Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 587
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de de împotriva deciziei civile nr. 230 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimații și, lipsă fiind reprezentanții intimaților Primarul Municipiului I și Consiliul Local al Municipiului
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că procedura este completă, pricina este la al cincilea termen de judecată.
Avocat arată că la un termen de judecată anterior s-a pus problema timbrajului, solicită a se avea în vedere acest aspect.
Instanța, având în vedere că acțiunea în revendicare este formulată ca urmare a pretinsei preluări abuzive de către stat, conform art. 15 lit.f din legea taxelor de timbru, astfel de cereri sunt scutite de taxă judiciară de timbru.
Avocat arată că a depus la dosar acte din care rezultă că pe rolul Direcției Naționale Anticorupție se află un dosar având ca obiect bunurile din litigiul prezent. Față de acest aspect, solicită suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal. Este vorba de faptul că imobilul litigios a fost proprietatea recurentei, deposedată în perioada 2006-2007, când s-a început urmărirea penală împotriva lui.Dacă infracțiunea nu ar fi fost săvârșită, recurenta ar fi putut să se apere.
Consideră apărătorul că soluția din dosarul penal influențează prezenta cauză.
Avocat solicită respingerea cererii de suspendare, astfel cum rezultă din actele dosarului, rezultă că imobilul nu a făcut obiectul unei solicitări la Legea nr. 18/1991, nu a fost încredințat lui pentru a fi restituit. de față nu are legătură cu numitul.
Instanța, având în vedere obiectul judecății cauzei și motivarea cererii de suspendare, constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 244 Cod procedură civilă pentru a dispune suspendarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că a invocat pe larg în motivele de recurs că hotărârea instanței este lovită de nulitate. Consideră că excepțiile nu au fost puse în discuția tuturor părților ceea ce reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii. În plus, instanța nu s-a pronunțat în considerente în ceea ce privește cererea de intervenție ce a fost judecată în lipsă, fără citarea părților.
Susține că motivele de recurs invocate în scris pot determina instanța să caseze hotărârea.
Solicită admiterea recursului, fără obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului, a se constata că motivele de nulitate a hotărârii invocate de recurenta vizează situația altor părți din proces, erau singurele îndreptățite să invoce aceste excepții, pe parcursul judecății și intervenientul a susținut poziția intimaților.
Solicită a se avea în vedere și decizia nr. 33/2.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B care, în rezolvarea conflictului dintre Legea 10/2001 și temeiul de drept comun, a stabilit că nu se va putea da eficiență temeiului de drept comun cât nu se pune în pericol securitatea circuitului civil. Soții sunt persoanele cărora trebuie să li se conserve dreptul de proprietate dobândit în condițiile legii.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.Depune la dosar concluzii scrise și chitanțele nr. 35/31.08.2009 și 39/09.10.2009 reprezentând onorariu de avocat în sumă totală de 4000 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 19.09.2007 reclamanta a chemat în judecată Municipiul I reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului și pârâții și pentru a se:
- constata nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul din I,-;
- obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din teren și construcții cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta susține că de la autorii săi imobilul revendicat deținut în prezent de pârâții persoane fizice a fost preluat prin decizia civilă 92/1950 abuziv. Ulterior Consiliul local a vândut soților și parte din imobil, respectiv locuința compusă din 3 camere cu suprafața utilă de 76,97 și cota indiviză de 33,75 % din suprafața de folosință comună și magazia de 14,96
În drept, reclamanta își întemeiază cererea de dispozițiile art. 480, art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Prin întâmpinare pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I și Primarului Municipiului I și a inadmisibilității acțiunii, reclamanta având posibilitatea de a-și valorifica dreptul numai prin procedura instituită de Legea nr. 10/2001 a legii speciale ce reglementează regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În faza judecății în primă instanță a formulat cerere de intervenție la 24.01.2008, invocând tardivitatea acțiunii în revendicare, lipsa calității procesuale active a reclamantei care nu dovedit decesul autorilor săi, faptul că mama reclamantei formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 numai pentru imobilul din Municipiul I,-, invocând în drept art. 49 - 56 Cod procedură civilă.
Dezbaterile asupra excepțiilor și cererii de intervenție sunt consemnate în încheierea din 06.03.2008 cu procedura legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință conform art. 153 Cod procedură civilă, reprezentate de apărător ales fiind citați numai pârâții Consiliul Municipal I și Primarul Municipiului I (dosar fond 82,83) dovezile de îndeplinire a procedurii fiind în dosar.
Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 3366 din 13 martie 2008 admite excepția lipsei de interes cu privire la primul capăt de cerere, invocată de pârâții și și în consecință:
Respinge pentru lipsa de interes primul capăt de cerere al acțiunii civile formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul I prin primar, Consiliul Local al Municipiului I și,.
Admite excepția inadmisibilității cu privire la al doilea capăt de cerere invocată de pârâții și și-l respinge ca inadmisibil.
Obligă reclamanta să plătească pârâților și suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
În soluționarea excepțiilor instanța de prim grad a constatat că prin Legea nr. 10/2001 art. 2 alin. 1 lit. sunt considerate ca fiind preluate abuziv imobilele naționale prin Decretul 92/1950.
Prin lege fiind recunoscută nevalabilitatea titlului statului, reclamanta nu mai are interes legitim actual și ocrotit de lege pentru constata nevalabilitatea actului de preluare.
Excepția inadmisibilității celui de al doilea capăt de cerere a acțiunii în revendicare este întemeiată întrucât reclamanta avea deschisă calea acțiunii stabilită prin lege specială, Legea nr. 10/2001 și nu a dreptului comun art. 480 Cod civil.
Pârâții persoane fizice au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin cumpărare, în condițiile legii și ca urmare a neexercitării dreptului de reclamantă în procedura instituită prin legea specială.
În apelul reclamantei împotriva hotărârii judecătorești sunt aduse critici cu privire la soluționarea greșită a cauzei pe excepție, având exercițiul dreptului la acțiune pe calea dreptului comun, calitatea sa procesuală activă este dovedită cu înscrisurile depuse la dosar ca succesor al celui de la care s- preluat imobilul, cât și a interesului în stabilirea preluării abuzive.
Invocă reclamanta art. 20 alin. 2 din Constituție încălcarea art. 1 Protocolul adițional 1 la CEDO.
În apel a formulat cerere de intervenție în interes alăturat reclamantei, motivată pe faptul că este cumpărătorul drepturilor succesorale conforme contractului autentificat sub nr. 4147/23 august 2007 la
Se susține că instanța de fond a aplicat greșit art. 6 din Legea nr. 213/1998 și a aplicării prioritare normelor internaționale față de dreptul intern.
Ca urmare a însușirii declarației de apel d e reclamantă excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel invocată, instanța a respins excepția.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 230 din 9 martie 2009 respinge apelul declarat de reclamantă și păstrează sentința atacată.
Pentru a pronunța hotărârea tribunalul reținut că în raport de data preluării imobilului de către stat, solicitările reclamantei nu se pot circumscrie decât cadrului juridic stabilit prin dispozițiile art. 11 din Legea 10/2001, text ce cuprinde reguli speciale pentru restituirea imobilelor expropriate. Sub aspectul domeniului de aplicare a acestui text, jurisprudența este unanimă în a considera că acest text de lege se aplică în toate cazurile de expropriere operate în perioada de referință a legii: 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent dacă preluarea s-a făcut cu sau fără titlu valabil.
Din aceste dispoziții ale legii rezultă clar faptul că legiuitorul a vizat prin acest act normativ inclusiv restituirea acelor imobile a căror situație juridică și-ar fi putut găsi dezlegarea până la data intrării în vigoare a legii speciale.
Pe calea dreptului comun reclamanta a avut la dispoziție suficient timp să solicite revendicarea terenului până la intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
După apariția Legii 10/2001, singura cale pentru obținerea restituirii imobilelor preluate în perioada de referință a legii sunt cele prevăzute de art. 21 din aceasta. Numai în cazul în care acțiunea ar fi fost formulată înainte de apariția legii 10/2001 s-ar mai putea da curs cererilor de restituire a imobilelor.
Soluția nu este în dezacord, se arată în considerentele hotărârii de tribunal, cu principiile și jurisprudența CEDO, dreptul privind liberul acces la instanță nu este îngrădit ci este supus condiției prealabile a unei proceduri administrative, ceea ce interesează fiind ca limitările aduse acestui drept să nu golească de conținut însuși dreptul ocrotit.
Pe cale de consecință, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul este respinsă conform principiului conform căruia cererea accesorie urmează soarta cererii principale accesorium secvitur principale.
În recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal reclamanta formulat critici pe care le-a încadrat în art. 299 - 316 Cod procedură civilă invocând nulitatea hotărârii instanței de fond întrucât nu s-au respectat dispozițiile imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă.
Se susține că nu sunt redate în considerentele sentinței apărările Consiliului Local I și ale Municipiului I prin Primar, deși au depus întâmpinare prin care sunt invocate excepții.
În dezvoltarea motivului de recurs sunt redate apărările formulate de pârâtă în întâmpinare și susținerea excepțiilor, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub pedeapsa nulității art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se susține că la termenul din 6.03.2008 instanța a dat cuvântul în cererea de intervenție formulată de deși nu erau prezente în instanță toate părțile Consiliul Local I și Municipiul I, fiind încălcate dispozițiile art. 52 alin. 1 Cod procedură civilă. Părțile lipsă nu au avut posibilitatea de a pune concluzii, iar intervenientul nu a avut posibilitatea să-și susțină cererea;
Încălcarea principiului contradictorialității la termenul în care sunt discutate excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes, fiind prezente numai două părți, instanța având obligația de cita părțile cu mențiunea "să răspundă la excepții";
- dezbaterile au avut loc în ședința din 6.03.2008, instanța a rămas în pronunțare, pe care amânat-o fără a se face mențiune în conținutul sentinței, conform art. 268 alin. 3. Dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă sunt încălcate, hotărârea nu cuprinde susținerile părților, excepțiile, dispozitivul, cât și art. 282 alin. 2 Cod procedură ci ce prevăd că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul;
- o altă critică instanța de fond nu a motivat hotărârea, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului se susține că instanța de fond nu precizat care sunt motivele de fapt și drept care i-au format convingerea conform căreia al doilea capăt, revendicarea este inadmisibil.
Se susține căprima instanțănu s-a pronunțat pe toate cererile excepțiilor invocate de pârâți, și anume lipsa calității procesuale a reclamantei, lipsei de interes, a calității procesuale pasive, apărările părților care au invocat excepțiile nu s-au reținut în considerentele hotărârii, cât și a lipsei calității de succesoare a reclamantei invocată de pârâții, cererea de intervenție s-a respins fără a se face mențiuni în considerentele sentinței;
- prima instanță a pronunțat hotărârea cu încălcarea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și anume:
- instanța nu este îndreptățită să califice cererea de intervenție, fiind un abuz prin schimbarea sensului cererii intervenientului;
Într-un alt motiv încadrat în art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă se susține că prima instanță pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în soluționarea excepției inadmisibilității, reclamanta și-a păstrat calitatea de proprietar și nu i se poate îngrădi, așa cum a stabilit CEDO, accesul la justiție pentru a-și apăra proprietatea.
În dezvoltarea motivului de recurs se invocă jurisprudența CEDO în cauzele, și alții împotriva României, cauza Faimblat.
Recurenta susține că instanța de apel nu a motivat decizia, ci sentința instanței de fond, Tribunalul nu s-a pronunțat pe motivele de apel privind casarea hotărârii, nu face vorbire de toate criticile formulate dezvoltate oral și în scris.
Analizând lucrările dosarului Curtea reține că acțiunea are 2 capete de cerere: constatarea, nevalabilitatea titlului statului, reclamanta invocând calitatea de moștenitoare a lui și a solicitat revendicarea imobilului, identificat în cererea de chemare în judecată, din I - naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 de la.
Pârâții și, urmare pronunțării deciziei civile nr. 10/12.01.2007 de Secția Civilă a Curții de APEL IAȘI, prin care pârâtul Consiliul Local - a fost obligat în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 43 din Legea nr. 10/2001 să le vândă apartamentul din I,-, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1322 din 19 iunie 2007.
Reclamanta a investit instanța de prim grad la 17.09.2007 acțiune în care prin întâmpinare, pârâții au invocat excepții asupra cărora instanței de prim grad îi revine obligația conform art. 137 Cod procedură civilă de a le soluționa întrucât fac de prisos cercetarea fondului.
Împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie la data de 26.05.2008, reclamanta declarat apel, cererea fiind redactată conform art. 287 cod procedură civilă în termenul prevăzut de art. 284 cod procedură civilă.
