Obligație de a face. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 592
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 19 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 3732 din 15 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții COMPLEXUL, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul reclamant G, și consilier juridic, reprezentând intimatul pârât COMPLEXUL, lipsind intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Reprezentantul intimatului pârât COMPLEXUL a depus întâmpinare, ce a fost comunicată.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus practică judiciară și dovada achitării taxei de timbru. Nu a solicitat termen pentru observarea întâmpinării.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris.
A arătat că este neîntemeiată susținerea tribunalului că reclamantul nu ar fi îndreptățit la reconstruirea imobilului, întrucât între părți nu a intervenit o convenție în acest sens. Însă, nu este necesară încheierea unui contract, izvorul obligației fiind prevederile art. 1073-1075 Cod civil. Prejudiciul suferit de reclamant poate fi acoperit doar prin strămutarea imobilului.
A mai arătat că în fiecare an unitatea pârâtă are alocate sume de bani pentru strămutare, însă se tergiversează acest lucru.
Dispozițiile OUG195/2005, modificată prin Legea 265/2006, prevăd condițiile de mediu ce trebuie respectate de pârâtul COMPLEXUL Totodată, dreptul reclamantului la un mediu sănătos este apărat de prevederile art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar Protocolul I garantează dreptul acestuia la proprietate.
Din expertizele efectuate în cauză rezultă că viața în zona în care se află amplasat imobilul reclamantului a devenit imposibilă, condițiile de mediu putând provoca boli incurabile. Unitatea pârâtă a fost chiar somată de Garda de mediu în acest sens.
Totodată, în Decretul de expropriere nr. 180/1995 figurează 26 imobile ca fiind strămutate, din care doar o parte au fost efectiv strămutate. Din acest motiv, reclamantul nu se mai poate folosi de dreptul său de proprietate.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât COMPLEXUL a arătat că în mod corect s-a reținut faptul că instanța nu se poate substitui voinței părților, între părți neexistând nicio convenție prin care unitatea să își fi asumat obligații. A solicitat respingerea recursului, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Tg.-J sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Energetic și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să reconstruiască imobilul casă de locuit într-o zonă nepoluată și obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând uzufructul pe perioada 2004-2007 pentru suprafața de teren de 900 mp cultivat cu de vie.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui imobil casă de locuit compus din 3 camere, bucătărie, sală și beci, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, anexă compusă din două camere, două magazii, pătul și teren aferent în suprafață de 900 mp.
A mai arătat reclamantul că prin Decretul nr.180/85 s-a dispus exproprierea proprietății sale și trecerea în proprietatea statului, cât și demolarea construcțiilor și anexelor gospodărești, urmând ca societatea ce a primit în administrare directă terenurile să procedeze la reconstruirea caselor în zone nepoluate.
Reclamantul mai învederează ca nu a primit nici o despăgubire pentru teren si casă și ca este imposibil să mai locuiască în imediata vecinătate a depozitelor de cărbune.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1073 Cod civil.
Ulterior reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând și obligarea pârâtei Energetic la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei/zi începând cu rămânerea definitivă si irevocabilă a sentinței și până la punerea în executare.
Pârâta Energetic a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantului cu privire la terenul aferent gospodăriei, motivat de faptul că prin Decretul nr. 180/1985 s-a dispus exproprierea bunurilor reclamantului și că în conformitate cu legislația în materie de expropriere la acea dată, trecerea în proprietatea statului a bunului expropriat avea loc odată cu preluarea efectivă a acelui bun (pentru construcții) și la emiterea decretului de expropriere pentru terenuri.
Pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția Generala a Finanțelor Publice Gaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, motivând că reclamantul recunoaște prin acțiunea formulata că nu a fost expropriat.
