Obligație de a face. Decizia 495/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 495/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina vicepreședinte
Grefier
Pe rol fiind recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 124/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 242 alin 1 pct. 2. proc. civ. prin încheierea de ședință din 14.11.2008, iar de la data suspendării și până ăn prezent părțile nu au depus diligențe pentru repunerea cauzei pe rol. Astfel, instanța din oficiu a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a verifica dacă operează perimarea.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare pe excepția perimării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la 42.09.2007 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, A, și, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâților să își dea acordul în ceea ce privește extinderea spațiului comercial cu destinație birouri, iar în caz de refuz sentința să țină loc de acord; obligarea pârâților în solidar, la plata daunelor cominatorii în sumă de 200 lei/zi, începând cu data introducerii cererii și până la rămânerea definitivă a sentinței; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 323/2008, Judecătoria Alba Iuliaa respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul,
reținând următoarele:
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, încheiat la data de 29.01.2008, pe str. - din localitatea A I, lipită de blocul 32. B, se află o magazie - proprietatea reclamantului, construită din tablă și acoperită cu plăci ondulate din tablă. Construcția are o lungime, de-a lungul blocului, de 6, lățime de 7, înălțimea construcției lipite de bloc de circa 3,50 și o înălțime în partea dinspre stradă de 2,40. Distanța dintre colțul din dreapta al construcției și ușa de acces în blocul 32 este de 2,90.
Pentru acest spațiu comercial existent la parterul blocului, edificat o dată cu construirea blocului 32, nu a fost nevoie de acordul proprietarilor.
În vederea extinderii acestui spațiu comercial, reclamantul a încheiat cu Consiliul Local AIc ontractul de concesiune nr. 25766/2007 pentru un teren în suprafață de 55 mp.
Din actele depuse la dosar a rezultat că reclamantul a obținut toate avizele, aprobările și documentația necesară derulării lucrărilor pentru extinderea spațiului, cu excepția autorizației de construire care nu a putut fi obținută din cauza faptului că nu toți vecinii au fost de acord cu ridicarea construcției.
Potrivitart. 3 lit. c din Legea nr. 230/2007privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, reprezintă proprietate comuna toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu alta destinație decât aceea de locuinta. Tot astfel, în art. 39 din același act normativ se prevede că proprietatea comuna poate fi utilizata de către terți, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordulmajorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosință sau de concesiune.
Având în vedere că extinderea spațiului comercial presupune lipirea unui zid de fațada blocului, construcția urmând a se face de-a lungul blocului, în continuarea magaziei existente la parterul blocului 32, potrivit art. 39 din Legea nr. 230/2007, reclamantul trebuie sa obțină acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, întrucât fațada blocului constituie proprietate comună, potrivit art. 3 lit.c din același act normativ.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că refuzând să își dea acordul cu privire la extinderea spațiului comercial,pârâții ar fi săvârșit un abuz de drept, prima instanță a reținut că, din declarația pârâtului, luată cu ocazia cercetării la fața locului, rezultă că acesta locuiește la etajul I al blocului 32, iar în caz de extindere a spațiului comercial constând într-o clădire E, construcția urmează să plece de sub geamul existent la apartament, ducând la obturarea vizibilității. Tot astfel, ceilalți pârâți au învederat instanței că nu sunt de acord cu extinderea spațiului comercial din cauza disconfortului care s-ar crea prin ridicarea și construirea acestuia.
Totodată, au mai arătat pârâții că prin extinderea spațiului comercial s-ar împiedica accesul pentru intervenția salvării sau a pompierilor, punându-se astfel în pericol sănătatea și integritatea locuitorilor blocului.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pârâții care reprezintă majoritatea proprietarilor blocului 32, semnatari ai întâmpinării( 14 la 2 )și-au exercitat drepturile de proprietate în limitele prevăzute de lege, refuzul lor nefiind unul nejustificat.
Instanța a mai reținut că extinderea spațiului comercial, în modalitatea dorită de reclamant ( în speță, pe o suprafață construită de 61,70. la o înălțime maximă de 2 niveluri ( P+ 1 E ), cu fundație continuă de beton și cadre din beton și zidărie portantă conform anexei la cererea pentru emiterea autorizației de construire și fișa tehnică ar aduce atingeri grave drepturilor de proprietate ale pârâților, putând duce la imposibilitatea exercitării de către aceștia a anumitor prerogative conferite de aceste drepturi în mod deplin și neîngrădit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se susține că instanța de fond nu s- pronunțat asupra capătului 2 din acțiune în ceea ce privește daune cominatorii
De asemenea se susține că în mod nejustificat a respins cererea pe considerentul că pârâții și-au exercitat dreptul de proprietate în limitele prevăzute de lege, refuzul lor nefiind unul nejustificat în ceea ce privește acordul de construcție.
Apelantul susține că a obținut toate avizele, aprobările și documentația necesară derulării lucrărilor pentru extinderea spațiului propriu-zis mai puțin autorizația de construire, datorită faptului că are nevoie de acordul vecinilor, acord pe care de la o parte din vecini l-a obținut iar de la alții nu cu toate că le-a explicat destinația precisă a ceea ce se va construi respectiv extinderea spațiului cu încă două birouri.
Se arată că din moment ce a obținut toate aprobările ( inclusiv arhitect) nu se poate susține că, construcția nouă ar obtura vederea unuia dintre pârâți, construcție care ar urma să plece de sub geamul imobilului pârâtului.
Prin decizia civilă nr. 124 /A/2008, Tribunalul Albaa respins apelul reclamantului, reținând că, în mod corect prima instanță a considerat că nu se poate reține existența abuzului de drept ca urmare a refuzului pârâților de a-și da acordul cu privire la extinderea spațiului comercial.
Abuzul de drept înseamnă exercitarea unui drept civil subiectiv dincolo de limitele sale firești, adică exercitarea lui în alt scop decât acela în vederea căruia dreptul subiectiv este recunoscut de lege.
Potrivit actelor de la dosar și cercetarea la fața locului, în caz de extindere a spațiului constând într-o clădire P+ 1E construcția urmează să plece de sub geamul existent la apartament obturând vizibilitatea.
Mai mult, prin extinderea spațiului comercial s-ar împiedica accesul pentru intervenția salvării sau a pompierilor punându-se în pericol sănătatea și integritatea locuitorilor din bloc mai ales că din scenariul de securitate la incendiu depus la dosar fila 93 rezultă că întregul compartiment prezintă risc mare de incendiu.
(continuarea deciziei civile 495/2009 dată în dosar -)
Cererea de acordare a daunelor cominatorii a fost apreciată ca neîntemeiată, față de respingerea capătului principal privind acordul la extinderea spațiului comercial.
Prin urmare chiar dacă instanța de fond nu s-a pronunțat expres pe acest capăt de cerere a respins în totalitate cererea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii, motivând în esență că instanța de apel nu a avut un rol activ, întrucât nu a dispus efectuarea unei expertize tehnice.
Se mai susține că prin extinderea pe care dorește să o facă nu este afectat dreptul de proprietate al pârâților și că a obținut toate avizele necesare.
La termenul din 14.11.2008, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 242. proc. civ. având în vedere lipsa părților la judecată iar de la acea dată, nici una dintre părți nu a mai efectuat vreun act de procedură.
Reținând că litigiul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din culpa părților și că nu s-a făcut dovada suspendării cursului perimării, Curtea constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 alin 1. proc. civ. astfel că în temeiul art. 252-253. proc. civ. va constata perimată de drept cererea de recurs formulată de reclamantul.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 124/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
20 ex/22.12.2009
-,
-
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean, Cristina
