Obligație de a face. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 680
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 156/AC/ din 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta fiind asistată de avocat; intimata asistată de avocat care are împuternicire avocațială și pentru intimatul; lipsă fiind aceasta din urmă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea deciziei din apel ca nelegală deoarece nu s-a respectat dreptul de proprietate al recurentei. S-a creat o cale de acces pentru nepoata sa, intimata de astăzi, de 3 lățime în total de 83. din proprietatea recurentei, astfel încât recurenta nu mai are posibilitate să-și îngrijească locuința. Dreptul de trece este pentru ambele părți, cu piciorul, pe o lățime de 1. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice, întrucât a fost respectat dreptul de proprietate al ambelor părți, cât și bunul de folosință al acestora. Instanța a pus în vedere ambelor părți de a-și respecta dreptul de proprietate. Intimații nu vor trece permanent pe acea cale de acces și nu vor construi pe acea cale. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă 156/AC/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- au fost respinse ca neîntemeiate apelurile declarate de reclamanta și pârâții și, împotriva sentinței civile nr.4016/2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
În considerentele hotărârii instanța de apel a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă 4016/23.10.2007 A Judecătoriei Piatra Neamța fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și.
Au fost respinse ca nefondate primele trei capete de cerere formulate de reclamanta-.
S-a constatat că pârâții reclamanți au un drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamantei-pârâte, în suprafață de 38,96., evidențiat pe conturul 4-5-7-2-3-4- în schița anexă a raportului de expertiză tehnică topografică, întocmit de expertul, pe care este amplasată construcția compusă dintr-o cameră, o bucătărie și o verandă cu privire la care reclamanții-pârâți au un drept de proprietate exclusivă.
S-a instituit în favoarea pârâților-reclamanți o servitute de trecere pe terenul în suprafață de 649. situat în intravilanul satului, comuna, jud.N, proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte, evidențiată cu culoarea galbenă în expertiza tehnică pe conturul 12-13-14-16-7-5-15-12, în suprafață totală de 83.
Au fost obligați pârâții-reclamanți să plătească reclamantei-pârâte suma de 5.061,34 lei reprezentând contravaloarea dreptului de folosință asupra fondului aservit de 121,96. iar reclamanta- a fost obligată să plătească pârâților-reclamanți suma de 2.991,20 lei cu titlu de despăgubiri civile, urmând ca în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs de pârâți.
Au fost compensate obligațiile reciproce ale părților privind plata unor sume de bani în limita valorii de 2.991,20 lei și obligați pârâții-reclamanți să plătească reclamantei-pârâte suma de 2.070,14 lei.
De asemeni, au fost compensate obligațiile reciproce ale părților privind plata cheltuielilor de judecată în limita sumei de 1094 lei și obligată reclamanta- la plata sumei de 46,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut:
Conform titlului de proprietate nr- emis de Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (fila 16) și actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/2003 la. (fila 12), reclamanta - este proprietara exclusivă a terenului în suprafață de 649. categoria de folosință curți - construcții, nr. topografic 68/3342/1, situat în intravilanul, județul N, și identificat în schița anexă raportului de expertiză topografică întocmit în cauză pe conturul 10, 11, 12, 13, 14, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 10 (fila 92).
S-a mai reținut că pe suprafața anterior menționată este amplasată o casă de locuit, proprietatea reclamantei - pârâte, compusă dintr-o cameră, o încăpere de acces în pivniță și o terasă, identificată pe conturul roșu în schița anexă completării raportului de expertiză în construcție (fila 109). Pe aceeași suprafață de teren pârâții - reclamanți au edificat, cu acordul proprietarei terenului - reclamanta -, o casă de locuit lipită de locuința reclamantei, compusă dintr-o cameră, o bucătărie și o verandă, în suprafață totală de 38,96. evidențiată pe conturul albastru în schița anexă raportului de expertiză în construcție de la fila 109. Dreptul de proprietate al pârâților - reclamanți și asupra acestei construcții a fost recunoscut prin decizia civilă nr. 241/2004 a Curții de APEL BACĂU, în care s-a reținut că aceștia sunt constructori de bună credință în condițiile în care au construit imobilul cu acordul reclamantei. În încăperea de acces în pivniță, proprietatea reclamantei - pârâte, în anul 2002 pârâții - reclamanți au efectuat o serie de îmbunătățiri, identificate și evaluate în raportul de expertiză în construcții (filele 87 și 88), constând în: montarea dușumelei din lemn de rășinoase, desfacerea argilei montate pe șipci la tavan, montarea lambriului din lemn de rășinoase pe tavan, ridicarea și extinderea planșeului realizat din lemn la camera de pe beci, montarea de căpriori la acoperiș, montarea grinzilor la tavan, montarea coamei, repararea tencuielii și zugrăvelii pe fața interioară a pereților, montarea a 75 de plăci de azbociment pe șipci la acoperiș, montarea a doi stâlpi și a unei grinzi la intrarea în camera de acces în beci, montarea de scândură de rășinoase deasupra intrării, turnarea de beton la intrarea în imobil în placă, treaptă și grindă. Efectuarea de către pârâții - reclamanți a acestor îmbunătățiri, evaluate de către expert la suma totală de 2.991,20 lei, a fost confirmată de ambii martori audiați în cauză.
