Obligație de a face. Decizia 588/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 588
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 10/A din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui,în contradictoriu cu intimata, prin lichidator și intimatul intervenient, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 20.11.2009, apoi, din aceleași considerente pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2007 reclamanta a chemat în judecată - bancă în faliment, prin " ", " MANAGEMENT CONSULTANTS" - punct de lucru V pentru a fiobligată să emităadresa de radiere a ipotecii nr. 109 din 17.01.1995, instituită în favoarea pentru "" pentru contractul de credit nr-.
Într-un alt capăt de cerere a solicitat acordarea de daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației de a face.
În motivarea în fapt a cererii reclamante a arătat că a încheiat în anul 1995 contractul de ipotecă pentru un împrumut de 20 milioane Rol asupra imobilului situat în Bârlad, str. -, nr. 7, cu act adițional nr. 181/405 din 22.01.2006 pentru 25 milioane Rol, care au fost achitate.
Susține reclamanta că pârâții refuză nejustificat emiterea adresei de radiere a ipotecii.
Judecătoria Bârlad prin sentința civilă nr. 1122 din 15 aprilie 2008 respinge cererea, stabilind următoarea situație de fapt:
Prin contractul de creditare nr. 3454/405/21-12-1994, Bârlad a împrumutat suma de 20.000.000 lei către ", administrată de reclamanta (fosta ). In baza contractului de credit, s-au încheiat doua contracte de garanție imobiliara nr. 108 si nr. 109 din 17-01-1995.
Ulterior, prin actul adițional nr. 181/22-01-1996, a mai împrumutat " cu suma de 25.000.000 lei.
La data de 20-09-2000, intre si Bârlad s-a încheiat o tranzacție cu privire la contractul de credit (act adițional) nr. 181/22-01-1996, garantat cu contractul de ipoteca nr. 108/17-01-1995, stabilindu-se ca reclamanta sa achite suma de 32.700.000 lei la data de 20-09-2000 si suma de 32.635.592 lei la data de 20-10-2000.
Analizând conținutul chitanțelor reține judecătoria se constatată că reclamanta a achitat suma de 32.700.000 lei la data de 20-09-2000 și suma de 32.635.592 lei la data de 20-10-2000, menționându-se in cuprinsul acestora că sumele reprezintă rate achitate conform tranzacției din 20-09-2000. Rezulta că reclamanta a efectuat plățile menționate, conform tranzacției încheiate, in contul contractului de credit (act adițional) nr. 181/22-01-1996, garantat cu contractul de ipoteca nr. 108/17-01-1995.
Deși in conținutul contractului de credit (act adițional) nr. 181/22-01-1996 se menționează ca acesta este garantat si cu contractul de ipoteca nr. 109/17-01-1995, la încheierea tranzacției din 20-09-2000 părțile au făcut referire doar la contractul de ipoteca nr. 108/17-01-1995, astfel că susținerile reclamantei referitoare la plata creditului garantat cu contractul de ipoteca nr. 109/17-01-1995 nu au fost dovedite.
În apelul declarat împotriva sentinței reclamanta susține că nu a avut calitatea de administrator a "", instanța nu a analizat izvorul constituirii ipotecii sub nr. 109/1995 în aplicarea dispozițiilor Codului civil (art. 1746, art. 1772, art. 1776) și formulează critici cu privire la omisiunea verificării achitării debitului.
În declarația de apel ( 3-7 dosar nr-)precizează reclamanta că este încheiat contractul de ipotecă nr. 109/1995pentru contractul de credit nr. 3454/405 din 21 decembrie 1994, împrumutul a fost achitat și nu are relevanță numerele de contract trecute în tranzacția încheiată cu creditorul.
Tribunalul Vaslui prin decizia civilă nr. 10/A/28.01.2009 respinge apelul declarat de reclamantă și păstrează sentința atacată.
Investit prin motivele de apel, tribunalul a constatat că prin contractul de creditare nr. 3454/21.12.1994, banca în faliment a împrumutat "" SRL Bârlad cu suma de 20.000.000 lei vechi, ca garanție fiind instituită ipoteca în favoarea băncii și asupra imobilului din Bârlad, str. -. - -, nr. 7, jud. V, ipotecă materializată în contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 109/17.01.1995.
