Obligație de a face. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 497
Ședința publică din data de 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în P, str. -.2B.4.13 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 78/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA P, cu sediul în P,-, jud D, INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII - P, cu sediul în P, str. -. - nr. 34-38, jud. P, ambii domiciliați în P, str. -.2B.4.14, jud. D și ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 8 P- prin reprezentant, cu sediul în P, str. - nr. 91 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant -, lipsind intimații-pârâți Primăria P, Inspectoratul de Stat în Construcții - P, Asociația de Locatari nr. 8
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că recursul declarat de reclamant este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/25.05.2009 aflată la fila 24 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Totodată, se precizează că la fila 21 dosar au fost depuse prin intermediul serviciului registratură note scrise de către pârâta Asociația de Locatari nr. 8 P, prin reprezentant precum, întâmpinare formulată de pârâta Primăria orașului P, în 2 exemplare, înregistrată sub nr. 10834/28.05.2009, aflată la filele 25-26 dosar, întâmpinare formulată de pârâta Inspectoratul de Stat în Construcții, transmisă prin fax și înregistrată sub nr. 10938/29.05.2009, în cuprinsul căreia s-a invocat excepția nulității recursului promovat de către reclamant.
Recurentul-reclamant - depune la dosar o cerere prin care solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în susținerea acesteia depunând alăturat tichetele de călătorie aflate la fila 29, precum și copiile adreselor nr. 13725/16.09.2008 emisă de Primăria P și nr.730/20.03.2007 eliberată de Inspectoratul de Stat în Construcții, declarând că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că recurentul-reclamant nu are cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 137 Cod proc.civilă, pune în discuția părții prezente excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții, motivat de împrejurarea că toate criticile formulate vizează aspecte legate de interpretarea probelor administrate și nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc.civilă.
Recurentul-reclamant -, având cuvântul, învederează instanței că în mod nelegal pârâții au montat cele două paravane, într-un prim ciclu procesual, instanțele de fond și de apel soluționând corect pricina, însă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr. 1519/2006, a admis recursul declarat de pârâți și constatând lipsa calității procesuale active a reclamantului a respins acțiunea acestuia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, în ciuda faptului că, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse în recurs, organele abilitate au constatat că pârâții au montat aceste paravane fără autorizație de construire.
La solicitarea instanței de a-și preciza punctul de vedere asupra excepției ce a fost pusă în discuție, recurentul-reclamant consideră că excepția este nelegală, solicitând respingerea acesteia.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților, Primăria orașului P, Inspectoratul în Construcții P și Asociația de Locatari nr.8 P, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la 19.03.2007, reclamantul a solicitat obligarea primilor doi pârâți la demontarea paravanelor montate pe casa scării și în podul blocului 2B, din P, str. -, iar pârâții Primăria orașului P și Inspectoratul în Construcții P să fie obligați să aplice Legile nr.50/1991 și 114/1996 și să plătească daune morale de 1000 lei, precum și cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că a sesizat în repetate rânduri instituțiile menționate cu privire la faptul că pârâții au transformat o parte a podului scării blocului în uscătorie, prin montarea unui paravan și au pus un alt paravan pe casa scării, fără acordul său și al celorlalți locatari, împrejurare în care i-a acționat în instanță pe cei doi pârâți și, cu toate că instanța de fond și cea de apel au dispus obligarea lor la demontarea paravanelor, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.1519/8.12.2006, a apreciat că el, reclamantul, nu are calitate procesuală.
A mai susținut reclamantul că actele pârâților sunt abuzive și îl prejudiciază deoarece spațiul din pod, utilizat ca uscătorie, este situat deasupra apartamentului său și nu este prevăzut cu izolație, însă ei au oricum un spațiu situat deasupra propriului apartament pe care ar putea să îl folosească, iar pe de altă parte, paravanul montat pe casa scării îl împiedică să mobileze apartamentul său.
