Obligație de a face. Decizia 485/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 485
Ședința publică de la 26 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea cererea de recurs formulată de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.509 din 02 iulie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă atât recurenta - cât și intimatul Consiliul Local I-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând judecata în lipsă (două exemplare). Nu s-a făcut dovada satisfacerii taxei de timbru.
Prezentându-se raportul, potrivit art.308 Cod procedură civilă, se apreciază că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă, nefiind timbrată.
Sub rezerva de a se face dovada plății taxei de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată, instanța, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, raportat la art.306, 304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Față de împrejurarea că, potrivit dispoziției înscrise în art. 242 Cod procedură civilă, s-a cerut în scris de către intimat judecata în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
La sfârșitul ședinței de judecată se depune la dosar chitanța nr.-/12.11.2008 în sumă de 5 lei emisă de Trezoreria I reprezentând taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar de 0,15 lei, de către av..
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.753 din 24 ianuarie 2008 Judecătoriei Iași, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, iar pe fond s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului I -.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -, apel care a fost respins prin decizia civilă nr.509 din 2 iulie 2008 Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut în esență următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1437 Cod civil, "După expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită", iar conform art. 1438 Cod civil, "Când s-a notificat denunțarea (rezilierea ), locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opune relocațiunea tacită".
În speță, reclamanta nu se află în situația prevăzută de art. 1437 - tacita relocațiune operând doar dacă locatarul rămâne în continuare în folosința lucrului după expirarea termenului contractual, ceea ce nu este cazul -, ci în cea art. 1438 Cod civil, deoarece nu ajuns la termen contractul de închiriere nr. 1997/2000 fiind reziliat în anul 2003 prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași, iar ea împreună cu familia evacuată.
Împrejurarea invocată de apelantă - că a achitat contravaloarea chiriei stabilite - nu are relevanță în cauză, sumele achitate constituind plata pentru folosința locuinței.
În ce privește critica reclamantei vizând refuzul pârâtului de a încheia contractul de închiriere și solicitarea obligării acestuia, ea nu poate fi primită, doctrina fiind unitară în a considera, în acest caz, că în condițiile în care legea nu instituie obligativitatea proprietarului de a închiria un imobil, decizia instanței de a-l obliga se constituie într-o depășire atribuțiilor puterii judecătorești.
Reclamanta - a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, considerând că în mod greșit instanța de apel a considerat că este la latitudinea proprietarului încheierea contractului de închiriere, atât timp cât imobilul este destinat închirierii, iar ea face parte din categoria persoanelor ce pot închiria. În drept nu s-a invocat nici un motiv din cele prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Prioritar se reține că recursul este nul conform art.306 Cod procedură civilă, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
În actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă și numai pentru motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Pe această cale, recurenta nu poate valorifica critici pe netemeinicie (apreciere eronată a unor situații de fapt), legea nemaiprevăzând un astfel de motiv de recurs.
Potrivit art.303 al.2 Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde atât arătarea motivelor cât și dezvoltarea lor. Sancțiunea nemotivării conform acestor cerințe a recursului, în termenul (301 Cod procedură civilă) și condițiile stabilite în art.303 Cod procedură civilă este nulitatea recursului prevăzută de art.306 al.1 Cod procedură civilă.
Potrivit art.306 al.3 Cod procedură civilă încadrarea greșită a motivelor de recurs sau neindicarea lor în drept nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul din cazurile prevăzute de pct.1-9 ale art.304 Cod procedură civilă.
a contrario, dacă motivele de recurs nu permit analizarea hotărârii atacate în cadrul nici unui motiv de casare, această neregularitate a cererii este sancționată cu nulitatea.
În cauza de față deși recursul este formulat împotriva deciziei tribunalului, criticile nu se referă la motivele de fapt și drept pe care se sprijină hotărârea instanței de apel, ci fac doar referiri generice la faptul că locuiește în imobil cu familia, are o situație familială deosebită, iar refuzul încheierii contractului de închiriere de către pârâtul-intimat nu produce grave prejudicii.
Recurenta nu aduce nici o critică concretă deciziei tribunalului, ci invocă doar o succesiune de fapte, afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic. Aceste critici nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prevăzute de lege, astfel că nu s-a conformat exigențelor impuse pentru exercitarea și motivarea căii de atac a recursului raportat la art.302-303 Cod procedură civilă, o astfel de situație echivalând cu o nemotivare a căii de atac.
Față de considerentele reținute, Curtea constată nulitatea recursului potrivit art.306 al.1 Cod procedură civilă, în speță nefiind incidente motive de ordine publică prevăzute de art.306 al.2 din același cod.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.509 din 2.07.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.XI.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
10.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Elena Andronic, Elena