Laprima zi de înfățișarereclamanta apelantă nu a îndeplinit cerințele art. 287 pct. 3 și 4 Cod procedură civilă. Instanța de control judiciar, tribunalul în apel, estelegal investitănumai prin motivele înscrise în declarație și anume criticile privind: lipsa de interes a reclamantei (pct. 1) excepția inadmisibilității (pct. 2) expuse și dezvoltate în cerere.
În cadrul dezbaterii în fond, la 23 februarie 2009, oral și înlăuntrul termenului de pronunțare prin concluziile scrise, reclamanta a formulat și alte critici asupra sentinței reiterate și ca motive de recurs în prezenta cauză;
Termenul pentru exercitarea căii de atac a apelului înlăuntrul căruia se motivează, cu incidență art. 287 alin. 1 pct. 3 și 4 și al. 2 teza a doua, este imperativ sancționat cu decăderea.
Sancțiunea decăderii atrage lipsirea "apelantului" de dreptul de a invoca noi motive, mijloace de apărare sau dovezi, în speță altele decât cele din declarația de apel.
Curtea are în vedere că motivele nedepuse în termenul legal în calea de atac atrag neluarea lor în considerare, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal de motivare a apelului, atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr- împrejurare mai presus de voința ei - ceea ce nu s- invocat.
În limitele investirii, tribunalul a soluționat apelul, hotărârea atacată îndeplinind condițiile cerute de art. 261 Cod procedură civilă ce reglementează cuprinsul acesteia.
Instanța de apel nu are obligația de a examina criticile expuse, oral și dezvoltate prin concluziile scrise ulterior împlinirii termenului stabilit în lege pentru motivare, în afara excepțiilor de ordine publică în care nu se încadrează. Totodată se aplică art. 296 Cod procedură civilă de a nu crea apelantului în propria cale de atac o situație mai grea.
Reclamanta a invocat motive de nulitate a hotărârii primei instanțe, încălcarea drepturilor procesuale ale celorlalte părți pentruprima dată în recurs.
Conform art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunțată în etapa procesuală a apelului, fiind o cale de atac "subsecventă", în sensul că nu poate fi exercitat omisso medio.
Regula se aplică nu numai în situația în care partea nemulțumită de soluția adoptată de prima instanță nu a declarat apel, dar și în cazul în speță sentința a fost apelată însă numai parțial pentru alte motive decât cele invocate în recurs.
Criticile formulate cu privire la încălcareadrepturilor procesuale ale celorlaltepărți prin omisiunea cuprinderii în considerentele hotărârii în primă instanță a excepțiilor procesuale și apărărilor formulate de acestea, a principiului contradictorialității dezbaterilor, nu pot fi primite și pentru un alt considerent.
În cazul în care judecata s-a făcut cu neobservarea formelor legale, nulitatea care o sancționează nefiind de ordine publică,se poate declara numai la cererea părții, care are interes să o invoce. Partea căreia i s-a respins acțiunea, pe fond sau pe excepție, nu este îndreptățită să invoce în favoarea sa nulitățile de care se pot prevala celelalte părți, respectiv pârâții - intimați Consiliul Local Municipal I, reprezentat prin Primar sau intervenientul.
Faptul că partea introductivă a sentinței nu cuprinde concluziile în fond a dezbaterilor nu se sancționează cu nulitatea absolută a hotărârii, fiind înscris "dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 6.03.2008, care face parte integrantă din prezenta sentință". Actul de procedură redactat conform art. 147 Cod procedură civilă se află în dosar (141 - 142) ce nu impune ca în dispozitiv să fie menționată calea de atac (conform art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, ci numai termenul pentru care s-a amânat pronunțarea. De altfel, critici sub acest aspect nu sunt făcute prin declarația de apel ce cuprinde și motivele (art. 287 pct. 3 și 4) dispozițiile art. 268 Cod procedură civilă nu sunt încălcate.
Instanța de prim grad a soluționat cauza pe excepții procesuale, soluție păstrată în apel.
Procedura de soluționare a excepțiilor procesuale este reglementată prin art. 137 cod procedură civilă care prevede în alin. 1 că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În situația în care se invocă în același timp mai multe excepții procesuale, instanța trebuie să deducă ordinea de soluționare a excepțiilor din caracterul și efectele produse de diferite excepții.