Prin sentința civilă nr. 3732 din 15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg -J în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea introdusă împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, respectiv cea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtului SC Energetic SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active si lipsa calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finantelor, că reclamantul deține gospodărie într-o zonă învecinată exploatării miniere în comuna, sat, județul G, în apropierea unui depozit de cărbune al Energetic. Gospodăria este amplasată pe terenul ce a făcut obiectul exproprierii în anul 1985, dar de la momentul decretului de expropriere și până în prezent nu s-a procedat la preluarea efectivă a bunurilor identificate prin actul normativ, în anul 2007, reclamantului fiindu-i atestat dreptul de proprietate asupra terenului de 1709 mp prin titlul de proprietate-/13.08.2007. S-a reținut din raportul de expertiza întocmit în cauză că există identitate între porțiunea de teren expropriată prin decret și o parte din totalul terenului pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului.
Astfel, din cuprinsul anexei la Decretul de expropriere nr.180/1985 a rezultat că la poziția 8 figurează în calitate de proprietar Gh. G ( G, în urma căsătoriei) din comuna din care s-a expropriat suprafața de 250 mp teren și construcții în suprafață de 120,09 mp, fără ca statul să fi procedat la preluarea efectivă a construcțiilor sau terenului. Potrivit dispozițiilor art.4 din Decretul 467/1979, în vigoare la acea dată, imobilele construcții expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării efective a acestora în vederea demolării. Cum, în speță, aceasta preluare nu s-a produs, reclamantul este în continuare proprietarul construcțiilor. Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 5 alin 2 din Decretul 545/1958, terenurile expropriate trec în proprietatea statului de la data emiterii decretului de expropriere, însă reclamantului i s-a emis titlu de proprietate pentru terenul ce a format obiectul exproprierii.
S-a constatat că sub aspectul dreptului de proprietate, reclamantul a făcut dovada incontestabilă a existenței lui, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale active s-a apreciat ca neîntemeiată.
In ceea ce privește cea de-a doua excepție invocată, pentru a exista calitate procesuală pasivă, ca o condiție esențială a acțiunii civile, trebuie să existe o identitate între persoana pârâtului și cel obligat potrivit raportului juridic dedus judecății. S-a reținut că întrucât reclamantul a declanșat procedura judiciară, acestuia îi revenea obligația de a justifica calitatea procesuală pasivă, obligație ce-și are temeiul în art. 112.Pr.Civ. Față de pretențiile concrete ale reclamantului, precum si față de împrejurările de fapt si de drept pe care acesta le invocă, instanța a constatat că nu se poate stabili o identitate între pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor și persoana care este debitorul obligației de a face și de a da.
Admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată motivat de faptul că în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la reconstruirea gospodăriei reclamantului pe un alt amplasament, izvoarele posibile de obligații pot fi restrânse la doua categorii, respectiv actul juridic si faptele juridice in sens restrâns, adică acele fapte ce produc efecte juridice in virtutea legii.
S-a reținut că decretul de expropriere a rămas fără efect și chiar și în ipoteza în care ar fi produs efecte, prin acesta nu s-a prevăzut obligația statului sau a pârâtei în folosul căreia s-a făcut exproprierea de a reconstrui gospodăria persoanei expropriate pe un alt amplasament, iar din actele depuse de părți nu rezultă că pârâtele și-au asumat vreo obligație în acest sens, nefiind astfel incidente în cauza disp.art.1073 și următoarele civ. în conformitate cu care creditorul este îndreptățit să obțină îndeplinirea obligației cu posibilitatea de a fi dezdăunat sau de a fi autorizat să o aducă la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, motivat de faptul că aceste efecte ale obligațiilor sunt tratate în Titlul III al Codului civil referitor la contracte sau convenții, aspect care impune ca aplicarea acestor dispoziții să fie făcută doar atunci când este vorba de înțelegeri intervenite între părți.
