Obligație de a face. Decizia 5365/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.4525/2009

O M NIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.5365/

Ședința publică din data de 06 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Singh Ioana

JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina

JUDECĂTOR 3: Guranda

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.2632 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40729/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Grupul Școlar de " " și Inspectoratul Școlar al Municipiului - având ca obiect "obligația de a face".

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: intimații-pârâți Grupul Școlar de " " și Inspectoratul Școlar al Municipiului B, ambii prin consilier juridic d-na, în baza delegațiilor aflate la filele 19, respectiv 20 dosar recurs, lipsind recurenta-reclamantă .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că la dosar s-au depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 02.10.2009 întâmpinări formulate de intimații-pârâți Grupul Școlar de " " și Inspectoratul Școlar al Municipiului B, în dublu exemplar.

Intimații-pârâți Grupul Școlar de " " și Inspectoratul Școlar al Municipiului B, prin consilier juridic, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Intimații-pârâți Grupul Școlar de " " și Inspectoratul Școlar al Municipiului B prin consilier juridic solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, ca neîntemeiat, pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod temeinic, pe baza probelor administrate în cauză, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, considerând că evaluarea s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, pe baza documentelor justificative depuse la dosar corelate cu fișa de evaluare. Fără cheltuieli de judecată.

Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Grupul Școlar de " ", solicitând schimbarea calificativului "" acordat pentru anul școlar 2006-2007 cu calificatul " ".

Prin sentința civilă nr.2632/30.03.2009, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului B și Grupul Școlar de " ".

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă înregistrat sub nr.187/2006 în funcția de profesor suplinitor la Grupul Școlar de " ", pe durata de 12 luni, respectiv pe perioada cuprinsă între 01.09.2006 și 31.08.2007. Specialitatea în care urma să-și exercite funcția de profesor era constituită din discipline tehnice, adică mecanică, predate în 40 de ore pe săptămână. Potrivit fișei individuale a postului, reclamanta se afla în relații de subordonare cu directorul, cu șeful de catedră și cu șeful ariei curiculare și în relații de colaborare cu colectivul de catedră din care face parte, cu membrii comisiei metodice și a ariei curiculare, cu comunitatea de părinți, cu membrii catedrei, etc.

În temeiul art.52 din Legea nr.128/1997, la nivelul unității de învățământ a avut loc evaluarea personalului didactic pentru activitatea desfășurată în anul școlar 2006-2007, reclamantei acordându-i-se calificativul "".

Analizând procedura de evaluare, tribunalul a constatat că reclamanta s-a evaluat la un punctaj de 90 de puncte, corespunzător calificativului " bine", însă șeful de catedră a acordat acesteia numai 72 de puncte, înlăturând punctajele maxime corespunzătoare unor activități științifice sau didactice, pentru comunicarea în cadrul ariei curiculare și cu cadrele didactice, pentru comportament și ținută, pentru dezvoltarea comunicării cu elevii. Reclamanta a contestat calificativul obținut, însă a fost respinsă contestația.

Tribunalul a considerat că cererea reclamantei este neîntemeiată, întrucât instanța nu se poate substitui evaluatorului activității didactice desfășurată de un profesor, nefiind în măsură să aprecieze în ce mod calitățile de și aptitudinile profesionale îl recomandă în profesia pe care o exercită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 22.05.2009 reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.07.2009 sub nr-.

Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe art.304 pct.4-9 Cod pr.civilă, recurenta-reclamantă a criticat sentința instanței de fond și a solicitat admiterea recursului, anularea, casarea și rejudecarea cauzei.

