Obligație de a face. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.497/2009-
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din O, -,.2. județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și ambii domiciliați în O,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr.242/Ap din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentinței civile nr.463 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
Se constată că, prezenta cauză a avut termen la data de 12 martie 2009, când, prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 463/21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta, aceasta din urmă fiind obligată să deblocheze drumul de acces la imobilul proprietatea reclamanților situat în O-, iar în caz contrar autorizează pe reclamanți să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtei, de asemenea, fiind obligată să plătească reclamanților suma de 1019 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin actul sub semnătură privată (fila 4 dosar fond), intitulat "Contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 28.12.2005", numitul vânzător, "vinde" reclamantului un loc de casă (nu se indică suprafața) situat în localitatea O-. Actul este semnat de vânzător, de reclamantul cumpărător, iar pârâta semnează actul în calitate de martor.
La data de 22.11.2006 între numita (văduvă) și pârâta se încheie actul sub semnătură privată numit "Contract de vânzare cumpărare" prin care vânzătoarea " vinde" pârâtei suprafața de 10 ari teren situat în O str. - în capătul grădinii vânzătoarei între vecinii G și.
- persoana care a înstrăinat teren loc de casă, reclamantei este fiul numitei persoana care a vândut pârâtei suprafața de 10 ari conform actelor depuse la dosar.
Cu ocazia deplasării la fața localului, nu se constată blocarea vreunui drum. Este adevărat că accesul reclamanților a fost îngrădit prin construirea acelui gard, dar în spatele casei lor.
Din depozițiile martorilor și audiați la solicitarea reclamanților, s-a reținut că pe terenul din litigiu, a existat o, un drum pe care se trece la abator și se putea circula și cu autovehicule. În cursul anului 2007 acest drum a fost desființat de pârâta care a pus un gard. Prin închiderea acestui drum, reclamanții nu mai au acces la casa lor.
Martorii și audiați la solicitarea reclamantei în declarațiile lor au arătat că pârâta a cumpărat o suprafață de 10 ari teren de la numita. După ce a cumpărat terenul pârâta l-a îngrădit. Pe acest teren nu a existat drum și se circula cu piciorul pe o pe lângă râu. Starea de fapt, respectiv deblocarea căii de acces este confirmată și de lucrătorii de poliție care au făcut verificări și au îndrumat reclamanții să se adreseze instanței de judecată.
Față de cele de mai sus instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată și în baza art. 1075 și urm. Cod civil, a admis-o, în cauză făcând aplicarea și a dispozițiilor art. 274.proc.civ.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, pârâta a declarat apel, arătând că motivele de apel le va depune până la prima zi de înfățișare.
Prin motivele de apel (filele 10-11), a solicitat admiterea căii de atac promovate, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond; în subsidiar, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.242/Ap din 13 octombrie 2008, Tribunalul Satu Marear espins apelul declarat de pârâta apelantă împotriva Sentinței civile nr. 463/2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în contradictoriu cu intimații reclamanți și domiciliați în O-.
A obligat apelanta să plătească intimaților 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că otivele de apel se întemeiază pe o contradicție între concluziile cercetării la fața locului și considerentele sentinței.
Cu toate acestea, tocmai în considerarea faptului că instanța s-a deplasat la fața locului și apoi a coroborat această probă cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile martorilor, și cu adresa emisă de postul de poliție în urma verificărilor efectuate, s-a apreciat de instanța de apel că judecătoria și-a format convingerea în sensul că acțiunea este fondată, nefiind în situația unei soluții în vădită contradicție cu considerentele expuse care să atragă nulitatea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reținut totodată că în apel, pârâta nu a solicitat administrarea altor probe, astfel că în temeiul dovezilor administrate în fața primei instanțe, reținând că martorii audiați la propunerea pârâtei nu fac referiri la situația accesului la imobil al reclamanților,s-a considerat că în mod corect s-a admis acțiunea reclamanților, fiind dovedită starea de fapt prezentată de aceștia.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată apelanta să plătească intimaților reclamanți suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 6 lei, achitată prin chitanța seria - nr.- din 1502.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, a declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, nu îngrădește sub nici o formă accesul reclamanților, ei având acces din stradă. Din cuprinsul procesului verbal de constatare la fața locului, efectuată de instanța de fond, se reține că nu se constată blocarea vreunui drum de acces, reclamanții având acces la casa lor din stradă, din drumul de acces existent, ori, există o contradicție între această constatare și cele dispuse, impunându-se admiterea apelului, martorii nefăcând referire la starea de fapt, instanța trebuia în baza rolului activ să lămurească cauza sub toate aspectele.