S-a apreciat că degradarea bunurilor aparținând reclamantului și afectarea sănătății acestuia ca urmare a exploatării miniere din zonă ar fi putut declanșa în sarcina paratei o răspundere delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, însă acțiunea pentru reconstruirea unui bun pe un alt teren nu intră în categoria acțiunilor în repararea prejudiciului, nici în natură și nici prin echivalent.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la plata uzufructului, instanța a reținut că în perioada avută în vedere de reclamant, respectiv anul 2004 - 2007, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pentru a i se cuveni conform art. 483 Cod civil, fructele terenului, titlul de proprietate fiind eliberat în august 2007, iar pentru perioada ulterioară, până la finele anului 2007, nu s-a făcut dovada că terenul ar fi fost folosit de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că prin Decretul nr.180/1985 s-a dispus exproprierea terenului și demolarea construcțiilor și anexelor în vederea măririi capacității de depozitare a lignitului și realizării unui zid de sprijin a depozitului de cărbune. Se mai susține că în zona respectivă au existat 26 de gospodării expropriate, din care au fost strămutate 16; că SC Energetic nu a efectuat lucrări de modernizare, astfel că în momentul de față datorită activităților depuse de pârâtă la o distanță de 20-30. de locuința apelantului îi pun în pericol viața, ca urmare a afecțiunilor de care suferă, afecțiuni generate de activitatea industrială desfășurată, precum și de consecințele acesteia.
Întrucât zona respectivă este expropriată, nu se eliberează autorizații pentru renovarea locuințelor, imobilul casă de locuit fiind degradat în momentul de față și că în acest mod se încalcă dispoz. art. 480 civ. conform cărora orice proprietar are dreptul de a se bucura și a dispune în mod absolut de proprietatea sa.
S-a mai susținut că se încalcă și disp. art. 2 pct. 4 din CEDO ce privesc atingerile aduse dreptului la viață, întrucât prin activitatea desfășurată de SC Energetic îi este pusă în pericol viața.
Prin același apel s-a invocat ca motiv de nelegalitate al hotărârii și reținerea greșită a instanței în sensul că izvor al obligației este actul juridic, întrucât acest izvor îl constituie și legea, precum și protocolul I adițional la CEDO, prin care i se garantează dreptul la viață.
Prin decizia civilă nr.19 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant G, împotriva sentinței civile nr. 3732 din 15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-.
S-a reținut că, în raport de situația de fapt rezultată din expertiza efectuată în cauză, care confirmă că poluarea produsă prin activitățile desfășurate de pârâtă aduce prejudicii vieții și sănătății reclamantului, izvorul obligației îl constituie răspunderea civilă delictuală, nu obligația de a face, pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea.
În baza art.299 Cod pr.civilă împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, susținând că prin soluția pronunțată i-a fost încălcat dreptul de proprietate, cât și dreptul garantat de dispozițiile art.2 pct.4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la restrângerile nonvoluntare ale dreptului la viață.
Ca urmare a exproprierii gospodăriei reclamantului în baza decretului nr.180/1985, beneficiarului exproprierii îi revenea obligația de strămutare a locuinței, având în vedere existența factorilor de risc ce aduc atingere vieții, dar produc și grave degradări construcțiilor, care figurând ca demolate și strămutate nu pot fi renovate, refuzându-se eliberarea autorizațiilor în acest sens.
Măsura strămutării se impune și față de faptul că dintr-un număr de 26 gospodării a căror strămutare a fost prevăzută în decretul de expropriere, 16 au fost deja strămutate, astfel că este necesară asigurarea egalității de tratament pentru toți proprietarii vizați de decret.
Recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art.1073 Cod civil, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a reconstrui imobilul proprietatea sa, compus din locuință și anexe gospodărești, pe un teren situat într-o zonă nepoluată, invocând, în susținerea pretențiilor sale, atât Decretul de expropriere nr.180/1985 prin care s-a dispus exproprierea gospodăriei sale, cât și răspunderea pârâtei, ca poluator, pentru daunele produse prin exercitarea activității specifice și obligația de a restabili situația anterioară, în scopul respectării dreptului la viață și la sănătate al reclamantului și familiei sale.
