Obligație de a face. Decizia 5661/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(3405/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.5661/

Ședința publică din data de 15 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, împotriva sentinței civile nr. 1636 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28308/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL -, având ca obiect - obligația de a face.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 15.10.2009, când a decis următoarele:

CURTEA

Constată că prin sentința civilă nr. 1636 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28308/3/LM/2008, s-au respins excepția de necompetență teritorială, excepția prescripției și cererea de disjungere.

Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL - și s-a dispus obligarea pârâtei SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA să acorde angajaților membri de sindicat și care au avut calitatea de salariați pe perioada solicitată, ajutor material aferent Zilei pentru anii 2006, 2007, 2008, reprezentând un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru fiecare an, actualizat cu rata inflației la data plății efective.

Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, printre altele, sub următoarele aspecte:

În încheierea de ședință din 20.02.2009 se reține că "Tribunalul unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului la acțiune conform art. 137 alin. 2. proc. civ. Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției prescripției, unită cu fondul și la dezbateri în fond".

Situația reținută în această încheiere nu corespunde celor dezbătute în ședința de judecată. La termenul respectiv, instanța a rămas în pronunțare doar asupra excepțiilor puse în discuție, care în nici un caz nu au fost unite cu fondul cauzei raportat la prevederile art. 137 alineatul 2. proc. civ.

Aspectele consemnate în încheiere sunt nesusținute și contradictorii, deoarece așa cum se poate observa din încheierile de ședință de la fiecare termen, pe parcursul procesului nu s-a pus în discuția părților probatoriul. Mai mult, în ședința publică din 20.02.2009, pârâta a învederat instanței faptul că în cazul în care Tribunalul apreciază că este competent să soluționeze pricina, solicită acordarea unui termen pentru a putea face verificări în ce privește calitatea procesuală activă a salariaților domiciliați în celelalte județe, care și-au însușit cererea prin semnătură.

Instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, eludând astfel prevederile art. 96. proc. civ.

Practic, în acest litigiu nu s-au administrat probe noi și nici nu a fost respectat principiul contradictorialității

În plus, instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat. Prin acțiunea precizată s-a solicitat obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea în raport cu rata inflației și acordarea retroactiv a primei ocazionate de ziua ceferistului pe anii 2006-2008 pentru salariații semnatari ai cererii. Or, din dispozitivul hotărârii reiese că pârâta a fost obligată la plata către toți membrii de sindicat ai intimatei, și nu doar către aceia care și-au însușit cererea.

Nu s-au propus noi dovezi în cauză.

În baza art. 312 alineatul 1 teza I, art. 304 pct. 5 și art. 304/1 proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din conținutul încheierii de la termenul din 20.02.2009, când au avut loc dezbaterile în fața primei instanțe, recurenta-pârâtă, reprezentată prin consilier juridic, a solicitat amânarea judecării pricinii, cu motivarea că are nevoie de timp pentru a face verificări în ceea ce-i privește pe salariații-persoane fizice de la regionalele din țară - membrii de sindicat și semnatari ai acțiunii - și pentru a face precizările necesare în raport de rezultatul verificărilor, în situația în care Tribunalul apreciază că este competent să se pronunțe pe acțiunile formulate de salariații membrii de sindicat de la regionalele din țară.

În continuare, în încheiere se menționează că "având în vedere suporturile CD depuse la dosar de către reclamantă - pentru fiecare județ în parte și pentru Municipiul B - precum și suportul CD depus la dosar de pârâtă, prin consilier juridic, în care se află tabelul cu numele salariaților din B și I care au calitatea de membrii de sindicat conform precizării pârâtei, Tribunalul pune în discuție eventuala disjungere a cererilor formulate de salariații membrii de sindicat care nu domiciliază în B și I și formarea de noi dosare, în care instanța invocă excepția de necompetență teritorială."

Mai trebuie arătat că în aceeași ședință de judecată a mai fost pusă în discuție și excepția prescripției dreptului la acțiune conform art. 283 din Codul Muncii, instanța reținând cauza în pronunțare asupra excepțiilor și pe fond.

