Obligație de a face. Decizia 593/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 593
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 89 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul reclamant, și avocat -, reprezentând intimata pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, considerând că motivarea instanței de apel este contrazisă de probele administrate în cauză. A arătat că recurentul a fost plecat din țară până în august 2008, în Portugalia, cu toată familia, necunoscând deci hotărârea primei instanțe și aflându-se în imposibilitate de a declara apel în termenul legal. A mai susținut că nu a încheiat nici un contract de asistență cu avocatul care a formulat motivele de apel, nefiind astfel respectate prevederile, art. 69 alin. 2. contractul fiind încheiat doar cu avocatul care a pus concluzii în dosarul de fond și a declarat apelul. Apelul a fost declarat în termen, în sensul prevederilor art. 103 alin. 1. în prima zi când reclamantul s-a aflat în țară.A mai arătat că recurentul are venituri mici și nu are alte posibilități de a achiziționa o locuință.
A pus concluzii de admitere a recursului și în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal. În subsidiar, a solicitat casarea deciziei și reținerea cauzei spre rejudecare în fond, cu cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimata pârâtă, a arătat că cei doi avocați despre care se face vorbire în motivele de recurs aparțin aceluiași cabinet de avocatură. Totodată, avocatul avea posibilitatea de verifica dacă hotărârea a fost redactată, nu neapărat și comunicată. Din dosar, reiese că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantului în data de 09 iulie, iar apelul a fost declarat în 4 august 2008.
Reclamantul avea posibilitatea de a aduce acte doveditoare în susținerea cererii de repunere în termen.
A pus concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 27.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei să-i vândă locuința pe care o deține cu titlu de chirie, în temeiul Legii nr.85/1992 și al Decretului -Lege nr.61 /1990.
Prin sentința civilă nr.10290 din 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea ccu motivarea că, deși reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de închiriere înregistrat sub nr.567/2001 pentru camera nr.113 situată în Căminul IML proprietatea pârâtei, achitând cuantumul chiriei stabilit de comun acord și cheltuielile de întreținere aferente spațiului ocupat, înainte de încheierea acestui contract camera în discuție a fost ocupată de către numita.
Această persoană a obținut în instanță, prin nr.13188/2000 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru camera pe care o ocupă în calitate de chiriaș, în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.85/1992.
Împotriva sentinței a declarat apel la data de 28.07.2008 reclamantul, susținând că în mod greșit prima instanță nu a avut în vedere că fosta chiriașă, a părăsit imobilul, mutându-se la o altă adresă, fără face demersuri în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești de validare a ofertei de plată sau pentru încheierea pe cale amiabilă a unui contract de vânzare-cumpărare cu
Apelantul a formulat și o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, motivând că în perioada lunilor iulie și august 2008 fost plecat din țară în Portugalia, iar hotărârea judecătorească deși a fost pronunțată la 20.06.2008, i-a fost comunicată abia la 09.07.2008, fiind afișată pe holul IML unde locuiește, el neavând posibilitatea ca, între data pronunțării hotărârii și data comunicării sentinței, să aducă la cunoștința instanței plecarea sa din țară.
Prin decizia civilă 98 din 9 februarie 2009 Tribunalului Doljs -a respins apelul ca fiind tardiv declarat.
Tribunalul a reținut că potrivit declarației autentice extrajudiciare date de către apelant la Ambasada României din, plecarea sa în străinătate s-a realizat în cursul lunii mai, așadar înainte de ultimul termen de judecată la prima instanță, termen de la 20.06.2008. S-a arătat că exista posibilitatea aducerii acestei împrejurări la cunoștința instanței de către apărătorul ales de reclamant, eventual cu indicarea domiciliului procedural din țară la care să se realizeze comunicarea hotărârii sau cu indicarea mandatarului din țară care să primească respectiva comunicare.
Reclamantul a fost asistat de către avocat pe tot parcursul judecății la prima instanță, că acesta fost prezent la termenul la care cauza a fost luată în pronunțare, iar potrivit art. 69 alin.2 avocatul putea să exercite calea de atac împotriva hotărârii date. în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de partea însăși.
