Obligație de a face. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - - - JUDECĂTOR 3: Paul Dolgoș
- - - - ASISTENT JUDICIAR
- - ASISTENT JUDICIAR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare acțiunea civilă promovată de reclamanții, -, - - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cu delegație de substituire avocat pentru avocat; lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, reiterează excepția invocată la termenul anterior privind prematuritatea introducerii acțiunii.
Avocat având cuvântul, solicită respingerea excepției invocată la termenul anterior.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții, -, și - - au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău, solicitând obligarea pârâților la încheierea anuală pentru fiecare dintre reclamanți asigurărilor pentru risc profesional, pentru viață, sănătate și bunurile afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii
lucrați în aceste funcții de către reclamanți, dar nu mai mult de 15 ani de activitate, conform dispozițiilor art.78 1 din Legea nr.303/2004 republicată, sub sancțiunea aplicării unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
În calitate de judecători, beneficiază de dispozițiile art.78 al.1 din Legea nr.303/2004 republicată care prevăd că judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ale Ministerului Justiției, Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor și procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării Naționale, pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucrați în aceste funcții, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate".
Deși al.3 al aceluiași articol stipulează că "asigurarea prevăzută la 1 se realizează în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii", la mai mult de 3 ani de la intrarea în vigoare a actului normativ nu a fost adoptată încă hotărârea de guvern care să reglementeze condițiile în care magistrații beneficiază de asigurare.
Pasivitatea Guvernului României nu poate lipsi de efecte juridice textul legal imperativ reprodus anterior întrucât, așa cum prevede art.3 din Decretul nr.31/1954, "drepturile civile sunt ocrotite de lege și pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social", iar dreptul la asigurare recunoscut de către legiuitor magistraților prin art.78 al.l din Legea nr.303/2004 republicatăconstituie un bun al acestora în interesul art.Idin primul Protocoladițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentaleratificată prin Legea nr.30/18.05.1994 potrivit căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiilor generale ale dreptului internațional".
Într-adevăr, noțiunea cu caracter autonom de "bun" a căpătat în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului valențe din ce în ce mai ample, existând o noțiune de bunuri în sensul larg, care implică aplicabilitatea art.l din Protocolul nr.l și care acoperă două aspecte: bunuri actuale (în sens mai restrâns, dar mult mai larg decât accepțiunea din dreptul intern, fiind incluse și diversele drepturi) și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde să aibă cel puțin "o speranță legitimă" de a obține dreptul de a se bucura efectiv de dreptul de proprietate, în conținutul termenului de bun înglobându-se noțiunea de valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească (Hotărârea Prințul - II de Liechtenstein contra Germania din 12 iulie 2001, Hotărârea Van Marle contra Olandei din 26 iunie 1986, Hotărârea Gaus und GmbH contra Olandei din februarie 1995).
Nu se poate conchide, însă, că neadoptarea până în prezent a unei hotărâri care sa prevadă normele de aplicare, este de natură a nega dreptul magistratului la beneficiul despăgubirii prevăzute de art. 78 1, întrucât acesta (dreptul) derivă direct din lege.
Mai mult decât atât, normele de tehnica legislativa prevăd
instituțiile SUSPENDĂRII si, or, in cauza nu exista nici un act normativ care sa fi suspendat sau abrogat dispozițiile art 78 1 din legea 303/2004. Invocarea faptului ca nu exista norme de aplicare a dispozițiilor arătate mai sus echivalează cu o prevalare de instituția suspendării, ceea ce e inacceptabil, in lipsa unui act normativ care sa suspende dispozițiile respective. De altfel, nu poți invoca in apărare propria culpa, (inițiativa elaborării actului normativ aparținea )
In aceste condiții, intervenția instanțelor de judecată este singura modalitate juridică prin care putem obține valorificarea drepturilor noastre legitime,pentru a putea beneficia și în fapt, iar nu doar în drept,de protecția specială recunoscută de legiuitor în considerarea riscurilor specifice ce decurg din exercitarea profesiei de magistrat, aceasta cu atât mai mult cu cat Statul Raa cționat deja in judecata unii judecători, printr-o acțiune in regres in baza art. 507. pr. pen.. Totodată s-a învederat faptul că societățile de asigurare nu încheie asigurări pentru risc profesional cu magistrații care doresc să se asigure ( facultativ) motivând că nu au încă acest "pachet" de asigurări.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale Tribunalului Bacău de a judeca în primă instanță cauza, având în vedere dispozițiile art.I și art.II (2) din OUG75/2008 respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
La termenul din 4.07.2008 Tribunalul Bacău în temeiul art.158 Cod procedură civilă coroborat cu art.I și II din OUG 75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei spre soluționare la această instanță.