Din depozițiile martorilor și (filele 53 și 54) a rezultat că soba veche de cărămidă, existentă în încăperea de acces în beci, a fost demolată cu ocazia renovării, în condițiile în care valoarea și eficiența acesteia erau nesemnificative, iar reclamanta - a solicitat acest lucru familiei, care intenționa să construiască o sobă din teracotă în locul celei vechi. Tot cu acordul reclamantei - pârâte, pârâții - reclamanți au blocat ușa de acces spre beci, împrejurare ce a rezultat din declarația martorei.
Față de situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, judecătoria a reținut:
1. Cererea referitoare laobligarea pârâților - reclamanți să permită reclamantei - pârâte accesul în camera de pe beci, prin deblocarea ușii de la intrare,este neîntemeiată având în vedere că, pe de o parte, ușa respectivă a fost blocată cu acordul proprietarei camerei, iar, pe de altă parte, reclamanta - are accesul asigurat în pivnița casei direct de pe proprietate sa, astfel cum rezultă din completarea la raportul de expertiză (fila 100 din dosarul de fond) și din susținerile martorei.
2. Cererea privind obligarea pârâților - reclamanți să reconstruiască soba demolată sau să plătească contravaloarea acesteia este nefondată întrucât operațiunile de demolare au avut loc cu acceptul reclamantei - pârâte.
3. Cererea având ca obiectobligarea pârâților - reclamanți la plata chiriei pentru intervalul 2004 - 2006 și pentru viitor, pentru suprafața de teren ce se află sub construcțiile edificate de pârâți și calea de acces aferentăeste nefondată în condițiile în care pârâții - reclamanți au fost de bună credință în momentul edificării casei de locuit pe terenul proprietatea reclamantei - pârâtei și nu s-a făcut dovada existenței unei convenții între părți cu privire la plata unei chirii lunare. În plus, referitor la calea de acces, dispozițiile legale în materie reglementează posibilitatea acordării unui echivalent bănesc a contravalorii dreptului de folosință asupra fondului aservit, stabilit ca o sumă globală, și nu plata unei chirii periodice.
În consecință, instanța a respins ca nefondate primele trei capete de cerere formulate de reclamanta -.
4. Cu privire la cererea pârâților - reclamanți de obligare a reclamantei - pârâte la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la una dintre camerele proprietatea acesteia, aceasta a fost încuviințată, ținând seama de faptul că pârâții - reclamanți, prin probele pe care le-au propus, au făcut dovada că ei sunt cei care au efectuat îmbunătățirile respective, a căror valoare (de 2.991,20 lei) a fost stabilită de către expertul în construcții.
5. În ceea ce privește cererea pârâților - reclamanți și deconstatare a dobândirii unui drept de superficie,instanța a constatat că, prin edificarea cu bună credință a unei construcții pe terenul proprietatea reclamantei - pârâte, susnumiții au dobândit un drept de proprietate exclusivă asupra casei de locuit respective și, implicit, un drept de folosință asupra terenului pe care este amplasat imobilul.
