Uzucapiune. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 498
Ședința publică din data de 1 iunie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 3: Andra
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul -- prin mandatar domiciliat în T, str. -. - nr. 42, -.3,.E,.28 jud. T, împotriva deciziei nr. 261 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul - domiciliat în T,- (actual nr.104) jud. T, cu domiciliul procedural ales la "Prof.dr. și Asociații" cu sediul în T, Sf.G nr.1.10, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant - reprezentat de avocat dr. din Baroul Timiș potrivit împuternicirii avocațiale nr.-/21.05.2009 aflată la fila 73 dosar, lipsind recurentul-pârât --.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/01.10.2007 aflată la fila 14 dosar și timbrului judiciar în valoare 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prezentul recurs a fost repus pe rol urmare cererii de redeschidere a judecății formulată de intimatul-reclamant, înregistrată sub nr. 9333/4.05.2009, la care au fost atașate, în copie, hotărâri judecătorești din care rezultă că dosarul nr- al Judecătoriei Timișoaraa fost soluționat irevocabil, respectiv: sentința civilă nr. 785/CA/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș -Secția de contencios administrativ în dosar nr-, încheierea nr. 785/CA/3.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș -Secția contencios administrativ în dosar nr-, decizia nr. 351/5.03.2009 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr-. Totodată s-au depus de intimat concluzii scrise. De asemenea, prin intermediul serviciului registratură a fost depusă cererea formulată de apărătorul ales al intimatului, av.dr., prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea posibilitatea să ajungă de la T la instanță.
Avocat pentru intimatul-reclamant învederează instanței că nu are cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată, iar în baza rolului activ reglementat de art. 129 alin.4 Cod proc.civilă și în conformitate cu
art. 137 Cod proc.civilă rap.la art. 725 alin.3 Cod proc.civilă invocă din oficiu și pune în discuție un motiv de ordine publică reglementat de art. 304 pct.1 Cod proc.civilă și anume că, urmare a greșitei calificări de către Tribunalul Prahovaa căii de atac exercitată ca fiind apel și nu recurs, s-a procedat la soluționarea cauzei în complet de doi judecători, instanța nefiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant -, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cazului de nulitate invocat din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr. 4420/1991, reclamantul chemat in judecata pe pârâta solicitând instanței a se constata că in contradictoriu cu aceasta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului - teren in suprafață de 625 mp situat in T,-, înscris in 7231 cu nr. top.27754, si să se dispună intabularea in cartea funciara ca atare.
In fapt, reclamantul arătat că cumpărat prin înscris sub semnătura privata imobilul de la numitul, fiul defunctului, imobilul situat in T,- in suprafata de 267 mp înscris in cartea funciara la nr. 14317 cu nr. top 27764, iar odată cu aceasta s- transmis si posesia asupra imobilului revendicat, invecinat, pe care antecesorii săi ( și l-au posedat încă din anul 1938.
In drept, reclamantul arătat că sunt aplicabile dispozitiile Codului civil austriac referitoare la prescriptie.
La dosarul cauzei s-au depus extras de carte funciara, certificate de la Administratia Financiara privind plata impozitului, decizia nr. 1145 de numire curatelei pentru pârâtă, ziarul " " nr. 385/ 8.06.1991 prin care fost citată parata prin publicitate, procedandu-se la ascultarea martorilor reclamantului.
După analizarea probatoriului administrat in cauză, Judecătoria pronunțat sentinta civilă nr. 4120/24.06.1991 prin care admis actiunea, a constatat că reclamantul dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat in,-, inscris in cartea funciara la nr. 7231 T, cu nr. top 27754, grădină in suprafața de 625 mp, dispunându-se intabularea in cartea funciară.
Pentru pronunța aceasta hotarâre, instanța de fond retinut că reclamantul unit posesia sa cu cele ale antecesorilor in conditiile art.1160 si urm. cod civil si exercitat aceasta posesie confrom art. 1147 si urm. Cod civil, dobândind dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 625 mp situat in T, str. nr. 1, judet T, prin efectul uzucapiunii.
