Obligație de a face. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 478/
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în,-, județul M, împotriva deciziei nr. 247 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent, asistat de av., lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, netimbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 16 aprilie 2008 din partea reclamantului recurent dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, 0,15 lei timbru judiciar precum și o adresa nr. 712 din 11 martie 2008 emisă de Primăria, prin care i-a fost comunicat reclamantului împrejurarea că impozitul pe autocamionul cu serie motor -, cap cilindrică 6560, este de 412 lei, impozit datorat din anul 2000-2007.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului recurent declară că raportul juridic contractual a avut loc între SC SRL T-M prin administrator și reclamantul solicitând ca această societate să achite sumele de bani, iar nu SC SRL T-M astfel cum a fost obligată prin decizia atacată cu prezentul recurs.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asuprea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării SRl T- și nu a SC SRL T- la plata sumelor, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note de ședință, împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 5061 din 30 noiembrie 2006 Judecătoriei Târgu -M s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului și s-a respins cererea introdusă împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate;
- s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții SRL și SRL;
- pârâții au fost obligați să se prezinte la organele de poliție și fiscale pentru radierea autocamionului marca cu seria motor -, de pe numele reclamantei, iar în caz de refuz hotărârea va ține loc de consimțământul pârâților pentru radiere;
- s-a respins capătul de cerere cu privire la plata impozitului restant;
- s-au compensat parțial cheltuielile cu onorariul avocațial și s-au respins restul cheltuielilor de judecată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că între reclamant și pârâta SRL și ulterior între pârâte au intervenit două convenții succesive de vânzare-cumpărare a autocamionului marca W 50 cu seria motor -, conform contractului facturii fiscală -/1995.
Pârâtele nu s-au prezentat la organele de poliție și financiare în vederea efectuării operațiunilor de radiere-înmatriculare.
Astfel, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. 1 lit. b din OG nr. 195/2002 coroborate cu art. 47 alin. 1 lit. a din HG nr. 85/2003, art. 970 alin. 2 cod civil și art. 1073-1077 Cod civil.
Cu privire la plata impozitului, nu s-au precizat perioadele pentru care s-au calculat restanțele pentru a se stabili ce sume urmează a fi plătite.
Prin decizia civilă nr. 247 din 20 septembrie 2007 Tribunalului Mureș, s-a admis apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 5061 din 30 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgu -M, schimbând în parte hotărârea atacată în sensul obligării pârâtei SRL la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1706,5 lei, reprezentând impozit restant. Pârâta SRL a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 641,57 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au ost menținute.
Intimata SRL a fost obligată la plata în favoarea apelantului a sumei de 275,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că autovehiculul a fost vândut de reclamant în luna decembrie 1995 pârâtei SRL T- De la data vânzării aceasta avea obligația de a achita impozitul pentru autovehicul.
Faptul că acesta a înstrăinat ulterior autocamionul pârâtei de rând II, SRL nu are nicio relevanță între reclamant și această pârâtă neexistând nici un raport juridic.
Urmează ca pârâta SRL să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 1706,5 lei cu titlu de impozit restant pentru perioada decembrie 1995 - martie 2006 și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea parțială a hotărârii atacate în sensul obligării nu a SRL la plata sumelor din discuție, ci a SRL.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța de apel a greșit atunci când a obligat SRL la plata sumelor în condițiile în care autocamionul din litigiu a fost cumpărat de către SRL prin administratorul.
De fapt, acest autocamion a fost vândut numitului, care prin intermediul SRL la dobândit și l-a înmatriculat pe SRL, a cărui administrator este.
Deci raportul juridic s-a creat între reclamant și SRL prin administrator ca ți cumpărător.
În acest context sumele acordate urmează să fie achitate de către această din urmă societate și nicidecum de SRL, care la această dată este desființată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul declarat este nefondat, din următoarele considerente:
Conform informațiilor furnizate de ORC M (filele 21,22 dosar fond) SRL și SRL sunt două persoane juridice distincte, cu asociați și administratori diferiți.
Contrar susținerilor recurentului, nu are calitate de reprezentant al SRL.
Factura fiscală MS nr. 5173 din 19 decembrie 1995 acceptată de destinatar și chitanța fiscală prin care s-a efectuat plata (fila 16 dosar fond) face dovada deplină a actului juridic, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SRL și - SRL și cu privire la executarea operațiunii care constituie obiectul ei.
Din acest act rezultă, cum în mod corect a reținut instanța de apel, că între reclamantul și SRL nu a existat nici un raport juridic care să dea naștere la drepturi și obligații în favoarea părților, iar altă dovadă nu s-a făcut în cauză, motiv pentru care pârâta SRL nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate.
Faptul că SRL ar fi fost desființată, care de altfel nu a fost dovedită, nu are nicio relevanță în privința raporturilor juridice existente între părți.
Pentru aceste motive, ținând seama și de prevederile art. 312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în,-, județul M, împotriva deciziei nr. 247 din 20 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-13.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
