Obligație de a face. Decizia 474/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 474
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier -a -
******************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.678 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - DISTRIBUȚIE SA CENTRUL S, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și avocat pentru intimata pârâtă - DISTRIBUȚIE SA CENTRUL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acorda cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs formulate în scris în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că în speță nu poate opera autoritatea de lucru judecat și greșit a fost reținută de instanță.
Avocat pentru intimata pârâtă - DISTRIBUȚIE SA CENTRUL S, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu - DISTRIBUȚIE SA C, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de muncă conform cererii adresate de încetare voluntară a raporturilor de muncă în baza Protocolului încheiat între sindicat și patronat sub nr. /2503/19.11.2007, plata drepturilor bănești de concediere voluntară echivalente cu 18 salarii brute lunare la care se adaugă toate sporurile salariale, valoare tichete de masă și influența lunară a primei de vacanță, drept ce derivă din contractul colectiv de muncă și protocolul de mai sus, precum și constatarea nulități absolute a punctului 4 din Protocolul înregistrat sub nr. RO -.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că este angajat la pârâtă în funcția de consilier juridic, iar ca urmare a reducerii posturilor și concedierilor de personal, ținând cont și de programul de încetare voluntară a raporturilor de muncă lansat de pârâtă a depus cerere de plecare voluntară conform modelului cerut, dar nici până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit obligația și nu i-a comunicat răspunsul.
Reclamantul a mai susținut că s-a încadrat în condițiile impuse de protocol, postul pe care îl ocupa fiind desființat, nemaifigurând în organigramă, iar cererea a fost depusă în termen.
De asemenea programul de plecări voluntare așa cum a fost definit și programat trebuie aplicat unitar la nivelul pârâtei cu respectarea dreptului de opțiune a fiecărui angajat.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute a pct.4 din protocol, s-a susținut că această clauză de vădit discriminatorie, fiind vorba de o discriminare directă între persoane care au aceeași calitate și anume aceea de angajat față de aceeași persoană angajatoare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința cu nr. 1339 /2008 a Tribunalului O l t, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâtă și a respins acțiunea formulată, pe considerentul că pârâta a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă, măsură care nu a fost anulată, astfel încât la data acțiunii,reclamantul nu mai avea calitate și nici interes de a solicita încetarea prin acordul părților a raporturilor de muncă
Prin decizia civilă nr.10035/18.11.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa dispus admiterea recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr.1339/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul -, în contradictoriu cu pârâta DISTRIBUȚIE C, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a avut în vedere că instanța de fond, în mod greșit a soluționat cauza pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă, fără a intra în cercetarea fondului.
Cauza a fost înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului Olt sub nr-.
Prin sentința nr. 678 din 18 mai 2009, Tribunalul O l t, a admis excepția autorității de lucru judecată invocată de pârâtă, sens în care a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - DISTRIBUȚIE SA CENTRUL
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la termenul din 30.04.2009 pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că prin sentința civilă din data de 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- au fost soluționate toate capetele de cerere supuse judecății în prezenta cauză, depunând în acest sens și concluzii scrise.
În baza art.137 cod procedură civilă instanța, cu privire la excepția invocată de pârâtă, se reține că prin sentința civilă nr.579/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a dispus anularea deciziei nr.1878/04.09.2008, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei, obligarea DISTRIBUȚIE la emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de muncă în baza Protocolului nr.2503/19.11.2007 și obligarea la plata drepturilor bănești în baza Protocolului și programului de încetare voluntară a raporturilor de muncă în cuantum de 27.516 lei.
Totodată, instanța a respins petitul privitor la constatarea nulității absolute a punctului 4 din Protocolul invocat de reclamant.
Instanța a făcut aplicarea în cauză a art.166 Cod procedură civilă și art.1201 cod civil și a apreciat că există triplă identitate de părți, obiect și cauză.