La data de 21.03.2006 la Judecătoria s- înregistrat calea de atac recursului impotriva sentintei civile nr. 4120/1991, declarata de prin imputernicit cu procura speciala, solicitându-se casarea hotarârii primei instanțe si rejudecarea cauzei in fond, urmând să fie respinsă acțiunea formulata de intimatul- reclamant și să i se acorde cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului, recurentul precizat că mama sa- decedat la data de 16.08.1977, astfel incât la momentul promovarii acțiunii in constatare parata nu avea calitate procesuala de folosință, conform art.7 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, motiv pentru care sentinta atacata este lovita de nulitate absolută.
Recurentul mai precizat că, pentru se crea o aparentă de legalitate, instanța de fond solicitat Primăriei la doua zile după depunerea actiunii, numirea unui curator pentru apăra interesele paratei din proces, primaria stabilind curator pe numitul, avand acelasi domiciliu cu al reclamantului.
Recurentul mentionat că numirea curatorului s-ar putea realiza numai in anumite conditii restrictive, neîndeplinite in cauză, astfel incat actele de procedura semnate de acesta sunt nule.
arătat si faptul că intimatul reclamant nu cumpărat niciodata teren de la numitul, pentru motivul că acesta din urma nu detinut niciodata cu titlu de proprietate terenul in litigiu, situație în care este evident că reclamantul nu și- justificat calitatea procesuala activă.
Referitor la termenul de exercitare recursului, recurentul arătat că are domiciliul in B, iar sora sa in B, procesul intentat de reclamant defunctei sale mame bucurându-se de o publicitate restrânsă. Recurentul precizat că solicitat comunicarea sentintei din proces la data de 3.03.2006, depunand recursul la data de 17.03.2006 conform art.301 pr.civilă.
Recursul fost inregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4553/C/2006, iar la data de 20.03.2006 recurentul depus un supliment de motive si cereri la recursul declarat, prin care precizat ca isi mentine cererea de recurs principala si în plus, intrucat prin hotararea atacata s- dispus si intabularea in cartea funciara dreptului dobandit prin uzucapiune, solicită admiterea cererii de radiere din cartea funciara acestui drept dobandit de reclamant printr- hotarâre lovita de nulitate ( filele 20-22 Tribunalul T).
La data de 22.05.2006 intimatul reclamant depus la dosar, conform disp.art.115 Cod pr.civilă intâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului ca tardiv introdus și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, intimatul a invocat în conformitate cu disp.art.294 alin.1 cu aplicarea art.316 pr.civila respingerea ca inadmsibile a pretentiilor valorificate in înscrisul denumit " Supliment de motive si cereri la recursul declarat".
In motivarea intâmpinării, intimatul reclamant precizat că la data de 31.01.2005 recurentul formulat sesizare penală din care rezultă că luase la cunostinta despre existenta hotarârii, respectiva plângere fiind indreptata tocmai împotriva efectelor respectivei sentințe.
Intimatul precizat că, chiar dacă s-ar admite că recurentul fost împiedicat de împrejurare mai presus de vointa lui să se informeze asupra extrasului de carte funciara nr. 7231 T nr.top 27754 ( din momentul intabulării dreptul său devenind opozabil erga omnes), totuși nu poate nega faptul că ar fu luat cunoștința despre existenta si conținutul sentinței cel mai târziu la data de 31.01.2005, astfel încât trebuia să îndeplinească actul de procedura in termen de 15 zile de la data comunicării, conform art.103 alin.2 pr.civilă.
De asemenea, intimatul menționat ca este inadmisibilă formularea de cereri noi direct in calea de atac recursului, urmând fi respinsa in consecința cererea de radiere in cartea funciară.
Prin încheierea nr. 9235pronuntata in dosarul nr- de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția Civila si de Proprietate Intelectuală, fost admisa cererea formulata de petentul recurent și s- dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 4553/2006, de la Tribunalul Timiș la Tribunalul Prahova.
Pe cale de consecință, prin încheierea civila nr. 1413/R/12.12.2006 Tribunalul Timiș scos de pe rol recursul și l- trimis la Tribunalul Prahova, unde dosarul fost înregistrat sub nr-.
