Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 435/
Ședința publică din data de 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-,. 1,. 9, județul C, împotriva deciziei civile nr. 344/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte și, domiciliate în C,-, - 2,. A,. 16, județul C și, domiciliată în C-N,-, - 1,. 11, județul C, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 7.11.2009, depusă la dosar, pentru intimata pârâtă se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 94677 din 6.11.2009, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Arată că recurenta reclamantă, prin acțiunea formulată a solicitat instanței de fond constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1430/1990, stabilirea calității de moștenitor de pe urma defunctei sale mame, stabilirea masei succesorale, precum și ieșirea din indiviziune. În apel a criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul administrării probelor, în referire la răspunsul la interogatoriu, din oficiu, și la proba testimonială. Astfel, arată că recurenta, fiind o persoană în vârstă de 84 de ani, a răspuns la interogatoriul administrat de instanță, din oficiu, însă datorită acestei vârste și din neștiință, nu a arătat că a acceptat succesiunea de pe urma defunctei sale mame și deci nu a renunțat expres la moștenire. Apreciază că în mod greșit instanța de apel a respins toate criticile formulate împotriva hotărârii de fond și consideră nelegale hotărârile pronunțate, prin nemotivarea respingerii sau admiterii probelor cu înscrisuri și prin necoroborarea probelor cu interogatoriul reclamantei și cea cu 2 martori.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că în apel reclamanta a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu 2 martori, probă la administrarea căreia pârâta s-a opus motivat, iar instanța, cu respectarea principiului contradictorialității, a respins această probă, considerând că nu este utilă soluționării cauzei. Apreciază ca nefondate susținerile recurentei în referire la nepronunțarea instanței de apel asupra admiterii sau respingerii probei cu înscrisuri. Consideră că nu echivalează cu acceptarea expresă a succesiunii de pe urma mamei sale, împrejurarea că recurenta ar fi formulat o cerere conform Legii nr. 18/1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren ce a aparținut părinților săi, decât în privința terenului și în niciun caz asupra întregii mase succesorale. Mai arată că Decizia nr. XI/5.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii cu privire la aplicarea art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991, depusă în susținerea apelului de către reclamantă, nu are aplicabilitate în cauză, întrucât în speță se aplică regulile dreptului comun fiind vorba despre dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma defunctei, respectiv un imobil aflat în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia și care nu face obiectul niciunei legi speciale de retrocedare. Apreciază că în mod corect cele două instanțe au reținut că reclamanta nu a acceptat în termen succesiunea de pe urma defunctei, prin admiterea excepției prescrierii dreptului la opțiune succesorală invocată de pârâtă și prin respingerea acțiunii privind: constatarea calității de moștenitor; ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă pentru capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor; stabilirea cotelor succesorale cuvenite părților; stabilirea masei succesorale și ieșirea din indiviziune. Totodată, solicită amânarea pronunțării cauzei, pentru a depune concluzii scrise și chitanță pentru cheltuielile de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, deliberând, reține:
Prin decizia civilă nr. 344/9.06.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2398/C/20.11.2008 a Judecătoriei Constanța, în contradictoriu cu intimații pârâți și, apelanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit precizărilor formulate de reclamantă asupra obiectului acțiunii sale din data de 17.01.2008, cererea a vizat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1430/1990 privind alcătuirea masei succesorale de pe urma defunctului asupra imobilului situat în M,-, județul C, imobil dobândit de defunctul său tată -, stabilirea calității de moștenitor de pe urma autoarei sale și ieșirea din indiviziune asupra imobilului succesoral.
Astfel, prin certificatul de moștenitor nr. 1430/ 23.11.1990 emis de către fostul notariat Județean de Stat Caf ost stabilită calitatea de moștenitori, de pe urma defunctului, decedat la 24 noiembrie 1989, soției sale supraviețuitoare și a descendenților și, acestea din urmă cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.
