ceea ce privește soluționarea conflictelor de muncă după cum rezultă din prevederile art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă potrivit cărora tribunalul judecă, în primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
De la regula că tribunalul este primă instanță cu plenitudine de jurisdicție în soluționarea conflictelor de muncă, prin legi speciale se poate deroga în sensul că și alte instanțe să judece în primă instanță conflictele de muncă.
Astfel, judecătoria este, prin excepție, competentă în primă instanță, să judece în materia conflictelor de muncă, în litigiile privind carnetul de muncă, cum de altfel legal a statuat și Tribunalul conform art.8 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Drept urmare, legal a decis Tribunalul că potrivit actului normativ sus-menționat s-a instituit o competență materială specială a judecătoriei în cazul plângerii împotriva refuzului angajatorului de a înscrie în carnetul de muncă al salariatului, cum este și litigiul dedus judecății și corect a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Buftea în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea ce a dispus măsura respectivă. În consecință, nu este incident în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Nu poate fi reținută nici jurisprudența invocată în cauză într-o speță similară întrucât jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, constatând că prin hotărârea dată nu s-au încălcat normele privind competența, și nu s-au încălcat formele de procedură sub sancțiunea nulității, prevăzute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7929 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 44647/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți SC &A SRL și - INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnoredact./2 ex./03.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