La data de 22.01.1996, se încheie între aceleași părți actul adițional nr. 181 la contractul de credit nr. 3454/1994, prin care societatea este creditată de bancă cu suma de 25.000.000 lei vechi, ca garanție fiind folosită aceeași ipotecă asupra aceluiași imobil și ipoteca autentificată sub nr. 108 din 17.01.1995.
Între părți intervine o tranzacție prin care stabilesc modalitate de a stinge o parte din debitul datorat prin actul adițional nr. 181 din 22.01.1996 garantat cu contractul de ipotecă nr. 108/17.01.1995, din care rezultă că s-a plătit doar debitul contractat prin actul adițional, nu și pentru contractul de credit nr. 3454/1994 pentru care s-a instituit ipoteca nr. 109. Cum reclamanta nu a făcut dovada că s-au achitat toate debitele pentru care s-au constituit ipoteci pe imobilul în litigiu, tribunalul a păstrat hotărârea dată de judecătorie.
În recursul declarat încadrat în art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă reclamanta a formulat următoarele critici:
- greșit instanța a considerat că imobilul este grevat de două sarcini, izvorâte din contractele de credit nr. 3454/1994 pentru care s-au încheiat ipotecile nr. 108/17.01.1995 și nr. 109/17.01.1995 și actul adițional nr. 181/22.01.1995 pentru care se garantează cu aceleași ipoteci dând un nou sens actelor adiționale;
- obligațiile contractuale încheiate cu pârâta sunt îndeplinite, fiind radiată numai ipoteca cu nr. 108/1995, deși și contractul nr. 109/1995 a garantat același împrumut;
- prin încheierea tranzacției nu s-au modificat termenii contractuali ai contractului nr. 3454/1994 modificat prin actul adițional nr. 181/1996 fiind dat doar un termen de achitare a debitelor ce le înregistra la acel moment "";
- specializarea ipotecii conferită de art. 1776 cod civil nu permite să se considere că cele două contracte cunr. 108 și nr. 109 pot să garantezeo creanță ce se naște ulterior încheierii contractelor de ipotecă.
Precizează recurenta că au fost stabilite și debitele avute de "" față de societatea bancară, în totalitate și nu doar parțial. Ulterior la transmiterea creanțelor lichidatorilor, urmare falimentului, aceștia din urmă au preluat soldurile debitoare ale clienților băncii și nu se poate susține că pentru o parte din solduri nu se cunoștea situația.
Analizând lucrările dosarului Curtea în majoritate reține că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a investit instanța cu acțiune în "obligație de a face", solicitând obligarea pârâților să elibereze adeverință pentru radierea ipotecii, motivată pe stingerea debitului prin plată.
În limitele investirii prin cererea de chemare în judecată și în aplicarea art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce a fost investită, astfel că nu sunt incidente în cauză motivele de apel încadrate în art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă.
Situația de fapt stabilită de prima instanță și păstrată în apel, are corespondent în probele administrate.
Hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, deși succint motivată și anume reclamanta-reclamantă nu a dovedit stingerea debitului prin plată.
Actul juridic dedus judecății a fost corect interpretat, fiind stabilite obligațiile părților așa cum rezultă din contractul de creditare nr. 3454/405/21.12.1994.
Contractele de garanție imobiliară autentificate sub nr. 217/17.01.1995 și nr. 216/17.01.1995 la. și actul adițional nr. 181/22.01.1991 la același contract de creditare nr. 3454/1996 semnate în calitate de garant de, fostul soț al reclamantei, în prezent.
Izvorul obligației este unic, contractul de împrumut și actul adițional și nu două contracte cum se susține prin motivele de recurs, garantat prin contractul ipotecă convențională necontestat. Creditorul pentru recuperarea creanței a promovat acțiune împotriva debitorului "" și pârâților și (în prezent ) pe care îi obligă la plata sumei de25.000.000 Rolcredit restant,23.788.940 Roldobânzi restante calculate la 31 martie 1997 și în continuare dobânzi bancare aferente creditului restant până la achitarea integrală a împrumutului și pe6.093.741 leipenalități de întârziere și în continuare penalități în procent de 0,15 pe zi de întârziere calculate la valoarea totală a creanțelor restante, până la achitarea integrală a acestora, fără a depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate:
- sentința civilă nr. 439/22.09.1997 Tribunalul Vaslui ( 51-60)/dosar nr-).