Data comunicării sentinței a fost 09.07.2007, anterior începerii vacanței judecătorești, iar, soluție judecătoriei putea fi cunoscută chiar din ziua pronunțării acesteia, având în vedere că pronunțarea se face în ședință publică sau prin consultarea condicii de ședință, în care se consemnează dispozitivul hotărârii, conform art.258 alin.4 pr.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând respingerea cererii de repunere în termen. Recurentul a arătat că pe perioada soluționării cauzei la prima instanță a fost plecat din țară, fiind reprezentat de mai mulți avocați, deși a încheiat contract de asistență juridică doar cu unul dintre aceștia iar avocatului care a pus concluzii pe fond nu i s-a încredințat niciodată mandat. Același avocat a declarat și apel, fără ca reclamantul să cunoască momentul comunicării sentinței, comunicarea fiind realizată în timpul vacanței judecătorești. Apelantul a apreciat că plecarea din țară reprezintă o împrejurare mai presus de voința sa, care l-a împiedicat să exercite apelul în termen și că instanța de apel a aplicat greșit dispoz. art. 103
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Termenul de apel este un termen imperativ, peremptoriu, legal și absolut și, potrivit art. 284 alin 1, el este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Dispoziția legală stabilește atât durata termenului de apel, cât și momentul de la care curge termenul.
Potrivit art. 103, partea care, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, nu a putut să exercite calea de atac în termen are posibilitatea ca în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării să introducă apelul, formulând o cerere de repunere în termen. Pentru a fi repusă în termen, partea trebuie să demonstreze împrejurarea care a împiedicat-o să exercite calea de atac. Plecarea din localitate sau din țară nu constituie o împrejurare care să justifice repunerea în termen, deoarece în sensul art. 103 alin 1 partea trebuie să invoce o împrejurare obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de apelant.
Art. 98 stabilește că atunci când partea își schimbă domiciliul în timpul procesului sau după închiderea dezbaterilor, dar până la redactarea hotărârii, are obligația să încunoștiințeze instanța, sub sancțiunea ignorării acestei situații de fapt și, în consecință, a comunicării hotărârii la adresa inițială.
Apelantul nu a fost împiedicat din motive independente de voința sa să declare apelul în termen, deoarece el a plecat de bună voie în Portugalia în luna mai 2008, împreună cu întreaga sa familie, în timp de procesul se afla pe rol, interesele sale fiind administrate prin avocatul ales.
Prin împuternicirea avocațială nr. - din 26 martie 2008( fila 12 dosar judecătorie) reclamantul mandatat pe avocații - și să îl reprezinte în dosarul -, iar concluzii asupra fondului cauzei au fost puse de avocatul, în temeiul acestei împuterniciri, cu respectarea dispozițiilor art. 68 Declararea și motivarea apelului s-a făcut de avocatul care a primit mandat, -, astfel că susținerile recurentului privind lipsa de reprezentare sunt nefondate și făcute cu rea credință, ignorându-se actele de la dosar, opozabile reclamantului.
Este nefondată susținerea privind comunicarea sentinței în timpul vacanței judecătorești, deoarece, pe de o parte vacanța judecătorească a început la 14 iulie 2008 iar, pe de altă parte, în timpul vacanței se asigură serviciul de permanență, părțile având posibilitatea să consulte registrele instanței și să depusă cereri, astfel că drepturile procesuale sunt respectate.
Cum reclamantul nu a precizat modificarea domiciliului procesual, a fost legal reprezentat de avocat și a cunoscut faptul că urma să plece din tară, înainte de finalizarea procesului în mod corect tribunalul a apreciat că declararea apelului peste termen nu se datorează unei împrejurări mai presus de voința reclamantului.
Apreciind că dispozițiile art. 103 c și art 284 c au fost corect aplicate, neexistând motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304 c, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 89 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta C.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
2ex/6.05.2008
Jud apel.-,
Jud.fond:
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu
