Obligație de a face. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 437/
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, - 1,. 23, județul C, împotriva deciziei civile nr. 424/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "DAEWOO M ", cu sediul în-, județul C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul reclamant avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 71408/7.12.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și netimbrat, după care:
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanțele serie/nr. CT - PJ, CT - PJ, CT - PJ ȘI CT - PJ, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Întrebată fiind, partea prezentă susține că nu mai are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acesteia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum precizează și în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, dar înainte de finalizarea ședinței de judecată, se prezintă pentru intimata pârâtă avocat, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 237/2009. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, apreciind că în mod corect instanța de fond a soluționat excepția autorității de lucru judecat. Totodată, solicită obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța nr. 232/4.12.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1603/254 din 03.07.2008, reclamantul OG, a chemat în judecată pe pârâta Daewoo Industries solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la vânzarea către reclamant în baza prevederilor Legii nr. 85/1992 și ale Decretului - Lege nr. 61/1990 / a garsonierei situate în Municipiul M,-, -1, scara A, etaj. 1,. 23, județu C; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 lei /zi de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză și până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile menționate mai sus si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că garsoniera situată la adresa indicată i-a fost repartizată ca locuință de serviciu și o ocupă în baza unor contracte de închiriere anuale începând din anul 1992. Ultimul contract de închiriere a purtat nr. 387 /25.11.2004.
Reclamantul a arătat că locuiește în garsonieră împreună familia sa și că aceasta reprezintă singura posibilitate locativă a familiei, că imobilul a fost construit din fondurile statului și dat în folosință la sfârșitul anului anilor 1975, iar garsoniera reprezintă o locuință de serviciu iar nu locuință de intervenție. achitat lunar cheltuielile de chirie și de întreținere aferente contractului de închiriere, locuința nu este situată în incinta sau în apropierea sediului pârâtei. S-a arătat că reclamantul a solicitat de nenumărate ori conducerii pârâtei să îi vândă garsoniera însă a fost refuzat motivat de faptul că aceste garsoniere nu se vând iar cererile scrise formulate în acest sens nu au fost primite de către conducerea societății pârâte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin 4 și alin. 6, art. 19 din Legea nr. 85/1992, Decretul-Lege nr. 61/1990, art. 1082 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamantului cu motivarea că locuința în litigiu nu este o unitate locativă în sensul Decretului Lege nr. 61/1990 și că o cerere de cumpărare nu mai poate fi primită în condițiile în care imobilul în care se află locuința în litigiu a fost dobândit de SC SA din fonduri proprii, străine de fondurile de stat și în condițiile în care locuința a fost complet modificată de către Șantierul Naval 2 Mai.
Totodată, apărătorul pârâtei Daewoo Industries invocat în conformitate cu dispozițiile art. 166 cod procedură civilă raportat la art. 1201 cod civil, excepția autorității de lucru judecat, motivat de împrejurarea că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului civil indicat mai jos este identică cu prezenta cerere.
Prin sentința civilă nr.355/C/2009 instanța admis excepția autorității de lucru judecat privind primul capăt de cerere, cu consecința respingerii acestuia ca atare. A respins și cel de al doilea capăt de cerere ca rămas fără obiect.
Pentru a hotărî în acest fel a reținut instanța de fond că, în ceea ce privește excepția invocată, potrivit art. 1201 cod civil există lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Astfel prin sentința civilă nr. 829/C/20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 143/05.05.2008 a Curții de Apel Constanța, Judecătoria Mangaliaa respins cererea reclamantului. Și prezenta cerere promovată de reclamant are același obiect, aceleași părți și se întemeiază pe același temei juridic astfel că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului în sensul că prezenta cerere nu are același temei juridic ca aceea a acțiunii promovată în anul 2006(dosarul civil nr-) pentru că în prezenta acțiune a mai invocat drept temei juridic și Decizia nr. 5 / 5/21.01.2008 deoarece deciziile au rol de îndrumare în activitatea instanțelor de judecată, să conducă la unificarea practicii judiciare a acestora, neputând constitui un alt temei juridic invocat.
Totodată, nici susținerile reclamantului în sensul că în prezenta cerere au mai fost invocate și alte dispoziții legale, respectiv art. 1, 9 din Legea 85/1992, anexa nr. 2, art. 1882 cod civil, decizia nr. 5/2008 deoarece finalitatea invocării acestor dispoziții legale este aceeași, aceste dispoziții urmăresc același scop, respectiv obligarea pârâtei DAEWOO M să vândă către reclamant garsoniera situată în Municipiul M,- -1, scara A, etaj. 1,. 23, județul C, în baza prevederilor Legii nr. 85/1992 și ale Decretului - Lege nr. 61/1990 /.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în cauză nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Prin decizia civilă nr. 424/25.09.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantului.