Prin Decretul nr.180/1985 s-a dispus exproprierea terenurilor în suprafață totală de 28.177 mp. și construcțiilor în suprafață de 2631,40 mp. identificate potrivit planurilor de situație nr.1 și 2 anexate, în vederea măririi capacității de depozitare a lignitului și realizării zidului de sprijin la 2 vest a depozitului de cărbune de la Centrala termoelectrică.
Actul de expropriere nu a prevăzut obligația expropriatorului sau a beneficiarului exproprierii de a strămuta gospodăriile individualizate în planurile anexate, situație în care decretul nu poate reprezenta izvorul obligației de reconstruire a gospodăriei reclamantului pe un alt amplasament, cum greșit s-a reținut prin hotărârile pronunțate în cauză.
Atât din întâmpinarea formulată de pârâtă în dosarul primei instanțe, cât și din înscrisurile depuse de părți și concluziile expertizei în protecția mediului, efectuată de expert G, rezultă că investiția vizată de decretul de expropriere a fost realizată parțial, fiind demolate numai 12 din cele 29 imobile cuprinse în anexe, situație în care celelalte gospodării, între care și cea a reclamantului, se situează în zona limitrofă exploatării miniere, respectiv la o distanță de 30 metri de depozitul de cărbune.
În acest sens, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional, prin nota de constatare încheiată la 15.10.2007 și depusă în dosarul Judecătoriei la filele 47,48, a reținut că zona este afectată de praful de cărbune rezultat din activitatea de manipulare a cărbunelui în depozit, situație certificată de sistemul de monitorizare realizat de G, și că valorile limită înregistrate atestă depășirea de circa 2 ori.
Situația creată ca urmare a desfășurării activității specifice de către pârâtă în proximitatea zonei de locuințe în care se află și gospodăria reclamantului, activitate prin care se degajă continuu cantități considerabile de pulberi de cărbune și noxe, ceea ce are ca efect modificarea cadrului într-un mediu impropriu, punând în pericol viața și sănătatea locuitorilor, constituie izvorul răspunderii pârâtei, în calitate de poluator.
Chiar dacă în cererea introductivă nu este invocată în mod expres răspunderea poluatorului, termenii în care aceasta este redactată indică în mod cert faptul juridic ce reprezintă temeiul răspunderii pârâtei, prin prezentarea în mod concret și explicit a împrejurărilor de natură a aduce prejudicii reclamantului și familiei sale.
Potrivit dispozițiilor art.94 lit.i din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, modificată prin Legea nr.265/2006 de aprobare a ordonanței, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop acestea suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură măsurile produse de aceștia, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului " poluatorul plătește".
Actul normativ menționat definește prejudiciul ca efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluare, activități dăunătoare sau dezastre, prevăzând în art.95 că răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă.
Din reglementările OUG nr.195/2005 rezultă cu certitudine obligația legală ce revine poluatorului de a repara prejudiciul produs, în principal, prin restabilirea situației anterioare.
În cauză, modalitatea de restabilire a situației anterioare nu se poate realiza decât prin reconstruirea gospodăriei reclamantului pe un alt amplasament, în afara zonei supusă poluării.
Raportul de expertiză tehnică în domeniul protecției mediului efectuat în cauză, a constatat că depozitul de cărbune energetic este amplasat la o distanță de 30 de locuința reclamantului, emanarea de pulberi de cărbune și noxe din volatilele masei carbonifere și oxizi de carbon și sulf în cazurile de autoaprindere provoacă prejudicii sănătății locuitorilor, la acestea adăugându-se disconfortul provocat de nivelul de zgomot industrial ridicat, cât și efectul pulberilor de de termocentrală, a gazelor toxice și noxelor emise de coșurile grupurilor termoenergetice rezultate din combustia cărbunilor, care provoacă pneumoconioze, ce evoluează în silicoze cancerigene, datorită conținutului preponderent silicios.