În faza executării părțile au încheiat tranzacția pentru totalul creanței de 114.856.212 lei, iar garantul debitorului în persoana lui, fostă, s-a angajat: să achite debitul cu care figurează "" la Bârlad.
Prin tranzacție, la cererea recurentei părțile au convenit asupra executării și a altor debite (dosar nr-) prin vânzare imobiliară - urmare somației cu nr. 405/12.09.1996.
Stingerea debitului în "totalitate" cuprinde atât creditul restant cât și dobânzi, penalități de întârziere la valoarea creanțelor restante.
Într-adevăr, tranzacția are ca obiect executarea silită și nu modifică clauzele contractelor de creditare, de garanție imobiliară și nici actul adițional.
Însă, nu face dovada stingerii debitului prin plată și nu impune intimaților obligația de a solicita radierea sarcinii, conform art. 47 din Legea nr. 7/1996 ori a eliberării "adeverinței" în sensul solicitat. Părțile au statuat asupra dreptului creditorului de a continua procedura executării silite în scopul vânzării silite a apartamentului garantului, fără altă notificare sau înștiințare prealabilă în cazul nerespectării clauzelor asupra cărora s-a convenit.
Înscrierea și radierea ipotecii este reglementată prin art. 47 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare și Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară.
Radierea unei sarcini poate fi cerută de debitorul care a plătit valabil creanța ipotecară, în procedura de înscriere în cartea funciară - Cap. II din lege, prin cerere adresată biroului de carte funciară în a cărui rază teritorială este situat imobilul.
Radierea unei sarcini poate fi cerută de creditorul a cărui creanță certă și exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească, ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a autorității administrative, care va putea cere instanței, în numele și în folosul debitorului său, înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini (alin. 8).
În cadrul legislativ menționat, debitorul poate solicita, în procedura instituită prin legea specială atunci când obligația este stinsă în orice modalitate, în speță a achitării debitului, radierea sarcinii.
Faptul că asupra cuantumului modalității de achitare a debitului părțile au tranzacționat, stabilind termene de plată, stingerea parțială a obligației nu impune pentru pârâții-intimați obligația de a emite adeverința solicitată în acțiune.
Apărarea intimaților a fost aceeași, în primă instanță și apel, părțile au stabilit că se va radia ipoteca numai cu nr. 108/17.01.1995, fără a se face trimitere la ipoteca cu nr. 109/17.01.1995.
Deși recurenta are posibilitatea de a solicita prin cerere adresată Biroului de carte funciară - radierea sarcinii, în procedura impusă de Legea nr. 7/1996 în prezenta cauză, scopul este de a obține un mijloc de probă, înscrisul doveditor al plății, altul decât "chitanța", intimații contestând achitarea debitului în totalitate.
Părțile au fost în proces și în alte cauze, cu alt obiect ce au același izvor, contractul de împrumut nr- și actul adițional încheiat între care și contestație la executare, soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ce în cadrul procedurii radierii sarcinilor impusă de Legea nr. 7/1996 pot fi mijloace de probă în sensul art. 47.
Curtea are în vedere obiectul acțiunii precizat ca fiind eliberarea "adeverinței" pentru radierea ipotecii, care să ateste o situație ce rezultă din evidențele intimaților și anume achitarea debitului prin plată și nu o obligație "de a face", de a preda lucrul în sensul dispozițiilor Codului civil (art. 1073 - art. 1075).
În ce privește activitatea lichidatorilor a evidenței soldurilor debitoare nu are relevanță în condițiile în care creanța a fost cesionată intervenientului prin contractul nr. 254/04.03.2002, pentru care s-a garantat și prin ipoteca cu nr. 109/1995, alăturat altor garanții.
Pentru considerentele expuse, și în completarea motivării hotărârii atacate, Curtea constată că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale în materie, că motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 10/A/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - ---
Grefier,
Red. -
Tehnored.
07.01.2010
2 ex.
Opinie sepatată
Spre deosebire de opinia majoritară, consider că, în prezenta cauză, se impunea admiterea recursului declarat de -, cu consecința modificării în tot a deciziei tribunalului, în sensul admiterii apelului și a schimbării în tot a sentinței judecătoriei prin admiterea acțiunii promovate de reclamantă.
