Obligație de a face. Decizia 539/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 539/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Niculina Țiț
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 68 din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a răspuns intimatul în nume propriu și în calitate de procurator pentru intimata, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-au depus înscrisuri de către intimatul, după care;
Instanța constată că recursul se află la primul termen, este declarat și motivat în termen legal, legal timbrat și semnat.
Totodată, față de lipsa părților consideră că se poate relua cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă aceeași parte, respectiv intimatul în nume propriu și în calitate de procurator pentru intimata, lipsă fiind celelalte părți.
Intimatul, identificat cu CI seria - nr. - și CNP -, învederat instanței că înscrisurile depuse la dosar nu sunt înscrisuri noi. A arătat că nu mai are alte cereri și că solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Intimatul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică și nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1441/4.09.2007 a Judecătoriei Târgu Neamțs -a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților și, împotriva pârâților, și și au fost obligați aceștia la 700 lei cheltuieli de judecată câtre pârâții și.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.4628/1991 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a stabilit o servitute de trecere, iar că prin sentința civilă nr.250/17.02.2007 a Judecătoriei Târgu Neamțs -a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâților și pe cale de ordonanță președințială prin care solicitau deblocarea servituții de trecere.
Ulterior, s-a pronunțat sentința civilă nr.1228/16.07.2007 a Judecătoriei Tg.N prin care pârâții au fost obligați, pe calea ordonanței președințiale, să deblocheze servitutea de trecere stabilită prin sentința civilă nr.5628/16.09.1991 a Judecătoriei Tg.N, prin ridicarea porții de sârmă pe schelet metalic asigurat cu lacăte.
La 26 iulie 2007 s-a pus în executare sentința și în procesul-verbal de executare s-a consemnat că s-a ridicat autoturismul de pe calea de acces și poarta de sârmă cu schelet metalic și că executarea s-a desfășurat în mod pașnic.
Instanța a constatat că pârâții nu mai blochează servitutea de trecere, aspect relatat de reclamanți prin acțiune și că singurul mod în care pârâții ar bloca servitutea de trecere constă în oprirea temporară a autoturismului în fața casei, însă cum reclamantul a arătat că atunci când îi cere pârâtului să elibereze trecerea prin ridicarea autoturismului acesta nu se opune, a le interzice acestora să-și parcheze autoturismul în fața casei ar însemna să i se aducă atingere exercitării dreptului de proprietate cu atât mai mult cu cât în față nu există un indicator care să interzică oprirea sau staționarea autoturismului.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții.
Prin decizia civilă nr.68/AC/20.03.2008, a fost admis apelul reclamanților declarat împotriva sentinței civile și a fost schimbată în totalitate sentința, în sensul următor: a fost admisă acțiunea reclamanților având ca obiect obligația de a face și în consecință au fost obligați pârâții să permită reclamanților folosirea nestingherită a servituții de trecere stabilită prin sentința nr.4628/1991 a Judecătoriei Tg.N și să nu amplaseze pe acea cale de trecere niciun obstacol de natură a împiedica accesul pietonal și cu mijloace auto a reclamanților.
A reținut astfel instanța de apel următoarele:
Între părți au existat mai mult litigii generate de modul de folosire a servituții de trecere, instituită prin sentința civilă nr.4628/1991 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Astfel, prin acea sentință s-a instituit o servitute de trecere în favoarea terenurilor proprietatea numiților, și, situate în Târgu N, str. -.
Prin mai multe contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu și reclamanții au dobândit, în proprietate, terenuri situate în Târgu N, str.- Spitalului împreună cu dreptul de servitute de trecere ce fusese anterior instituit în favoarea vânzătorilor acestor terenuri.