Împotriva aceste sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În acest sens, arată că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.166 Cod procedură civilă și puterea lucrului judecat nu poate opera, drept consecință a autorității de lucru judecat, decât dacă un proces având același obiect și aceleași părți, a fost soluționat irevocabil.
Hotărârea pronunțată în dosar nr- nefiind definitivă, este supusă recursului, care a fost declarat de către ambele părți, astfel că hotărârea nu este irevocabilă, iar dacă în acea cauză ar fi admis recursul intimatei și hotărârea pe care recurat-o irevocabilă ar fi îngrădit accesul liber la justiție.
În cauză a fost admisă o expertiză de specialitate și cu toate că a fost achitat onorariul, expertiza nu s-a efectuat datorită tergiversării de către expertul desemnat, iar în cauza de față obiectul principal dedus judecății nu este același ca în cauza cealaltă.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, existând tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art.1201 Cod civil.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea.
Astfel, potrivit art.1201 Cod civil " Este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate ( civ. 711, 973, 1715, 1788, 1834)".
În cauză, sunt îndeplinite aceste condiții și prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale, având în vedere și dispozițiile art.166 Cod procedură civilă.
De aceea, nu poate fi primită critica reclamantului recurent că nu există identitate de obiect, în condițiile în care pentru a exista identitate de obiect, nu este nevoie ca acesta să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni.
Sub acest aspect, se poate observa că atât în cauza de față, cât și în cauza nr- reclamantul recurent a urmărit același scop, respectiv anularea deciziei de încetare a raporturilor de muncă, obligarea intimatei să emită decizie de încetare voluntară a raporturilor de muncă, având în vedere protocolul nr./2503/19.11.2007, obligarea intimatei la plata drepturilor bănești care i se cuvin pentru concedierea voluntară și să se constate nulitatea absolută a punctului 4 din protocolul nr./2503/26.11.2007.
Principiul puterii lucrului judecat, rezultând din art.1201 Cod civil, împiedică nu numai judecarea din nou a unui nou proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Așa cum prevede art.377 Cod procedură civilă hotărârile judecătorești sunt definitive potrivit alin.1, iar cele de la alin. 2 sunt irevocabile, și hotărârea nr.579/2009 în raport de care s-a admis excepția este definitivă, conform art.79 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, astfel că pentru a se reține autoritatea de lucru judecat nu se cere condiția ca hotărârea să fie irevocabilă.
Art.1 alin.3 din Constituție definește România ca stat de drept, în care dreptatea reprezintă valoare supremă și este garantată, iar puterea lucrului judecat și stabilitatea pot fi atacate prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor obligatorii și irevocabile care sunt la îndemâna părților, respectiv recursul, contestația în anulare și revizuire.
Potrivit rt. 17 din Legea nr.304/204 privind organizarea judiciară "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale", iar în speță nu se poate reține că a fost îngrădit accesul liber la justiție, reclamantul recurent având la îndemână căile legale de atac prevăzute și care pot fi exercitate în condițiile legale.
în acest sens, jurisprudența CEDO potrivit căreia "Cerința liberului acces la justiție trebuie nu doar să fie prevăzută în legislația internă, ci să aibă și aplicabilitate practică,în absența căreia îi lipsește accesibilitatea și eficacitatea( a se vedea, mutatis mutandis, și alții, anterior citată, pag.1.210, paragraful 66).
Acest principiu își găsește aplicare cu atât mai mult când este vorba despre dreptul de acces la un tribunal, față de poziția primordială pe care o ocupă dreptul la un proces echitabil într-o societate democratică( a se vedea, în acest sens, împotriva Irlandei, Hotărârea din 9 octombrie 1979, Seria A nr.32, pag.12-13, paragraful 24) ", or în speță dreptul de acces la un tribunal este garantat și chiar a fost exercitat efectiv de către reclamant.
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate și nici nu pot constitui motive de ordine publică, care în temeiul art.306 alin.2 Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.678 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - DISTRIBUȚIE SA CENTRUL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red.
Ex.2,teh./05.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