Astfel, prin cererea cu care a investit instanța de fond, - a chemat în judecată - prin lichidatori " Insolvency Specialists" P N și SC " Business " PNs olicitând obligarea pârâtei la emiterea adresei de radiere a ipotecii ce face obiectul contractului autentificat sub nr. 109/17.01.1995, sub sancțiunea de daune cominatorii, în cuantum de 100 lei/zi întârziere.
a intervenit în cauză solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că "" V i-a cedat lui toate creanțele, cu garanțiile aferente prin contractul de cesiune de creanță nr.254/4.02.2002.
Acest contract atestă că, la data de 4.03.2002, --SA, prin lichidatori a cesionat intervenientului creanța sa, în sumă totală de 372.230.184 lei (ROL), din care suma de 96.100.000 lei reprezintă credit, suma de 274.701.766 lei -dobânzi și suma de 1.428.418 lei, cheltuieli de judecată, pe care o avea față de debitorul cedat SC " " SRL Bârlad, reprezentată de.
La art. 2 din contractul de cesiune de creanță (fila 31 dosar fond) s-a stipulat că cedentul cesionează toate drepturile pe care acesta le are față de debitorul cedat, împreună cu titlurile creanței sale rezultând din: contractul de credit nr. 2868/14.10.1995 și contractele de garanție imobiliară nr. 109/17.01.1995, nr. 832/8.03.1994 și nr. 833/8.03.1994.
Astfel, contractul de garanție imobiliară nr. 109/17.01.1995 cu privire la care se solicită de către reclamanta-recurentă obligarea pârâtei de a emite adresă de radiere a ipotecii face obiectul contractului de cesiune de creanță nr. 254 din 4.03.2002.
Însă, din contractul de garanție imobiliară nr. 109/17.01.1995 rezultă că și () au consimțit să garanteze împrumutul, în sumă de 20.000.000 lei(ROL), acordat de societății comerciale "" SRL, prin contractul de creditare nr. 3454/405 din 21.12.1994, prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului situat în Bârlad, str. -. - nr. 7, județul
Contractul de creditare nr. 2868/278 din 14.10.1995 - ce face obiectul contractului de cesiune de creanță nr.254/4.02.2002 - are ca obiect împrumutul în sumă de 110.000.000 lei(ROL) pe care Bârlad l-a acordat SC " " SRL Bârlad.
La art. 7 litera a pct. 2 din contract s-a prevăzut că împrumutul este garantat cu depozitul produse, compus din două încăperi, două holuri și anexe gospodărești și suprafața de 292. teren, situat în Bârlad str. -. - nr. 7, ipotecat sub nr. 109/17.01.1995 pentru suma de 20.000.000 lei (ROL).
Contractul de garanție imobiliară nr. 109/17.01.1995 nu poate fi afectat, însă, garantării creanței ce face obiectul contractului de credit nr. 2868/14.10.1995, deoarece potrivit art. 1751 Cod civil, ipoteca este un drept accesoriu ce însoțește obligația pe care o are debitorul față de creditor, a cărei soartă o împărtășește integral.
Astfel, prin acest contract de ipotecă, și () au consimțit să garanteze, prin instituirea ipotecii asupra imobilului din str. -. - nr. 7, împrumutul acordat SC "" SRL în timp ce, prin contractul de credit nr. 2868/278/14.10.1995, împrumutul a fost acordat SC " SRL.
În aceste condiții, contractul de împrumut ce a fost cesionat și contractul de garanție imobiliară vizează două societăți distincte, conform adresei nr. 77/10.01.2003 înaintată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Chiar dacă este asociat și administrator în ambele societăți, acestea sunt persoane juridice diferite, cu patrimonii diferite, așa încât un contract de garanție imobiliară încheiat în favoarea uneia dintre societățile administrate de nu poate produce efecte juridice și față de cealaltă societate, administrată de.
Mai mult, împrejurarea că nu există nici o legătură între contractul de garanție imobiliară nr. 109/17.01.1995 și contractul de credit nr. 2868/278 din 14.10.1995 a fost stabilită, cu putere de lucru judecat, prin deciziile civile nr. 1691/R din 6.12.2002 a Tribunalului Vaslui și respectiv, nr. 505 din 22.04.2003 a Curții de Apel, I, decizii care sunt opozabile părților din prezenta cauză.