Prin sentința civilă nr.684/28.08.2007, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și active, invocate de către pârâtele Primăria orașului P și Inspectoratul în Construcții P, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâții și și s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că față de modul cum se precizează pretențiile reclamantului, nu se poate considera că nu există calitate procesuală activă, așa cum susține Primăria P, deoarece reclamantul nu pretinde obligarea acesteia la efectuarea unor lucrări în legătură cu spațiile aflate în folosință comună și pentru care competența ar aparține asociației de locatari, ci are pretenții proprii, considerând că aceste două pârâte se fac vinovate de faptul că nu au acționat în instanță pe pârâții pentru actele abuzive, deși au fost sesizate în acest sens, astfel încât s-ar fi evitat procesul pe care reclamantul l-a pierdut pentru lipsa calității procesuale. Aceleași considerente au fost apreciate ca valabile și pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
S-a mai avut în vedere că părțile, obiectul și cauza litigiului sunt identice cu cele care au făcut obiectul dosarului nr.72/2006, despre care a făcut vorbire chiar reclamantul în petitul cererii, așa încât este întemeiată excepția autorității lucrului judecat sub aspectul capătului de cerere care privește obligația pârâților de a ridica cele două paravane. Solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în dosarul nr.72/2006 s-a considerat ca nefondată, cu motivarea că reclamantului îi aparține culpa de a se adresa instanței de judecată într-un litigiu în care nu avea calitate procesuală.
Prin decizia civilă nr.558/10.12.2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de către reclamant și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând, în esență, că în mod greșit s-a admis excepția autorității lucrului judecat, câtă vreme în litigiul anterior nu au figurat ca pârâți Primăria orașului P și Inspectoratul în Construcții P, și, pe de altă parte, în cauza pendinte se solicită și obligarea pârâților din urmă la aplicarea Legilor nr.50/1991 și 114/1996 și la plata daunelor morale de 1000 lei.
După rejudecare, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.1067/8.10.2008 prin care a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăria orașului P și Inspectoratul în Construcții P, precum și cererea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că atâta vreme cât reclamantul și-a întemeiat cererea pe atitudinea pasivă a celor două pârâte, care justifică în opinia sa suportarea daunelor morale, nu se verifică lipsa calității procesuale pasive.
În privința fondului pretențiilor, s-a argumentat că paravanul montat pe casa scării în anul 1992, fost demontat în anul 1997, așa cum rezultă din interogatoriul administrat pârâtului și din adresele 6639/23.04.2007 și nr.13725/16.09.2008 ale Primăriei orașului P, dar și din adresa nr.1174/2.05.2007 a Inspectoratului Teritorial în Construcții S-a subliniat că faptul potrivit căruia pârâtul a montat un alt paravan pe casa scării, în cursul procesului, pentru care posedă autorizația de construire nr.25/2008, nu îndreptățește instanța să oblige la demolare, întrucât nu a făcut obiectul acțiunii inițiale, iar pe de altă parte, autorizația este în vigoare, nefiind anulată sau desființată
de organele abilitate și, fiind de natură administrativă, este supusă legii contenciosului administrativ.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit actelor dosarului, pârâtele Primăria orașului P, Inspectoratul în Construcții P și Asociația de Locatarinr.8 P au dovedit îndeplinirea obligațiilor ce derivă din Legile nr.50/1991 și 114/1996, prin adresele și somațiile comunicate pârâților, înștiințându-i despre necesitatea de a obține autorizație pentru lucrările efectuate, în caz contrar urmând a le demola, însă nu a fost posibilă sancționarea administrativă a acestora pentru că trecuse un termen mai mare de doi ani de la data efectuării lucrărilor neautorizate.
Deasemenea, s-a argumentat că reclamantul nu a dovedit prejudiciul pretins prin folosirea de către pârâții a unei porțiuni din podul scării blocului, iar pe de altă parte, pârâtul a menționat la interogatoriu că toți locatarii au cheie de acces la uscător.