Soluționând pricina, prima instanță a respins toate excepțiile puse în discuție și a admis în parte acțiunea în sensul menționat prin dispozitivul sentinței atacate.

Însă procedând în acest fel, Tribunalul a acționat cu încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil - și anume cel al respectării dreptului la apărare și cel al contradictorialității - astfel că hotărârea pe care a pronunțat-o este lovită de nulitate în condițiile prevăzute de art. 105 alineatul 2 și 106 alineatul 1. proc. civ. fiind vorba în acest caz de un act de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale, forme printre care se numără și principiile sus enunțate.

Astfel, după cum reiese din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în special al încheierilor de ședință, la niciunul dintre termenele acordate pe parcursul judecății în fața primei instanțe nu s-a pus în discuția părților, cu respectarea principiului contradictorialității, problema probatoriului ce trebuia administrat în cauză în vederea soluționării legale și temeinice a acesteia. Mai precis, la nici un termen, nici măcar la cel la care au avut loc dezbaterile (20.02.2009), Tribunalul nu a manifestat rol activ în sensul art. 129 alineatul 4 și 5. proc. civ. și nu a solicitat părților să formuleze cereri privind chestiunea probelor pe care le consideră pertinente, concludente și utile pentru rezolvarea pricinii. De asemenea, nu s-a preocupat de aspectul încuviințării și administrării unor atare dovezi în condiții de respectare a contradictorialității și dreptului la apărare al părților, astfel încât să se conformeze cerințelor impuse prin prevederile art. 167-169. proc. civ.

Cu alte cuvinte, prima instanță nu a încuviințat nici un fel de probe în cauză și nici nu s-a pronunțat asupra caracterului pertinent, concludent și util al acestora, dar cu toate acestea a soluționat pricina în fond. Or, cel puțin sub aspect procedural nu putea acționa în acest sens, erorile săvârșite din acest punct de vedere atrăgând nulitatea hotărârii recurate.

Mai mult, la ultimul termen, deși i s-a cerut de către pârâta-recurentă să amâne judecata pentru a face verificări în ceea ce-i privește pe salariații-persoane fizice de la regionalele din țară - membrii de sindicat și semnatari ai acțiunii - și pentru a face precizările necesare în raport de rezultatul verificărilor, în situația în care Tribunalul apreciază că este competent să se pronunțe pe acțiunile formulate de salariații membrii de sindicat de la regionalele din țară, prima instanță a omis să analizeze această cerere - absolut justificată față de împrejurarea că acțiunea fusese formulată în numele unei multitudini de persoane fizice, care aveau calitatea de membrii ai reclamantului și salariați ai pârâtei, dar domiciliau în alte județe ale țării, fiind angajați în cadrul altor regionale ale SNCFR. Respectiva cerere era întrutotul conformă cu dispozițiile art. 96. proc. civ. ținând seama de faptul că în ședința publică din 20.02.2009, reclamanta depusese la dosar mai multe suporturi CD, cu privire la al căror conținut pârâta nu era în măsură să se pronunțe decât după ce ar fi efectuat verificări în propriile evidențe

Aceasta constituie o altă eroare procedurală majoră având drept consecință nulitatea sentinței, în condițiile în care prin omisiunea de a dispune cu privire la cererea respectivă și prin soluția pronunțată, s-a cauzat autoarei respectivei solicitări o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii.

Toate cele ce preced demonstrează necesitatea admiterii recursului, casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, evitându-se situația în care s-ar răpi părților un grad de jurisdicție și asigurându-se în acest fel posibilitatea unei rezolvări unitare și juste a litigiului, scop în care instanța de rejudecare va examina și celelalte critici exprimate prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, împotriva sentinței civile nr. 1636 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28308/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL -

Casează sentința atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

TEHNORED//2 ex./30.10.2009

Jud. fond:,

Președinte:Elena Luissa Udrea
Judecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 5661/2009. Curtea de Apel Bucuresti