Și prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 13.08.2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a statuat că ipoteca cu nr. 109/1995 a fost instituită numai la contractul de credit nr-, iar la contractul de credit nr. 2865/1995 nu a fost instituită ipotecă pe imobilul din Bârlad, - nr. 7.
Prin aceeași rezoluție s-a constatat că împrumutul ce a fost acordat prin contractul nr- a fost achitat integral, astfel că pârâta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației instituite prin art. 20 raportat la art. 47 din Legea nr. 7/1996 și nu a eliberat reclamantei-recurente adeverința care să ateste achitarea debitului garantat cu ipotecă instituită asupra imobilului din Bârlad, str. -. - nr. 7, adeverință care să permită radierea sarcinii ce grevează imobilul în cartea funciară.
Tranzacția intervenită între și SC "" SRL, nu poate legitima refuzul pârâtei de a elibera adresa de radiere a ipotecii constituite prin contractul nr. 109/1995, deoarece aceasta vizează suma de bani ce a fost acordată de SC "" SRL prin contractul de credit nr. 181/22.01.1996, creditul fiind garantat cu contractul de garanție imobiliară nr. 108 din 17.01.1995.
De altfel, prin această tranzacție s-a constatat că debitul total al SC "" SRL este de 114.856.212 lei (ROL) și, în urma acordării unui discaunt de 49.520.620 lei, urma ca debitul rămas să fie achitat în două tranșe astfel:
-32.700.000 lei (RON), la 28.09.2000
-32.635.532 lei(ROL), la 20.10.2000.
Cheltuielile depuse la dosarul instanței de fond (filele 61-62), atestă că a achitat sumele de: 10.000.000 lei (ROL) - la 14.08.2000, 32.700.000 lei (ROL) - la 20.09.2000 și 32.636.000 lei (ROL) la 20.10.2000, conform tranzacției părților, astfel că și debitul garantat cu contractul de ipotecă nr. 108/1995 a fost stins.
Susținerea că nu ar fi fost achitat integral creditul acordat prin actul adițional încheiat la contractul de creditare nr. 3454/1994 nu poate fi primită, deoarece, ipoteca constituită prin contractul nr. 109/1995 nu a fost afectată garantării și împrumutului acordat prin actul adițional.
Obligarea garantului ipotecar la achitarea unui împrumut suplimentar, pentru care nu s-a constituit ipoteca în forma autentică și nu s-a respectat principiul specializării ipotecii, contravine prevederilor de ordine publică înscrise în art. 1774 și 1776 Cod civil.
Nu sunt de acord cu concluzia opiniei majoritare potrivit căreia recurenta se poate adresa direct Biroului de carte funciară pentru radierea sarcinii, conform Legii nr. 7/1996, deoarece radierea dreptului real accesoriu de ipotecă se poate realiza, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 numai cu consimțământul titularului dreptului.
În cazul în care titularul dreptului refuză nejustificat să-și exprime acordul la radierea ipotecii, garantul ipotecar trebuie să aibă posibilitatea de a se adresa instanței în vederea cenzurării acestui refuz, în caz contrar aducându-se atingere prevederilor art. 6 și 13 din CEDO.
Astfel, obligația de a face reprezintă îndatorirea care revine subiectului pasiv, denumit debitor, de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau de a preda un lucru.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei de a emite adresa radierii ipotecii constituite prin contractul nr. 109/1995, obligație care este fundamentată pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 7/1997, care reglementează obligativitatea consimțământului titularului dreptului real la radierea acestuia din cartea funciară.
În baza acestui text, obligația creditorului de a consimți la radierea ipotecii constituite asupra unui bun imobil pentru a garanta dreptul de creanță pe care îl are împotriva debitorului său, în condițiile în care dreptul de creanță a fost realizat integral, constituie o obligație "de a face".
Desigur, această obligație de "a face" a creditorului, respectiv, de a-și exprima consimțământul la radierea ipotecii este condiționată de stingerea debitului principal pe care îl are debitorul.
Ca urmare a cenzurării refuzului creditorului de a-și exprima consimțământul, instanța trebuie să verifice legitimitatea acestui refuz tocmai prin cercetarea faptului dacă debitul principal a fost sau nu stins prin una dintre modalitățile prevăzute de lege.
PREȘEDINTE
- - -
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.01.2010
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Valeria Cormanencu Stanciu