Și capătul de cerere referitor la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată s-a apreciat ca neîntemeiat pe considerentul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată se întemeiază pe ideea de culpă procesuală și cade în sarcina părții care a pierdut procesul și nu există raport de cauzalitate între pretinsa pasivitate a pârâtelor și daunele morale solicitate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o cu motivarea că în mod greșit, pentru a doua oară, Judecătoria Pucioasai -a respins acțiunea pentru că nu are calitate procesuală activă, cu toate că Tribunalul Dâmbovițaa trimis cauza spre rejudecare, considerând că are calitate procesuală de a trage la răspundere cele trei instituții ale statului.
În dezvoltarea criticii, se susține că instanța de fond nu a soluționat litigiul, ignorând decizia civilă nr. 558/10 decembrie 2007 Tribunalului Dâmbovița.
În fapt, apelantul a subliniat că datorită acțiunilor ilegale ale intimaților - pârâți din anul 2005 ( au montat paravane pe casa scării și în podul blocului 2 B, închizând accesul apelantului la propriul apartament și transformând podul în magazie proprie și uscătorie ), a sesizat Primăria orașului P și Inspectoratul în construcții care au constatat modul abuziv în care aceștia folosesc spațiile comune, fără acordul său și al celorlalți locatari, deși potrivit adreselor nr.158/18.03.2008 și 179/22.09.2006, Proiect D SRL a arătat că blocul 2 B mai avea și alte spații cu destinația de uscătorie, iar intimații aveau pod separat și închis deasupra propriului apartament, dar nu îngăduiau altcuiva să-l folosească.
Apelantul a învederat că, datorită lipsei intervenției instituțiilor menționate, a chemat în judecată pe intimații - pârâți și, cu toate că instanța de fond a soluționat corect litigiul, Curtea de APEL PLOIEȘTIi -a respins acțiunea pe considerentul că nu are calitate procesuală activă. În acest context, se arată că a fost sesizată pentru a doua oară Primăria P, în anul 2007, Inspectoratul în Construcții și Asociația de Locatari nr. 8 ( desființată ulterior, în anul 2008 ), care aveau obligația să ia măsurile legale împotriva intimaților ( să constate prin proces verbal ilegalitatea și să sesizeze instanța, conform Legilor nr. 50/1991 și nr. 114/1996 ) dar care au dat dovadă de pasivitate. În mod greșit și în al doilea proces pe care l-a promovat, s-a apreciat că nu are calitate procesuală, deși este evident că este prejudiciat prin amplasarea paravanului lângă apartamentul său și în pod ( prin infiltrarea apei scursă de la rufele puse la uscat ).
A subliniat apelantul că, deși instanța de fond a considerat că el nu are calitate procesuală, nu a indicat cine poate avea această calitate.
Deasemenea, s-a menționat că în timpul judecății dosarului nr. 385/2007, familia a demontat paravanul de pe casa scării, iar în timpul rejudecării (dosar nr. 391/2008), a montat din nou paravanul, închizându-i accesul la sonerie și făcându-i imposibil accesul cu mobilă în propriul apartament.
S-a concluzionat că pasivitatea instituțiilor care trebuiau să ia măsuri a condus la tergiversarea judecății și la efortul financiar al apelantului.
Prin decizia civilă nr. 78/26.02.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul.