Astfel, în primul capăt de cerere s-a constatat că legiuitorul pin adoptarea Legii nr. 10/2001 a dispus în art. 2alin. 1 lit. a asupra nevalabilității titlului statului în cazul imobilelor preluate conform Decretului nr. 90/1950. Totodată a instituit și procedura prin lege separată derogatorie de la dreptul comun, în care persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii își pot exercita dreptul. Fiind declarat prin lege că titlul statului nu este valabil "partea" nu are nevoie de o recunoaștere prin hotărâre judecătorească, fiind instituită o prezumție legală ce nu permite nici o dovadă contrară. În consecință, nu are un interes legitim juridicește proteguit, născut și actual, la data exercitării dreptului la acțiune - 17.09.2007 și a soluționării cauzei, nevalabilitatea titlului statului fiind stabilită anterior, la data adoptării Legii nr. 10/2001 la 14.02.2001.
Criticile formulate cu privire la soluționarea excepției inadmisibilității nu sunt întemeiate.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat în perioada reglementată prin Legea nr. 10/2001, fiind declarat în sensul legii, ca "preluat abuziv".
Regimul său juridic este supus legii speciale și în favoarea căreia se rezolvă concursul între legea generală și cea specială, chiar dacă nu este prevăzut expres în legea specială.
După apariția Legii nr. 10/2001 singura cale pentru obținerea restituirii imobilelor preluate în perioada, de referință a legii este aceea prevăzută de art. 21 și următoarele din acest act normativ.
Procedura instituită de legea specială cuprinde două etape, una administrativă și a doua a controlului judiciar în instanță, ce se declanșează numai la cererea persoanei îndreptățite în condițiile, modalitatea și termenele prevăzute de legea specială.
Finalitatea, scopul urmărit de reclamantă este acela de retrocedare a imobilului în altă modalitate decât aceea stabilită prin legea specială.
În art. 6 alin. 2 Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia arată că "bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora,dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Aplicarea și interpretarea acestui text, corect făcută de instanțe în fazele procesuale anterioare este în sensul că "partea" reclamanta nu are deschisă pentru valorificarea dreptului sau acțiunea în revendicare directă, ci numai dreptul la acțiune stabilit prin legea specială.
Soluționând acțiunea în revendicare pe excepția inadmisibilității, instanțele nu au încălcat dispozițiile art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, în sensul de a se adresa instanței de judecată.
Partea nu este îngrădită în dreptul său de proprietate ce făcut obiectul unei legi speciale de reparație, ci se află în culpă pentru că nu și- exercitat dreptul, în modalitatea și termenele prevăzute de legea specială. Curtea are în vedere că - Secțiile Unite prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 în recursul în interesul legii a stabilit că, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut în legea specială.
Între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în speță, nu sunt neconcordante, pentru ca aceasta din urmă să aibă prioritate.
La situația de fapt dovedită împrejurări că reclamanta de la 14.02.2001, data adoptării Legii nr. 10/2001, cât și anterior sub imperiul Legii nr. 112/1995, a stat în pasivitate până la 17.09.2007, iar la momentul la care a înregistrat acțiunea la judecătorie dreptul de proprietate asupra bunului eradobândit în temeiul unei hotărâri judecătoreștide pârâții - intimați și, se reține ca admisibilă acțiunea care ar aduce atingere securității raporturilor juridice. Curtea are în vedere și jurisprudența CEDO în cauzele soluționate în materia dreptului de proprietate împotriva României în care Curtea a subliniat că atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporționate, că principiul securității raporturilor juridice trebuie respectat nu numai în cazul fostului proprietar, ci și al cumpărătorului de bună credință.
În condițiile în care, în dreptul intern reclamanta a avut la dispoziție mijloacele prevăzute de legea specială, iar Înalta Curtea T. că Legea nr. 10/2001 înlătură aplicarea dreptului comun deciziile în interesul legii fiind obligatorii pentru instanțele de judecată conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă motivele de recurs încadrate în art. 304 pct. 9 cod procedură civilă nu sunt întemeiate.
Decizia tribunalului cuprinde elementele cerute de art. 261 Cod procedură civilă, motivele de apel formulate în termen sunt analizate în limitele investirii. Prin considerente unice grupate pe cele două excepții instanța de apel a redat în considerentele deciziei motivele de fapt și drept ce i-au format convingerea în darea soluției.
Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 230 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților și câte 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECPĂTOR, GREFIER,
- - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Georgeta