La data de 7.03.2007 recurentul parat depus la dosar o nota de sedință prin care invocat excepția de necompetenta materiala a tribunalului in soluționarea recursului, apreciind că potrivit art. alin.1 din Legea nr. 59/1993 acest recurs trebuie calificat ca fiind apel, cu consecința judecării in complet de doi magistrați.
De asemenea, recurentul solicitat respingerea excepției tardivității, întrucât la data introducerii acțiunii parata, proprietara tabulara era decedată, astfel incât orice fel de act de procedura era nul.
La termenul de judecata din 5.04.2007 tribunalul pus in discuția părților calificarea căii de atac exercitată in cauză și in conformitate cu dispozițiile art. alin.3 din Legea nr. 59/1993 care statuat că recursurile ordinare, cu excepția recursurilor in materia contenciosului administrativ, vor fi considerate apeluri, dispoziție care nu fost modificată prin OUG nr. 138/2000, prin care la pct. 225 fost modificat art.725 alin.3 pr.civila in sensul că hotărârile pronunțate înainte de intrarea in vigoare legii noi rămân supuse căilor de atac si termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, astfel încât nu au devenit aplicabile prevederile art.2821pr.civila, tribunalul a procedat la calificarea căii de atac exercitata in cauză ca fiind apel, cu consecința soluționării de primii doi membrii ai completului de judecata căruia pricina i- fost repartizata in sistem informatic aleatoriu, conform art.99 din Hotărârea nr. 387/2005 Consiliului Superior al Magistraturii.
La același termen de judecată, tribunalul pus in discuția părților excepția tardivității declarării apelului precum si excepția inadmisibilității cererii de radiere
din cartea funciara dreptului de proprietate dobândit de intimatul reclamant printr-o hotărâre lovita de nulitate.
La data de 11.04.2007 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia nr.261 prin care a admis excepția tardivității declarării apelului și a respins apelul formulat de ca tardiv formulat, obligându-l pe apelant la plata sumei de 4129,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat, reducând cuantumul onorariului de avocat de la suma de 11.900 lei la 2000 lei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond a fost comunicată autoarei apelantului prin afișare la ușa instanței la data de 01.07.1991, potrivit dovezii aflate la fila 19 din dosarul de fond.
La data de 3.03.2006 apelantul, prin mandatarul său, a solicitat instanței de fond comunicarea sentinței, apelul fiind depus prin scrisoare recomandată la data de 17.03.2006.
Tribunalul a mai reținut că pentru apelant, moștenitor legal al pârâtei, de la care a dobândit toate drepturile și obligațiile procesuale, termenul de exercitare a căii de atac a început să curgă de la data la care a luat cunoștință de hotărârea atacată și anume încă din anul 2003, când s-a adresată Curții Europene a Drepturilor Omului, făcând referire la sentința nr.4120/1091, apelată în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, reține tribunalul, apelantul, la data de 2.12.2003 a formulat o sesizare către Procurorul general al României, în cuprinsul căreia făcea referire la sentința nr.4120/1991 pronunțată de Judecătoria Timișoara, iar la data de 31.01.2005 a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoarao plângere împotriva intimatului reclamant, soluționată prin Rezoluția din 8.12.2005 dată în dosarul nr.2474/P/2005, în sensul neînceperii urmăririi penale față de, sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art.288 alin.1, art.291 și art.290 Cod pr.civilă.
În aceste condiții, concluzionează tribunalul, prin depunerea căii de atac abia la data de 17.03.2006, în mod indubitabil apelantul a depășit termenul legal instituit de art.284 alin.1 Cod pr.civilă, fiind justificată apărarea intimatului, în sensul că cererea din 3.03.2006 de comunicare a sentinței civile nr.4120/1991 a Judecătoriei Timișoaraa fost formulată pro causa, într-un moment în care apelantul epuizase aproape toate mijloacele legale de valorificare a pretențiilor sale.