Ca urmare, instanța a admis acest capăt de cerere și a constatat că pârâții - reclamanți au un drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamantei - pârâte, în suprafață de 38,96. evidențiat pe conturul 4-5-7-2-3-4 în schița anexă raportului de expertiză tehnică topografică, întocmit de către expertul ( 92 dosar), ce face parte integrantă din hotărârea recurată, pe care este amplasată construcția compusă dintr-o cameră, o bucătărie și verandă (evidențiată pe conturul albastru în schița anexă raportului de expertiză în construcție de la fila 109, ce face parte din prezenta hotărâre), cu privire la care reclamanții - pârâți au un drept de proprietate exclusivă.
6. Referitor lacererea de stabilire a unui drept de servitute de treceresolicitată de pârâții - reclamanții, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Având în vedere că pârâții - reclamanți nu au un drept de proprietate asupra terenului aferent construcției care se află în proprietatea lor, accesul lor din casa de locuit către drumul public nu poate fi realizat decât pe terenul în suprafață de 649. situat în intravilanul satului, comuna, județul N, proprietatea exclusivă a reclamantei - pârâte, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză. De asemenea, pentru îngrijirea părții exterioare a imobilului care aparține pârâților reclamanți accesul se poate realiza numai prin curtea casei care se află în proprietate reclamantei - pârâte. În aceste condiții, pentru folosirea locuinței în condiții normale se impune o limitare în exercițiul atributelor dreptului de proprietate asupra terenului pe care este amplasată întreaga construcție și care se află în patrimonial reclamantei - pârâte, prin constituirea unei căi de acces către drumul public și spre exteriorul casei, ce urmează a fi utilizată de către pârâții - reclamanți.
În consecință, instanța a instituit în favoarea pârâților - reclamanți o servitute de trecere pe terenul în suprafață de 649. situat în intravilanul satului, comuna, județul N, proprietatea exclusivă a reclamantei - pârâte, evidențiată cu culoarea galbenă în schița anexă raportului de expertiză tehnică topografică ( 92 dosar), pe conturul 12-13-14-16-7-5-15-12, în suprafață totală de 83.
În considerarea dispozițiilor art. 618 Cod civil, instanța a optat pentru varianta propusă de pârâții - reclamanți și identificată de expert în raportul de expertiză (filele 12 și 13 din dosar) dat fiind faptul că, la constituirea unei servituți, trebuie să se țină seama atât de interesele proprietarului fondului dominant, cât și de cele ale proprietarului fondului aservit, calea de acces enumerată mai sus producând cea mai mică daună posibilă pentru fondul aservit având în vedere că suprafața de teren pe care urmează a se stabili accesul este mai mică decât cea folosită în prezent, permițând totodată proprietarului fondului dominant să-și valorifice dreptul de proprietate asupra construcției în bune condiții.
Totodată, s-a mai reținut faptul că terenul pe care s-a stabilit calea de acces rămâne în proprietatea reclamantei - pârâte care își poate exercita atributele dreptului de proprietate în așa fel încât să respecte dreptul de servitute recunoscut pârâților - reclamanți și fără a îngreuna accesul la fondul dominant. În egală măsură, pârâții - reclamanți au obligația de a folosi calea de acces potrivit destinației lor și de a face, dacă este cazul, numai lucrările necesare pentru a se servi de servitute și de aop ăstra, fără a face vreo schimbare împovărătoare pentru fondul aservit.
7. În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la plata contravalorii dreptului de folosință a terenului destinat căii de acces și pe care este amplasată casa de locuit a pârâților - reclamanți, instanța a constatat că, potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul fondului aservit poate solicita despăgubiri proporțional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În speță, instanța a apreciat că valoarea dreptului de folosință asupra fondului aservit, în suprafață de 121,96. este de 5.061,34 lei, reprezentând J din sumă stabilită de către expert în suplimentul raportului de expertiză de la fila 121 din dosar, cu titlu de valoare de piață a terenului. Ca urmare, instanța a obligat pârâții - reclamanți să plătească reclamantei - pârâte suma susmenționată, reprezentând contravaloarea dreptului de folosință asupra fondului aservit în suprafață de 121,96.