Imobilul în litigiu a fost dobândit de către numitul -, tatăl reclamantei, potrivit actului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 1936 și autentificat sub nr. 333/1936. Tatăl pârâtei, decedat la 24.11.1989, este fiul autorilor săi și și are ca moștenitori pe, și, în calitate de descendenți cu o cotă de câte 1/3 fiecare.
Prin declarația autentificată sub nr. 2895/04.05.1967, depusă la dosarul instanței de fond, reclamanta a declarat în fața notarului de stat că nu a făcut nici un fel de acte de acceptare expresă sau tacită de pe urma defunctului său tată -, al cărui deces a intervenit la 3.10.1947, cu ultimul domiciliu în municipiul M,-, județul Constanta fiind străină de succesiune, în condițiile reglementate de art. 700 Cod civil.
Din răspunsul la interogatoriu existent la fila 27 din dosarul de fond rezultă că reclamanta nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită în termenul de șase luni de opțiune succesorală, la decesul mamei sale, intervenit în anul 1965, arătând că în imobilul succesoral a rămas fratele acesteia, care a continuat să efectueze acte de întreținere a locuinței și să achite taxele și impozitele aferente acestuia către stat și că a luat numai bunuri de uz personal aparținând defunctei sale mame.
Valoarea răspunsului la interogatoriul administrat din oficiu de către prima instanță are valoarea unei mărturisiri, având un dublu efect respectiv: atât ca mijloc de probă cât și ca act juridic de dispoziție.
Împotriva mărturisirii făcute de către partea însăși care pretinde în instanța de judecată valorificarea unui drept succesoral nu se poate administra proba testimonială, așa cum susține apelanta în mod neîntemeiat în conținutul motivelor de critică a hotărârii instanței de fond, aceasta nefiind utilă justei soluționări a cauzei având în vedere conținutul răspunsului la interogatoriu.
Împrejurarea că datorită vârstei înaintate a reclamantei, aceasta nu a înțeles conținutul întrebărilor adresate de către prima instanță, nu poate fi reținută, întrucât a fost folosit un limbaj simplu, ușor accesibil, fără termeni tehnici de specialitate, așa cum s-a urmărit a se susține în motivele de apel depuse la dosar.
Astfel, în mod întemeiat a reținut instanța de fond că sunt incidente dispozițiile art. 700 cod civil privind prescrierea dreptului material de a accepta succesiunea de pe urma defunctei sale mame, fiind străină de pe urma succesiunii rămasă de pe urma acesteia, fiind vorba în cauză despre două succesiuni succesive, pârâtele fiind singurele care au calitatea de moștenitoare legale, în calitate de nepoate, prin acceptarea succesiunii exclusiv de către tatăl acestora.
Pe cale de consecință, reclamanta nu are calitatea procesuală activă de a solicita nulitatea certificatului de moștenitor în raport de motivele invocate, care sunt de nulitate relativă, normele fiind ocrotite numai prin dispoziții de interes personal, iar nu general.
În raport de aceste considerente, instanța de apel a constatat că nu sunt motive privind reformarea hotărârii instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, apelanta reclamantă, care a reiterat susținerile legate de acceptarea în termen a succesiunii mamei sale prin depunerea, la Comisia locală de fond funciar M, la 04.04.1991, a cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 2 ha teren arabil.
S-a apreciat că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât nu a motivat respingerea sau admiterea probei cu înscrisuri - sentința civilă nr. 1159/25.08.2003, decizia nr. 336/5.05.2004 și copia titlului de proprietate nr. 51463/12.12.1991 depuse în susținerea afirmației legate de acceptarea în termen a succesiunii mamei sale.
S-a solicitat, în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
În drept, au fost evocate dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 7 și 9 cod proc. civilă.
Au fost depuse note în care au fost reluate de către parte chestiunile legate de împrejurările de fapt ale speței.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentei la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces. Intimata a arătat că la momentul discutării probelor în apel, apelanta reclamantă a solicitat doar administrarea probei testimoniale, care a fost apreciată de instanță ca neutilă soluționării cauzei. S-a invocat, totodată, faptul că despre înscrisurile evocate de recurentă s-a făcut vorbire de însăși intimata, consemnându-le prin întâmpinarea depusă.