A precizat că în mod greșit au fost luate în considerare "fabulațiile, bârfele sectanților ca dovezi, necunoscând legislația din învățământ, fără a exista legal dovezi și acte întocmite conform legii învățământului". Consideră că i-au fost aduse prejudicii grave conform art.105 al.2 Cod de procedură civilă, în sensul că nu s-a luat în considerare nici o dovadă pe care a prezentat-

Se invocă dispozițiile art.304 Cod pr.civilă, arătându-se că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, făcând afirmații jignitoare la adresa sa, fără legătură cu obiectul cauzei referitoare la ținută, capacitățile de și aptitudinile profesionale. profesionale i-au fost verificate în urmă cu 23 de ani, fiind net superioară ca performanță, având 5 diplome universitare, de care instanța își joc. De altfel, în spiritul legii învățământului și al statutului cadrelor didactice, realizările profesionale atestate cu diplome reprezintă dovezi. Se precizează că celelalte cadre didactice nu desfășoară ore cu elevii și nu pot astfel să-i aprecieze corect activitatea.

La data de 02.10.2009, intimații au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate, după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Într-un prim motiv de recurs, recurenta invocă dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Curtea notează că o hotărâre judecătorească poate fi casată pentru acest motiv atunci când instanța săvârșește un exces de putere, adică atunci când fie pronunță o hotărâre fără nici o competență în acea problemă, fie chiar și atunci când ea săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipoteză este realizată atunci când există o incursiune a autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative așa cum este consacrată de Constituție.

Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză. Recurenta-reclamantă a susținut în aceste limite că la adresa sa s-au făcut afirmații jignitoare în cuprinsul sentinței recurate. Susținerile părții nu au însă legătură cu temeiul de recurs analizat aici. Tribunalul a pronunțat hotărârea atacată cu respectarea atribuțiilor ce i-au fost conferite prin lege, de a soluționa o pretenție dedusă judecății de către un salariat împotriva angajatorului său, având ca obiect contestarea procedurii de evaluare a activității.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă nu subzistă. Puteau fi analizate de C în aceste limite eventuale încălcări ale formelor de procedură pe care legea le sancționează cu nulitatea, vătămarea interesului procesual al părții fiind prezumată. Ori, în acest context, recurenta a susținut că tribunalul a înlăturat orice dovezi pe care le-a prezentat cauzei. Temeinicia probelor însă nu face obiectul dispozițiilor art.105 al.2 Cod pr.civilă, iar aceste aspecte pot fi reapreciate de instanța de recurs în condițiile art.3041Cod pr.civilă.

Conform art.304 pct.6 Cod pr.civilă, este motiv de nelegalitate al unei hotărâri definitive atunci când instanța de judecată nu s-a pronunțatin limine litis. Acest caz de nelegalitate nu este incident deoarece instanța a respins cererea reclamantei în întregul său, astfel că s-a pronunțat în limitele investirii. Ceea ce susține recurenta a fi o pronunțare peste ceea ce s-a cerut, respectiv inserarea unor expresii jignitoare la adresa reclamantei în cuprinsul hotărârii, nu întrunește condițiile textului citat anterior și, în plus, nu reprezintă realitatea, astfel cum rezultă din considerentele sentinței.

În fine, nu sunt fondate nici ultimele critici ale recurentei întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă care permit instanței cenzurarea unei hotărâri pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Arată recurenta-reclamantă că competența sa profesională este dovedită cert cu diplomele universitare pe care le-a obținut de-a lungul carierei sale, astfel că calificativul pentru activitatea desfășurată în anul școlar 2006-2007 nu putea fi decât " bine".

Acest aspect a fost avut în vedere de tribunal care, însă, în raționamentul său judiciar, corect de altfel, a considerat că numărul diplomelor nu este singurul criteriu de evaluare al activității didactice iar aprecierea modului propriu-zis în care reclamanta a desfășurat activitățile teoretice și practice cu elevii nu poate fi apreciată de instanță, fiind la latitudinea exclusivă a Consiliului de administrație al unității de învățământ.

Așa fiind, Curtea consideră legală și temeinică hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal, iar în temeiul art.312 Cod pr.civilă va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.2632 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40729/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Grupul Școlar de " " și Inspectoratul Școlar al Municipiului

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

Dact. LG/2 ex./14.10.2009

Jud.fond:;

Președinte:Singh Ioana
Judecători:Singh Ioana, Bodea Adela Cosmina, Guranda

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 5365/2009. Curtea de Apel Bucuresti