Constatând că în sarcina fiecăreia dintre părți s-a stabilit o obligație de plată a unor sume de bani, instanța a dispus compensarea obligațiile reciproce ale părților în limita valorii de 2.991,20 lei și a obligat pârâții - reclamanți să plătească reclamantei - pârâte suma de 2.070,14 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile, reclamanta pentru următoarele motive:
În mod greșit au fost respinse primele trei capete de cerere formulate în acțiunea principală, întrucât se impune obligarea pârâților de a permite accesul în camera de pe beci prin deblocarea ușii de la intrare, obligarea pârâților-intimați să reconstruiască soba demolată și pârâții să plătească o chirie lunară pentru suprafața pe care sunt edificate construcțiile. S-a reținut în mod eronat reaua sa credință, din probele administrate rezultând tocmai contrariul.
Nu este de acord cu stabilirea servituții de trecere pe o lățime de 3 metri liniari întrucât ea a rămas doar cu 3,77 metri liniari. Niciodată nu s-a permis accesul prin curte cu căruța de lemne, dintotdeauna au fost cărate lemnele de la drum cu brațul până în curte. A fost prejudiciată prin crearea acestui drum de acces în atributele dreptului său de proprietate, pe care nu le mai poate exercita în mod absolut.
În temeiul art.617 Cod civil, ar fi trebuit aleasă varianta care ar fi provocat cea mai redusă pagubă pentru fondul aservit.
Un alt motiv de apel al reclamantei se referă la acordarea unui drept de trecere doar pe un metru liniar, pe lângă casa sa și a pârâților.
Pârâții și au criticat sentința sub aspectul cuantumului sumei ce reprezintă contravaloarea dreptului de folosință asupra fondului aservit, în suprafață de 121,96. Deși instanța de fond a înjumătățit valoarea stabilită de expert, totuși suma de 5.061,34 lei este deosebit de împovărătoare și reprezintă mai mult decât prețul de vânzare al acestei suprafețe.
Tribunalul a constatat apelurile neîntemeiate și le-a respins pentru următoarele:
Considerentele primei instanțe asupra situației de fapt și legii aplicabile sunt judicioase. Astfel, casa reclamantei se învecinează, în aceeași curte cu o construcție edificată de pârâți, cu acordul său. Dreptul de proprietate al soților și a fost stabilit în mod irevocabil prin decizia nr.241/2004 a Curții de APEL BACĂU, în care s-a reținut că aceștia sunt constructori de bună credință, în condițiile în care au construit imobilul cu acordul reclamantei. În încăperea de acces în pivniță, proprietatea reclamantei-pârâte, în anul 2002 pârâții-reclamanți au efectuat îmbunătățiri identificate și evaluate în raportul de expertiză în sumă de 2991,20 lei.
Întrucât aceste chestiuni au fost soluționate cu autoritate de lucru judecat, tribunalul a constatat că primul motiv de apel al reclamantei nu poate fi primit pentru că s-ar încălca dispozițiile art.166 Cod procedură civilă și 1201 Cod civil. Solicitarea de probatorii în verificarea relei credințe a constructorilor, respectiv pârâții-intimați, este inadmisibilă în raport cu existența hotărârii judecătorești enunțate.
Motivul de apel referitor la stabilirea incorectă a servituții de trecere nu este întemeiat. Starea de vecinătate forțată, prin alipirea construcției pârâților de imobilul reclamantei, pe terenul acesteia, a fost creat de către reclamanta însăși, care a acceptat în decurs de mai mulți ani ca aceștia să construiască în acest fel.
Fiind astfel tranșată problema juridică a construcțiilor, în dosarul cauzei deduse judecății, instanței de fond i-a revenit doar obligația de a stabili modalitatea efectivă de folosință a clădirilor proprietatea pârâților pe terenul reclamantei.
S-a constatat că, în fapt, s-au creat două gospodării, astfel că pârâților se impune a li se crea acces în acord cu această destinație. Pe de altă parte, stabilirea servituții de trecere nu presupune scoaterea din stăpânirea de fapt și de drept a terenului respectiv. Reclamanta, astfel, poate folosi în continuare împreună cu pârâții suprafața de 649. ambele părți având obligația de a respecta accesul și folosirea conform destinației acesteia.
Legea a prevăzut pentru "tulburarea" dreptului de proprietate asupra fondului aservit o despăgubire echivalentă cu folosirea efectivă de către fondul dominant și care este prezumată de drept ca fiind echitabilă cu acea tulburare.