În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că:
- apelantul a fost în eroare când a susținut că prima instanță s-a pronunțat din nou pe excepția lipsei calității sale procesuale active, din moment ce Judecătoria Pucioasa, prin sentința civilă nr.1067/8.10.2008, s-a pronunțat pe fondul cauzei;
- întrucât reclamantul nu a adus critici propriu-zise sentinței civile nr.1067/8.10.2008 a Judecătoriei Pucioasa, calea de atac a fost examinată prin prisma celor invocate la judecata în primă instanță, conform art.292 alin.2 Cod pr.civilă;
- instituțiile statului nu pot fi chemate în judecată "pentru a aplica Legile 50/1991 și 114/1996", câtă vreme acestea sunt organizate și au atribuții specifice în materia actelor normative invocate, iar reclamantul nu a specificat o obligație concretă a acestora, ci una generică, ce se subînțelege prin chiar scopul înființării lor;
- în mod întemeiat s-a apreciat că paravanul inițial a fost demontat, iar judecătoria nu a fost investită cu solicitarea de demolare a celui nou edificat în timpul procesului, așa încât nu se putea pronunța " extra petita";
- nu există legătură de cauzalitate între pretinsa pasivitate a pârâtelor chemate în judecată și cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale pretinse pentru pierderea unui litigiu din culpa exclusivă a reclamantului din cauza pendinte;
- din cererea de apel rezultă că reclamantul a solicitat direct în calea de atac, contrar dispozițiilor art.294 alin.1 Cod pr.civilă, obligarea Asociației de proprietari nr.8 la plata cheltuielilor de judecată, anularea autorizației de construire nr.25/18.03.2008 emisă de Primăria P și folosirea corectă a tuturor spațiilor comune, toate acestea fiind cereri noi care sunt inadmisibile în calea de atac și care, deci, nu au fost supuse examinării.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul susținând, în esență, că:
- spațiul aflat deasupra apartamentului 13 cu destinație de uscătorie este închis ilegal prin montarea ușii de lemn de către familia și transformat în magazie, iar holul la intrare, antreul, transformat în uscătorie;
- cele 3 instituții ale statului nu au intervenit în 2005 și nici în 2007 să aplice Legea 50/1991 și 114/1996 și HG400/2003 cu toate că au calitate procesuală;
- prima instanță, cât și tribunalul, prin " rezoluțiile" date l-au defavorizat, iar familia, prin menținerea paravanului în pod și punerea rufelor și mochetelor la uscat, menține starea de tensiune;
- în calitate de coproprietar al. 2 B, are dreptul la utilizarea spațiului comun ocupat abuziv și nelegal de familia.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamant, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Examinând excepția invocată în raport de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art.304 Cod pr.civilă sub denumirea de motive de modificare sau casare.
Obiectul analizei instanței de recurs este limitat la motivele de modificare sau de casare enumerate în textul de lege anterior menționat și anume: instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe; instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulități de art.105 alin.2 Cod pr.civilă; instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii; instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În virtutea rolului activ, reglementat de art.129 alin.4 Cod pr.civilă, instanța trebuie să stabilească exact temeiul de drept corect al căii de atac exercitate și să îl încadreze, în măsura în care este posibil, intr-unul din cazurile prevăzute de art.304 Cod pr.civilă.
Curtea, procedând la analiza recursului reclamantului, constată că acesta nu se încadrează în prevederile art.304 Cod pr.civilă, constituind o înșiruire de afirmații și susțineri nestructurate juridic în raport de considerentele pentru care Tribunalul a adoptat soluția de respingere a apelului declarat împotriva sentinței civile nr.1067/8.10.2008 a Judecătoriei Pucioasa.
În consecință, Curtea, în baza art.137 Cod pr.civilă coroborat cu art.306 Cod pr.civilă, va admite excepția nulității recursului (excepția invocată de intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții) și va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în P, str. -.2B.4.13 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 78/26.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița,
excepție invocată de intimatul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII-
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în P, str. -.2B.4.13 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 78/26.02.2009 a Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA P, cu sediul în P,-, jud D, INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCȚII- P, cu sediul în P, str. -. - nr. 34-38, jud. P, ambii domiciliați în P, str. -.2B.4.14, jud. D și ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 8 P- prin reprezentant, cu sediul în P, str. - nr. 91 jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
2 ex/03.06.2009
nr- Judec.
nr- Trib.D
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