La termenul din 10 septembrie 2008, Curtea în raport de dispozițiile art.78 din Legea 303/2004 a pus în discuția părților excepția prematurității acțiunii.
Examinând cauza, în raport de susținerile reclamanților și apărările pârâtului Ministerul Justiției, curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă, intimații - reclamanți au solicitat obligarea recurentului și a intimaților - pârâți la încheierea anuală pentru fiecare dintre reclamanți a unui pachet de asigurare pentru risc profesional, pentru viață, sănătate și bunuri afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, sub sancțiunea aplicării unor daune cominatorii de 100 lei/ zi întârziere pentru fiecare reclamant.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiilor art. 78 1 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Potrivit textului normativ invocat de reclamanți, " judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale ale Ministerului Justiției, Ministerul Public, pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătura cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucrați în această funcție, dar nu mai mult, decât 15 ani de activitate".
3 al art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, stipulează că asigurarea prev. la 1 se realizează în condițiile stabilite de Guvern, prin hotărâre, cu avizul
Din analiza textului normativ invocat de reclamanți, respectiv art. 78 l, din Legea 303/2004, republicată, rezultă că în actuala redactare a textului, singura obligație a recurentului - pârât Ministerul Justiției, este aceea de a pune la dispoziție fondurile bugetare necesare asigurării magistraților pentru risc profesional, viață, sănătate și bunurile acestora, dacă sunt afectate în exercițiul atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, se reține totodată, că 1 al art. 78 nu face nici o referire la obligațiile ordonatorilor secundari și terțiari de credite, în speță, curți de apel sau tribunale.
In contextul în care, l al art. 78 stipulează în sarcina Ministerului Justiției doar asigurarea fondurilor bugetare și, în absența hotărârii de guvern la care face trimitere 3 al art. 78, act normativ care să stabilească, în mod corect, condițiile de exercitare a dreptului, normele tehnice de aplicare
dispozițiilor legale, obligații și răspunderi în sarcina părților, raportului juridic de asigurare, și determinarea acestora, acțiunea reclamanților apare ca fiind prematură.
A obliga pârâții la încheierea polițelor de asigurare pentru fiecare dintre reclamanți sub sancțiunea plății de daune cominatorii/zi întârziere pentru fiecare dintre ei, în absența unei prevederi legale exprese, și, în contextul în care, societățile de asigurare, ca societăți cu capital privat, nu au bază normativă care să includă, în portofoliul de servicii de asigurare, asigurările de risc profesional pentru magistrați, ar însemna a adăuga la lege prin substituirea normatorului (în speță, Guvernul).
Mai mult, hotărârea judecătorească ar fi imposibil de executat, în condițiile în care, societățile de asigurare nu încheie asigurări pentru risc profesional pentru magistrați cu argumentația că nu au incluse în pachetul de servicii de asigurări, garantarea riscurilor profesionale, aferente activității prestate de magistrați în exercitarea funcțiilor lor.
In speță, nu se pune problema negării drepturilor magistraților la asigurarea prevăzută de art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, care nu a fost abrogat, și, nici cea a suspendării lui, ci aceea a stabilirii condițiilor concrete de realizare a acestui drept astfel cum stipulează 3 al art. 78 din Lege.
Intervenția instanțelor de judecată ca modalitate juridică de valorificare a dreptului consacrat prin art. 78 l, astfel cum au invocat reclamanții nu poate avea loc decât în aplicarea ei și nu în substituirea legiuitorului, iar scoaterea din starea de pasivitate a Guvernului, invocată, de asemenea, de reclamanți, pasivitate sancționabilă până la îndeplinirea obligației legale, poate avea loc și ca urmare a exercitării demersurilor legale în temeiul art. 78 3 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Având în vedere cele anterior arătate, Curtea va respinge acțiunea ca fiind prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca prematur introdusă acțiunea formulată de reclamanții, -, - -, toți cu domiciliul ales la Sediul Judecătoriei Buhuși,-, loc. B, jud.B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, CURTEA DE APEL BACĂU cu sediul în B,-, TRIBUNALUL BACĂU cu sediul în B,-.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
GREFIER,
red.CV/29.10
tehnored.BC/ 9 ex/ 3.11.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Paul Dolgoș