Expertul a evaluat în mod corect ca despăgubire a reclamantei apelante suma de 5061,34 lei. Chiar dacă este un teren într-o zonă în care prețurile de achiziție sunt mult mai mici, dată fiind situația de fapt efectivă și anume că în curtea gospodăriei sale reclamanta este obligată să conviețuiască practic cu pârâții - instanța de apel apreciază că motivul de apel al pârâților nu este dovedit.
Se va înlătura, de asemenea, solicitarea reclamantei ca pârâții să folosească o cale de acces de un metru lățime pe lângă imobilele construite, tocmai în ideea că pârâții dețin acele edificii ca singura locuință proprie, iar în mediul rural de esența unei astfel de gospodării este și stăpânirea terenului aferent.
Constatând astfel netemeinicia motivelor de apel, atât în cererea reclamantei cât și a pârâților, după analiza de fapt și de drept a tuturor probelor administrate în cursul primei instanțe de fond, tribunalul a respins apelurile în temeiul art.296 Cod procedură civilă și a constatat că nu se impune plata cheltuielilor de judecată pe principiul compensării de drept.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs, reclamanta care a susținut:
- în mod greșit instanța de fond și de apel a respins primele trei capete de cerere din acțiune, respectiv: obligarea pârâților de a-i permite accesul în camera de pe beci prin deblocarea ușii de la intrare; obligarea pârâților la reconstruirea sobei demolate sau plata contravalorii acesteia; obligarea pârâților la plata unei chirii lunare pentru anii 2004-2006 și pentru viitor pentru suprafața ce se află sub construcțiile edificate de pârâții-intimați;
- în mod greșit instanța de fond a stabilit în favoarea pârâților-intimați un drept de servitute în suprafață totală de 83. pe o lățime de 3 liniari, întrucât prin crearea acestui drum pentru pârâți este prejudiciată în atributele dreptului său de proprietate neținându-se seama de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit;
- greșit motivează instanțele că se impune acordarea acestui drept de trecere, deoarece pârâții nu pot să îngrijească imobilul în condiții normale;
Recurenta susține că pentru a se îngriji de imobilul proprietatea lor, pârâților le este suficient 1 metru liniar pe lângă casă și nu au nevoie de trei metri liniari, așa cum în mod greșit a stabilit instanțele de fond.
Intimații pârâți au depus întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând hotărârea recurată raportat la motivele de recurs invocate de recurentă, motive ce privesc legalitatea hotărârii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) precum și din oficiu, constată recursul nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că ușa a cărei deblocare se solicită de recurentă, a fost blocată cu acordul acesteia iar pe de altă parte reclamanta- are accesul asigurat la pivnița casei direct de pe proprietatea sa.
În ceea ce privește obligarea pârâților la reconstruirea sobei demolate sau la obligarea acestora la plata contravalorii acesteia, rezultă de asemeni că demolarea sobei s-a făcut cu acceptul reclamantei.
În acest context este evident că cele două cereri ale recurentei reclamante sunt nefondate și corect au fost respinse de cele două instanțe.
Temeinic și legal instanțele au reținut că pârâții nu pot fi obligați la plata unei chirii lunare pentru anii 2004-2006 și pentru viitor, pentru terenul aflat sub construcția edificată de aceștia, având în vedere faptul că pârâții au fost constructori de bună credință și nu s-a făcut dovada existenței unei convenții între părți cu privire la plata unei chirii lunare.
De altfel, reținând din probele administrate că pârâții au construit cu acordul reclamantei pârâte pe terenul acesteia, ceea ce este esențial, pentru a ne putea afla în prezența unui drept de superficie, instanțele au admis cererea pârâților și și au constatat dobândirea unui drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamantei, pentru suprafața de 38,96.
Nici critica adusă modului de stabilire a servituții de trecere nu este justificată, având în vedere faptul că instanța a optat pentru varianta propusă de expert considerând că produce cea mai mică daună posibilă pentru fondul aservit, stabilindu-se în acest scop o suprafață de teren mai mică decât cea folosită și care permite proprietarei fondului dominant să-și valorifice dreptului de proprietate asupra construcției în bune condiții.
Pentru considerentele ce preced în baza art.312 Cod procedură civilă, cu referire la art.492, 618 și 616 Cod civil, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul civil promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 156/AC/ din 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Obligă recurenta să plătească intimaților-pârâți suma de 900 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.:
red.a: C/
red. CV/ 30.10
tehnored.BC/2 ex/ 7.11.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