S-a apreciat că neadministrarea unei probe noi în apel nu poate induce soluția casării cu trimitere solicitată în recurs și că din punct de vedere al forței probante, înscrisurile menționate nu pot schimba situația în drept reținută, întrucât depunerea cererii în temeiul Legii nr. 18/1991 nu echivalează cu acceptarea expresă de recurentă a succesiunii rămase de pe urma mamei sale.
Analizând criticile de nelegalitate fondate, în accepțiunea recurentei, pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 cod proc. civilă, se va reține că acestea sunt nefondate.
Potrivit art. 295 al. 1 cod proc. civilă, instanța de apel urmează să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanță, iar conform al. 2, va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă se consideră necesare pentru soluționarea cauzei.
În speță, decizia recurată cuprinde motivele pe care se sprijină ( ipoteza reglementată prin art. 304 pct. 7 cod proc. civilă ), iar împrejurarea că instanța de apel nu se referă explicit la înscrisurile indicate prin cererea de apel nu constituie un temei de casare a deciziei, câtă vreme soluția a răspuns criticii de netemeinicie și de nelegalitate a soluției pronunțate de instanța de fond, care a vizat intervenția prescrierii dreptului reclamantei de a accepta succesiunea defunctei sale mame.
Cât privește critica fondată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, se va avea în vedere că motivele recurentei potrivit cu care prin sentința civilă nr. 1159/25.08.2003 a Judecătoriei Mangalia, definitivă conform deciziei civile nr. 336/05.05.2005 și prin emiterea titlului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenul în suprafață de 2 ha din extravilanul or. M, de pe urma autoarei, se atestă contrariul celor consemnate de instanța de fond și de apel în considerente, anume, acceptarea în termen a succesiunii mamei sale, se va avea în vedere că și aceasta este neîntemeiată.
Instanța de apel nu a făcut o greșită aplicare a legii menținând soluția primei instanțe pe acest aspect, întrucât înaintarea cererii fondate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 constituie o situație de repunere în termenul de acceptare a succesiunii doar pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului autorului, fără a se extrapola această excepție și asupra masei succesorale existente la data deschiderii succesiunii. Cu alte cuvinte, dacă apariția Legii nr. 18/1991 a generat o situație de natură a aprecia ca fiind repuși în termenul de acceptare a succesiunii și succesorii legali care nu au făcut acte de acceptare tacită sau expresă față de masa succesorală la data deschiderii succesiunii ( și care nu puteau prevedea la acea dată că în patrimoniul de cujusului va intra ulterior dreptul de proprietate pentru terenul dobândit în baza acestei legi ), această împrejurare excepțională nu contravine normei instituite prin art. 700 cod civil decât în strictă referire la acest drept - pentru teren și doar în condițiile în care moștenitorul nu a renunțat expres la succesiune ( decizia XI/5.02.2007 a
- Secțiile Unite ).
Prin hotărârile judecătorești evocate de recurentă, pronunțate pe temeiul Legii nr. 18/1991, a fost analizată așadar doar această situație, fără ca prin considerentele lor să se stabilească irevocabil că recurenta reclamantă a acceptat în termen succesiunea mamei sale în cond. art. 700 cod civil și fără a i se recunoaște acesteia vocația succesorală pentru altă componentă a masei în afara dreptului de proprietate reconstituit asupra terenului extravilan.
În raport de toate aceste considerente, constatând că aceste critici sunt nefondate și că nu există temeiuri de reformare a deciziei recurate, în temeiul art. 312 al. 1 cod proc. civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-,. 1,. 9, județul C, împotriva deciziei civile nr. 344/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte și, domiciliate în C,-, - 2,. A,. 16, județul C și, domiciliată în C N,-, - 1,. 11, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.Jud.
2 ex./ 8.01.2010.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Daniela Petrovici