Expertul a mai menționat și efectele ploilor acide care se formează din interacția oxigen de sulf și a oxizilor de azot cu vapori de apă în atmosferă, asupra vegetației prin atacul foliar al acizilor sulfuros, azotos, sulfuric și azotic.
Constatările și concluziile raportului de expertiză fac dovada certă că prin activitatea sa, pârâta aduce grave prejudicii reclamantului și familiei sale, periclitând sănătatea și viața acestora, situație în care, în conformitate cu principiul "poluatorul plătește", prevăzut de art.94 lit.i din OUG nr.195/2005, pârâtei îi revine obligația să restabilească situația anterioară prin reconstruirea locuinței reclamantului, pe un teren situat într-o zonă nepoluată.
Această concluzie se impune și în raport de jurisprudența CEDO în privința respectării dreptului garantat de art.8 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa cum s-a reținut în cauza Tătar Contra României, obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura protejarea dreptului la un mediu sănătos și protejat, se circumscrie garantării dreptului la viața privată și de familie, prevăzut de art.8.
În acest context, Curtea Europeană a statuat, în cauza Brândușe contra României, că respectarea dreptului apărat prin norma menționată implică nu doar obligația negativă de a nu acționa de o manieră care să aducă atingere dreptului la viață privată și de familie, ci și obligația pozitivă de a respecta și aplica reglementările legale necesare pentru desfășurarea activităților cu impact asupra mediului, în așa fel încât să fie asigurată o protecție efectivă a cetățenilor.
Legislația națională în privința protecției mediului permite ca în aplicarea jurisprudenței instanței europene, în situația nerespectării normelor legale în materie, instanța să oblige poluatorul la înlăturarea consecințelor negative produse prin activitatea sa de natură a crea prejudicii vieții personale și de familie.
Față de situația reținută, se constată că Tribunalul Gorja apreciat greșit că reclamantul are numai exercițiul unei acțiuni în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 Cod civil, atâta timp cât izvor al obligației de a face îl poate constitui nu numai convenția, dar și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, și legea specială.
În consecință, urmează să se admită recursul și în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, să se modifice decizia, să se admită apelul în sensul schimbării în parte acesteia, iar pe fond să se admită acțiunea față de pârâta SCD. Energetic SA, dispunându-se obligarea acesteia de a reconstrui gospodăria reclamantului, respectiv casă cu 3 camere, bucătărie, sală și beci, anexă cu 2 camere, 2 magazii și un pătul, pe un teren de 900 mp. amplasat în afara zonei poluate.
Cererea pentru despăgubiri reprezentând uzufructul pe perioada 2004-2007 este neîntemeiată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada prejudiciului produs ca urmare a lipsei de folosință a terenului.
Nefondată este și cererea pentru daune cominatorii, față de dispozițiile art.5803alin.5 Cod pr.civilă în conformitate cu care, pentru neexecutarea obligațiilor de a face sau de a nu face, nu se pot acorda daune cominatorii.
În consecință se vor menține dispozițiile sentinței în privința soluționării acestor capete de cerere, cât și în privința acțiunii față de Ministerul Finanțelor.
În baza art.274 Cod pr.civilă, intimata SC Energetic SA, va fi obligată la 1326 lei cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 19 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 3732 din 15 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții COMPLEXUL, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică decizia și admite apelul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr.3732 din 15.05.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința și admite acțiunea față de pârâta SC Energetic SA și obligă pârâta să reconstruiască reclamantului gospodăria, respectiv casă cu 3 camere, bucătărie, sală și beci, anexă cu 2 camere, 2 magazii și un pătul, pe un teren de 900 mp. amplasat în afara zonei poluate.
Menține dispozițiile sentinței în privința soluționării cererilor în pretenții și daune cominatorii, cât și în privința acțiunii față de Ministerul Finanțelor.
Obligă intimata SC Energetic SA la 1326 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Gh.
15.05.2009
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