Tribunalul a apreciat că în măsura în care s-ar constata că apelantul s-a adresat în termen instanței de control judiciar, s-ar încălca în mod flagrant atât dreptul intimatului reclamant la un proces echitabil, garantat de dispozițiile art.6 paragraful 1 din CEDO, care include în sfera sa de protecție și dreptul de a se bucura de puterea de lucru judecat a celor statuate printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, cât și dreptul acestuia de proprietate conferit de art. 1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, în condițiile în care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în anul 1991, fiind contestat abia în anul 2006, ceea ce ar fi de natură să pericliteze însăși siguranța circuitului civil.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că întrucât apelantul nu a invocat și nici nu a dovedit existența vreunei împrejurări de natură a-l fi împiedicat să formuleze calea de atac în termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință de conținutul sentinței civile nr. 4120/1991 a Judecătoriei Timișoara, apelul său apare ca fiind tardiv formulat.
În raport de caracterul accesoriu al cererii formulate de apelant, de radiere din cartea funciară a dreptului dobândit de intimatul-reclamant prin sentința atacată, tribunalul a apreciat că nu se mai impune examinarea excepției inadmisibilității invocată de, aceasta fiind subsecventă excepției tardivității declarării apelului.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, tribunalul a făcut aplicarea disp.art. 274 alin.3 Cod proc.civilă, considerând că suma de 11.900 lei solicitată de intimat este exorbitantă, față de volumul de muncă implicat de soluționarea apelului, dar și în raport de împrejurarea că avocatul ales al intimatului își desfășoară activitatea chiar în cadrul Societății Civile de Asociați "Prof.dr. și Asociații".
Împotriva deciziei a declarat recurs, în cadrul termenului legal prev.de art. 301 Cod proc.civilă, pârâtul, criticând-o ca nelegală.
Recurentul a susținut că în mod greșit apelul a fost respins ca tardiv formulat, în condițiile în care la fond, reclamantul s-a judecat cu o persoană decedată, situație în care orice act de procedură este nul, iar în lipsa comunicării sentinței în mod procedural, termenul de apel nu începe să curgă.
Precizează recurentul că procedura de comunicare a sentinței prin afișare la domiciliul curatorului și la sediul instanței este nulă, deoarece curatorul nu putea reprezenta o persoană care la data desemnării curatelei era decedată, context în care nici afișarea la ușa instanței nu reprezintă o procedură valabilă.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea cuantumului cheltuielilor de judecată, susținându-se că intimatul-reclamant nu avea dreptul la un asemenea onorariu pentru prestațiile săvârșite de propriul său cabinet de avocatură.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei Tribunalului Prahova, pentru rejudecarea pe fond a apelului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.9 Cod proc.civilă.
La data de 26 oct.2007 intimatul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 29.10.2007, Curtea a dispus la solicitarea recurentului, în temeiul disp.art. 244 alin.1 pct.1 Cod proc.civilă, suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect constatarea nulității deciziei de numire a curatorului emisă sub nr. 1145/11.06.1991 de Primăria
Cauza a fost repusă pe rol la cererea intimatului, la data de 6.05.2009, care a depus sentința civilă nr. 785/CA/13.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat cauza ce a stat la baza suspendării din 29.10.2007.
La termenul de judecată din data de 1.06.2009 Curtea, din oficiu, în temeiul disp.art.137 Cod proc.civilă și art. 108 Cod proc.civilă rap.la art. 304 pct.1 Cod proc.civilă, a invocat și a pus în discuția părților un motiv de nulitate absolută acare afectează decizia recurată, constând în greșita calificare a căii de atac exercitată
împotriva sentinței civile nr. 4120/24.0.6.1991 pronunțată de Judecătoria Timișoara, cu consecința directă a nelegalei alcătuiri a instanței.
Se constată sub acest aspect, că hotărârea judecătorească menționată a fost pronunțată la data de 24.06.1991, dată la care, potrivit dispozițiilor art.2 alin.2 din Codul d e procedură civilă promulgat prin Decretul din 9 septembrie 1865, în vigoare la acea dată, împotriva acesteia se putea exercita doar calea de atac a recursului.