Din adresa nr.6289 din 11 iunie 2008, emisă de Primăria O, depusă ca probă de intimat, reiese că recurenta a ocupat, fără aprobare domeniul public, or, nu se arată în aceasta locul unde se constată ocuparea iar prin adresa nr.16732 din 5.11.2008, se contrazice cuprinsul primei adrese, aspect ce dacă era cunoscut de către instanță ar fi fost de natură să schimbe soluția, ce îi lezează dreptul de proprietate în condițiile în care reclamantul are cale de acces.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant, prin întâmpinare și concluziile scrise, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și neântemeiat și menținerea în totalitate a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, deși legal citată nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit adresei nr.- din 15.06.2007 O -fila 3 dosar fond,s-a comunicat intimatei că se confirmă cele sesizate și că pentru deblocarea drumului de acces la proprietatea sa, are posibilitatea de-a se adresa instanței competente.
Din procesul verbal întocmit cu ocazia deplasării la fața locului de către instanța de fond la 14.11.2007 -fila 24-, se reține că proprietatea reclamanților se află situată pe strada -, pe partea, la capătul străzii, drum existând până la imobilul acestora iar în continuare teren viran pe care pârâta (recurenta) a montat un gard metalic, o poartă prin care și- delimitat proprietate, gard ce împrejmuiește și curtea reclamanților. S-a mai menționat că nu se constată blocarea vreunui drum și că reclamanții au acces la casă din stradă, pe drumul de acces existent.
Martorul -fila 39 dosar fond, a arătat că pe teren a existat o, drum pe care se trecea spre abator, inclusiv cu autovehiculul, iar în vara anului 2007 acesta a fost desființat, pârâta punând un gard, astfel că reclamanții nu pot ajunge la casele lor, aspecte confirmate și de martorul -fila 40 dosar fond, însă, martorul -fila 45 dosar fond, a arătat că a existat doar o nu un drum, pe care se circula doar cu piciorul- aspect confirmat și de martorul -fila 46 dosar fond.
Din cele expuse, reiese faptul că probele administrate sunt contradictorii, 2 martori susținând că a existat un drum ce a fost închis de către recurentă, iar doi martori că nu a existat decât o, mai mult, organele locale de poliție din verificări au constatat că intimații reclamanți nu mai au cale de acces la casă iar instanța de fond, cu ocazia cercetării la fața locului a constatat că nu s-a blocat vreun drum, există cale de acces din drumul existent, împrejurări ce într-adevăr trebuiau lămurite de către instanțe prin completarea probațiunii, prin dispunerea efectuării unei expertize tehnice de specialitate din care să reiasă care este starea de fapt a imobilelor, dacă a existat un drum ce ar fi fost blocat și dacă astfel reclamanților li s-a închis calea de acces la casă și dacă există o altă cale de acces.
Potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor, prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, ei putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, ori, raportat la probele contradictorii administrate, conform celor expuse, instanța avea obligația de-a dispune completarea acestora printr-o expertiză de specialitate, criticile recurentei fiind fondate, chiar dacă nu a solicitat expres această probă.
Întrucât nu se poate administra proba susmenționată direct în această fază procesuală - recurs-, raportat la dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9, art.312 alin.1,5 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, ce va ține cont de considerentele prezentei hotărâri.
Vor fi avute în vedere cheltuielile de judecată la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâta cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din O, -,.2. județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și ambii domiciliați în O,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr.242/Ap din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare, ținând cont de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:20.03.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact./Data:23.03.2009/2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Popa