În acest fel atât reclamanții cât și pârâții folosesc în comun, pentru a ajunge la locuințele lor, servitutea de trecere situată pe str.- - din Orașul Târgu
Întrucât pârâții i-au tulburat pe reclamanți în folosința servituții blocând calea de acces cu diverse obstacole, prin depozitarea de pietriș, amplasarea unui gard de sârmă și parcarea autoturismului în așa fel încât accesul reclamanților spre locuință nu mai era posibil, reclamanții au fost nevoiți să formuleze acțiuni pentru deblocarea căii de acces atât pe cale de ordonanță președințială cât și pe calea dreptului comun. Or, motivația instanței de fond că întrucât pârâții au ridicat gardul și porțile care blocau servitutea și că: "oprirea temporară a autoturismului în fața casei" nu justifică admiterea acțiunii dată fiind poziția "cooperantă" a pârâților este lipsită de temei în condițiile în care deblocarea căii de acces s-a făcut pe parcursul judecării fondului prezentei pe calea executării silite a sentinței civile nr.1228/16.07.2007 a Judecătoriei Târgu Neamț prin care li s-a admis reclamanților aceeași cerere formulată pe cale de ordonanță președințială.
Or, tocmai faptul că măsurile dispune pe cale de ordonanță președințială sunt provizorii și efectul lor durează până la soluționarea, pe calea dreptului comun, a fondului litigiului, impunea admiterea acțiunii în condițiile în care însăși instanța a constatat că și în viitor pârâții pot, oricând, să împiedice accesul reclamanților prin modul de amplasare a autoturismului pe calea de acces.
Este lipsită de fundament și motivația instanței că nu li se poate interzice pârâților să nu parcheze autoturismul pe calea de acces pe motiv că în acest fel li se aduce atingere dreptului de proprietate în condițiile în care dreptul de proprietate asupra autoturismului nu are nici o legătură cu drepturile de proprietate sau de folosință asupra căii de acces și doar acesta face obiectul judecății. Or, din perspectiva respectării acestui drept atât reclamanții cât și pârâții au aceleași drepturi de a folosi servitutea și nici unuia dintre ei nu-i este permis a și le exercita în mod abuziv, astfel încât să-i pe ceilalți. De altfel, orice drept de proprietate indiferent la ce bun se referă, presupune exercitarea cu bună credință.
Împotriva acestei decizii, în termen legal și motivat au declarat recurs pârâții,.
Un prim motiv al recursului vizează în esență necercetarea de către instanță a situației de fapt existente și reținerea în pronunțarea deciziei recurate doar a motivelor apelanților.
Un alt motiv se referă la nesoluționarea fondului cauzei, deoarece pe calea ordonanței președințiale au fost obligați să scoată porțile de la intrarea proprietății, o altă măsură nelegală luată de instanță.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor urma.
Recurenții critică decizia pronunțată în apel, motivele însă, vizând în special netemeinicia acesteia, față de situația de fapt invocată și cercetată de instanță. Din dezvoltarea acestor motive, curtea va reține totuși că este posibilă încadrarea în dispozițiile art.304 pct.9, referitor la criticile vizând aplicarea greșită a legii de către tribunal.
Curtea va reține însă că instanța de apel a avut în vedere atunci când a examinat consecințele ce decurg din raporturile deja stabilite privitor la părți, că atunci când vorbim de raporturi de vecinătate, pentru a împiedica litigiile dintre vecini legiuitorul a impus o serie de obligații reciproce.
În acest sens, art.585 cod civil prevede că, legea supune pe proprietari la osebite obligațiuni unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție între dânșii.
Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.634 Cod civil, care prevede obligația de a nu face nimic de natură a leza exercițiul normal al servituții, respectiv în cazul unei servituți de trecere, calea de acces neputând fi îngustată, închisă în anumite perioade.
În consecință, reținând că instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor legale aplicabile în materie, Curtea potrivit art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 68 din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
pt.Grefier - -
aflat în, semnează
GREFIER SECȚIE
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec./2.07.2008
tehnored./9.07.2008/2 ex.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Niculina Țiț
