Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4303/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2376/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4303/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 6 B, Instituția Primarului Sectorului 6 B, împotriva sentinței civile nr.7890 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 33924/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant Sindicatul Salariaților din învățământ B în numele reclamanților membrii de sindicat G, și intimatul pârât Grupul Școlar Doamna, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 6 B, Instituția Primarului Sectorului 6 B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.7890/17.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea privind pe reclamanții G, reprezentați de mandatar SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT-B si pârâții GRUPUL ȘCOLAR DOAMNA, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL SECTOR 6 si PRIMARUL SECTORULUI 6-INSTITUȚIA PRIMARULUI; a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei de vechime anterioară, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 12.09.2005-12.09.2008 sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea maistru - instructor în cadrul pârâtei - unitatea de învățământ.
Potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
Fiecare transa suplimentara consta in acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, cf. alin 2 al art. 50.
Din adeverințele eliberate de pârâta - unitatea de învățământ și depuse la dosarul cauzei, reiese că reclamanții au o vechime în învățământ de peste 30 ani.
Instanța de fond a constatat ca reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de transa suplimentara de vechime conform textului mai sus citat. Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale, reclamanții fiind privați de un drept recunoscut de lege.
Deși sarcina probei in litigiile de dreptul muncii incumba angajatorului, in temeiul art. 287 Cm, pârâții nu s-au conformat acestei dispoziții legale imperative și nu au depus înscrisuri din care sa rezulte daca reclamanților li
s-a acordat transa suplimentara de vechime.
Or, prin neefectuarea acestei probe,instanța reține ca întemeiate pretențiile reclamanților, astfel că, pentru toate aceste considerente, va admite acțiunea și va obliga pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei de vechime anterioară, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 12.09.2005-12.09.2008 sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății efective.
la timp a acestor drepturi bănești a produs reclamanților un prejudiciu rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma sa fie achitate reclamanților, astfel încât, față de disp. art. 161 alin. 4 Cm, apare ca întemeiata cererea acestora de actualizare cu indicele de inflație.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurenții-pârâți Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local al Sectorului 6 și Instituția Primarului Sectorului 6, ambii reprezentați legal de Primarul Sectorului 6.
Prin recursul formulat, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului B critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța judecând fondul in mod greșit a admis cererea reclamanților, obligându-l la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea transelor suplimentare care se acorda la 30, 35, 40 de ani de activitate in învățământ, conform prevederilor, articolului 50 alin.1 si 2 din Legea 128/1997, cu modificările si completările ulterioare, pentru perioada septembrie 2005 - septembrie 2008 sume ce vor fi actualizate pana la plata efectiva.
Salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor capitolului 4, Secțiunea a 11- a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Competenta calculului drepturilor salariale o are unitatea de invatamant la care isi desfășoară activitatea persoana in cauza, si nu. Aceasta (unitatea) ar putea fi trasa la răspundere doar in cazul in care ar calcula aceste drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce nu este cazul.
Prin OUG 18/2005, OG4/2006 si OG. 11/2007 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective.
In calculul acestor coeficienți s-a ținut cont si de prevederile art.50 alin. (2) din Legea 128/1997 asa cum se observa din anexele la aceste ordonanțe, in care sunt trecute ca trepte de vechime si treptele de la 30-35 de ani, de 35- 40 de ani si peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare dupa fiecare treapta. Consideră recurentul ca nu era necesar ca in textul ordonanțelor respective sa se precizeze in mod expres ca în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzator transei anterioare de vechime, cata vreme acest lucru rezulta din anexele la respectivele actele normative, in care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea transa de vechime in invatamant. Daca art. 50 alin. (2) nu s-ar fi pus in aplicare, atunci nu au mai fi avut loc creșteri ale coeficientului de multiplicare dupa transa de vechime de 30 de ani.
Mai mult decât atat, aceste acte normative au fost in vigoare in perioadele respective, reclamanții solicitând nici pana in acest moment constatarea nelegalitatii acestora la instanțele competente. Ca instituții publice bugetare si unitățile de invatamant sunt obligate sa respecte actele normative in vigoare care le reglementează salarizarea.
Ca urmare a celor expuse, învederează recurentul ca nu au fost încălcate prevederile legale ci, din contra, ele au fost aplicate asa cum au fost reglementate prin lege, fiind obligat de reglementările speciale din domeniul învățământului sa respecte ordinele Ed. Mai mult, nu unitatea calculează salariile dupa propriile reguli ci urmează reglementarile legale elaborate de Ed.
Instanța prin greșita aplicare a legii l-a obligat sa calculeze salariile si sa plătească diferentele astfel rezultate, netinand cont ca nu are aceasta calitate; nici nu dispune de fondurile necesare deoarece plata salariilor se face de către primăriile de sector pe baza sumelor defalcate din bugetul de stat.
În consecința solicită admiterea recursului si modificarea in totalitate a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Prin recursul comun formulat, recurenții-pârâți Consiliul Local al Sectorului 6 și Instituția Primarului Sectorului 6, reprezentați legal de Primarul Sectorului 6, critică sentința pentru următoarele motive:
Considera ca sentința menționata este netemeinica si nelegala, hotărârea instanței de fond fiind pronunțata cu aplicarea greșita a legii, conform art. 304, pct. 8 si 9 proc.civ pentru următoarele motive:
In primul rand, pentru ca o persoana (fizica sau juridica) sa poată sta in judecata in calitate de parat in cadrul acțiunii civile este necesara existenta unei identități intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecații. Potrivit dispozițiilor Legii nr.53/2003 - Codul muncii - litigiile de munca se desfășoară intre angajator (unitatea de invatamant) si angajat.