În motivarea deciziei tribunalul a reținut, ca și judecătoria, că în raport de sentința civilă nr. 829/C/20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 143/05.05.2008 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a respins o altă cerere a reclamantului de cumpărare a garsonierei în litigiu în temeiul Legii nr. 85/1992, există autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a susținut că în mod greșit a reținut instanța existența triplei identități de părți, de obiect și de cauză și aplicabilitatea art. 1201 Cod civil.
Arată recurentul că în dosarul nr- au fost 36 de reclamanți în timp ce în prezenta cauză numai domnia sa are această calitate, că nu există identitate de obiect pentru că invocă un alt contract de închiriere în baza căruia deține garsoniera și că nu există identitate de temei juridic.
În legătură cu acest ultim element, temeiul juridic, susține recurentul că în primul dosar a invocat art. 7 din Legea nr. 85/1992 iar în prezenta cauză a invocat art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 85/1992, anexa 2 la Decretul Lege nr. 61/1990, art. 1882 Cod civil precum și Decizia nr. 5/21.01.2008 pronunțată în Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este izvor de drept, obligatorie pentru instanțele de judecată.
Arată recurentul că, în condițiile în care prima cerere a fost respinsă cu motivarea că nu deținea un contract de închiriere la data apariției Legii nr. 82/1995, după interpretarea dată prevederilor art.7 din această lege prin Decizia nr. 5/2008 are dreptul să cumpere locuința în temeiul acestui act normativ.
Examinând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile reclamantului, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Recurentul susține că nu există autoritate de lucru judecat în cauza de față în raport de soluția dată în cererea care a făcut obiectul dosarului nr- pentru că nu există identitate de părți și de cauză.
Identitatea de părți la care se referă art. 1201 Cod civil privește identitatea lor juridică, respectiv calitatea de titulare ale drepturilor litigioase. Reclamantul a participat în primul proces ca titular al dreptului de locațiune asupra aceeași garsoniere, astfel că hotărârea judecătorească ce a finalizat primul litigiu produce efecte față de reclamant, potrivit principiului relativității efectelor hotărârii, chiar dacă, alături de reclamant au participat și alte persoane care au invocat drepturi similare cu cele solicitate de către reclamantul din prezenta cauză, dar asupra altor spații de locuit din același imobil.
Prin urmare, pentru a exista autoritatea de lucru judecat nu este necesar ca în primul proces reclamantul să fi figurat ca singur reclamant, coparticiparea procesuală activă sau pasivă având aceleași efecte pentru fiecare dintre coreclamanți sau copârâți, respectiv opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
În ceea ce privește cauza, în literatura juridică s-a arătat că trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, cauza dreptului (causa debendi), care nu se confundă nici cu cauza acțiunii (causa petendi), dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.
În speță, cauza cererii reclamantului o constituie valorificarea dreptului chiriașului de a cumpăra locuința închiriată în condițiile unui act normativ special, respectiv Legea nr. 85/1992, care reglementează alte criterii de stabilire a prețului decât prețul de circulație determinat prin jocul cererii și ofertei.
Ori, aceeași cauză a constituit temeiul și în cererea ce a făcut obiectul dosarului nr-, reclamantul invocând și acolo dreptul dobândit ca titular al unui contract de închiriere de a cumpăra locuința în temeiul legii speciale nr. 85/1992.
Rezultă, prin urmare, că între cele două dosare există identitate de cauză, chiar dacă, ulterior respingerii cererii reclamantului, prin Decizia nr. 5/2008 Înalta Curte de casație și Justiție, în Secțiile Unite, a dat o altă interpretare asupra datei de la care chiriașul trebuia să dețină calitatea de locatar al respectivei locuințe pentru a putea solicita cumpărarea acesteia în condițiile preferențiale ale Legii nr. 85/1992.
În consecință, constatând că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 166 Cod procedură civilă și art. 1201 Cod civil, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimatei, formulată în fața instanței la a doua strigare a cauzei, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, - 1,. 23, județul C, împotriva deciziei civile nr. 424/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "DAEWOO M ", cu sediul în-, județul
Obligă recurentul către intimata pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud.
2 ex./ 23.12.2009.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Daniela Petrovici