Se impune a se preciza că, prin Legea nr. 18 din 12.02.1948 legiuitorul român a introdus în Codul d e procedură civilă art. 724 care în alin.4 consacră în mod expres soluția potrivit căreia hotărârile rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, soluție ce fusese menționată și de art. 63 al Legii de accelerare din anul 1929.
Ulterior, prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993, s-au adus importante modificări Codului d e procedură civilă, acțiunea legilor de procedură civilă în timp prezentând anumite particularități în privința normelor de competență și de procedură propriu-zise.
Concret, Legea nr. 59/1993, prin art.VI a abrogat art. 724 Cod proc.civilă la care s-a făcut referire în paragraful precedent, introducând prin art. V alin.3,6 și 10 următoarele reglementări speciale: recursurile ordinare, cu excepția celor de natură contencios administrativă, vor fi considerate apeluri, urmând a fi soluționate conform competenței materiale stabilită de legea nouă; hotărârile rămase definitive în perioada 30.06.1992-30.06.1993 pot fi atacate cu recurs de părțile interesate în 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii; termenele pentru exercitarea căilor de atac ordinare aflate în curs la data intrării în vigoare a legii noi, încep să curgă din nou, de la această dată".
Este evident că în cauză legea aplicabilă sentinței pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 23.06.1991 este legea în vigoare la momentul pronunțării sale, conform principiului neretroactivității legii civile, reglementat de art.1 din Codul civil (ulterior acest principiu a fost preluat de Constituția României publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 21.09.1991, găsindu-și reglementarea expresă în disp.art.15 alin.2).
Potrivit acestei legi, singura cale de atac ce se poate exercita împotriva sentinței menționate era cea a recursului, situație în care se constată că în mod nelegal, tribunalul a judecat calea de atac exercitată de pârât împotriva sentinței civile nr. 4120/1991 a Judecătoriei Timișoara ca instanță de apel, în compunerea de doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului.
Argumentația folosită de tribunal în acest scop, pentru a califica calea de atac exercitată de pârât împotriva sentinței ca apel, astfel cum este invocată în practicaua deciziei, este evident greșită, întrucât face trimitere la disp.art.V alin.3 din Legea nr. 59/1993, dispoziții care nu își găsesc însă incidența în cauză, întrucât sfera lor de aplicare este strict restrânsă la căile de atac aflate în curs de soluționare la momentul intrării în vigoare a legii noi.
Legea nr. 59/1993 cuprinde doar două dispoziții referitoare la căile de atac neexercitate la momentul intrării sale în vigoare, statuate de alin.6 și 7 ale art.V, dar și în aceste situații sfera hotărârilor atacabile este restrânsă explicit la cele rămase definitive în perioada 30.06.1992-30.06.1993(condiție neîndeplinită în speță), respectiv la cele pronunțate în materia fondului funciar, rămase definitive anterior intrării în vigoare a prezentei legi, însă, deosebit de important, și în aceste două cazuri, calea de atac ce se putea exercita era tot recursul.
Concluzionând, constatând că în mod nelegal, încălcând principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin.2 din Constituția României și ale art.1 Cod civil, tribunalul a calificat calea de atac exercitată de pârât împotriva sentinței civile nr. 4120/1991 a Judecătoriei Timișoara ca apel și a soluționat-o în complet de doi judecători, Curtea stabilește incidența nulității absolute reglementat de art. 304 pct.1 Cod proc.civilă.
În consecință, în temeiul art. 137 și art.108 Cod proc.civilă rap.la art. 304 pct.1 și art.312 alin.1, 2 și 3 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va casa decizia, trimițând cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat pârâtul -- prin mandatar domiciliat în T, str. -. - nr. 42, -.3,.E,.28 jud. T, împotriva deciziei nr. 261 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul - domiciliat în T,- (actual nr.104) jud. T, cu domiciliul procedural ales la "Prof.dr. și Asociații" cu sediul în T, Sf.G nr.1.10, jud.
Casează decizia civilă nr. 261 din 11 aprilie 2007 și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
3 ex/4.06.2009
nr.4420/1991 Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac, Andra