Instanța in mod greșit nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 6 fara a tine cont de faptul ca nu exista identitate intre instituțiile noastre si debitoarele obligației in raportul juridic de drept material dedus judecații. Astfel, dreptul solicitat de reclamanți reprezintă, de fapt, un drept salarial invocat in baza raporturilor juridice de munca, născute prin incheierea contractului individual de munca. Or, intre instituțiile noastre si reclamanta - membra de sindicat - nu exista raporturi de munca.
Atribuțiile Consiliului local si ale Primarului Sector 6, conferite de Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicata, de art. 167 din Legea nr. 24/1995, si anume sa repartizeze fondurile pentru unitățile din invatamantul preuniversitar de stat, au fost indeplinite cu prisosința, prin urmare devine evident ca nu exista nicio culpa procesuala.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea invatamantului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, finanțarea unităților de invatamant preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Muncipiului B sau prin bugetele locale in baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației si Cercetării aprobata prin hotărâre a guvernului si cu asistenta tehnica a inspectoratelor școlare.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr.538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea invatamantului preuniversitar de stat, fiecare unitate de invatamant preuniversitar de stat are obligația sa isi intocmeasca bugetul propriu. In acest sens, conducerea fiecărei instituții de invatamant preuniversitar are obligația sa isi fundamenteze cheltuielile pe baza de indicatori fizici si valorici care sa reflecte in mod real necesarul de finanțare, aplicandu-se masuri pentru utilizarea cu maxima eficienta a bazei materiale existente si a fondurilor, in interesul procesului de invatamant si al elevilor.
elaborate de instituțiile de invatamant preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, in faza de elaborare a proiectului bugetului de stat si a proiectelor bugetelor locale.
Conform prevederilor art. 18 alin. 1 din Hotărârea nr.53 8/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului B, dupa adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementara, comunica bugetele aprobate conform legii instituțiilor de invatamant preuniversitar de stat si trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
Administrația Școlilor Sector 6 deschide credite pentru cheltuieli materiale unitatatilor de invatamant preuniversitar de stat, iar acestea, prin personalul propriu de administrare angajează si efectuează cheltuielile aprobate prin buget pe baza de documente legale (state de plata salariale, comenzi, contracte, convenții etc).
Așadar, devine evident faptul ca, in ceea ce o privește, instituția noastră isi indeplineste atribuțiile conferite de lege, in calitate de ordonator secundar de credite.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă și legală.
Astfel, în mod corect a reținut că potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului propriu și, deci, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ de la nivelul sectorului.
Într-adevăr recurenții nu au prerogative legale de a calcula sau recalcula drepturile salariale ale personalului didactic din învățământ și nici nu au obligația de plată a drepturilor bănești. În schimb Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ de pe raza sectorului 4, ori plata drepturilor salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile legale invocate.
Instanța de fond a obligat Consiliul Local al Sectorului 6 la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de finanțator al unităților de învățământ.
Mai concret, plata drepturilor legale școlilor nu se poate realiza decât prin intermediul recurenților.
Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamanți, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al membrilor de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură -învățământ; angajator, care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată, precum și în calitatea de finanțator a acestor drepturi, deoarece potrivit OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, care reglementează atribuția consiliului local de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile pe unități de învățământ preuniversitar, iar potrivit art. 68 alin.1 lit. "f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Critica în sensul că, Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu subzistă pentru că legitimarea procesuală a Consiliilor Locale este dată de atribuțiile lor de ordonatori principali de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea acestor fonduri se realizează pe baza hotărârilor Consiliilor Locale conform art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995- Legea Învățământului, că este așa rezultă și din art.38 lit.n al Legii nr.215/2001.
Cât privește critica pe fondul cauzei aceasta de asemenea va fi înlăturată deoarece instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, a făcut o corectă aplicare a legii.
Considerentele pe care se fundamentează această decizie prin respingerea criticilor pe fondul cauzei formulate de Consiliul Local Sector 6 și Instituția Primarului reprezentate de Primarul Sectorului 6, sunt aceleași pentru care s-a respins și recursul Inspectoratului, (deoarece criticile vizează pe fond aceleași aspecte) iar reluarea motivării apare de prisos.
Cât privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor si pana la data plații efective, instanța a constatat că în speță ca ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natura salarială.
Repararea prejudiciului se face in condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, si data plații efective, pe cale de consecința, măsura reparatorie adecvata fiind, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei sume, la data plații efective.
Consecința celor reținute în precedent este că, față de recursurile formulate, sentința este în acord cu legea, iar motivele de nelegalitate nu subzistă, motiv pentru care conform art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 și INSTITUȚIA PRIMARULUI SECTORULUI 6 B reprezentați legal de PRIMARUL SECTORULUI 6, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.7890/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, reprezentați de mandatar SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT-B si intimatul-pârât GRUPUL ȘCOLAR DOAMNA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.:
2 ex.
20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
