Obligație de a face. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.605/
Ședința publică din 04 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta - România SRL B, împotriva deciziei civile nr. 825/A din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și cu pârâtul intimat, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă - România SRL avocat, pentru reclamantul intimat avocat, pentru pârâtul intimat avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Reprezentanta reclamantului intimat avocat invocă excepția nulității precizării motivelor de recurs, solicită să se constate ca fiind nulă această precizare a motivelor de recurs deoarece au fost depuse de către pârâta recurentă - România SRL la termenul de judecată din data de 08.04.2009.
Reprezentanta pârâtei recurente - România SRL avocat solicită respingerea acestei excepții.
Reprezentantul pârâtului intimat avocat solicită respingerea excepției.
Instanța în deliberare, urmează să ia în considerare precizările motivelor de recurs în măsura în care acestea sunt utile la dezlegarea pricinii de față.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente - România SRL avocat solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului și respingerea apelului să se mențină soluția pronunțată de către instanța de fond, în susținerea motivelor de recurs a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă pornind de la conținutul articolului 75 din Legea.
Reprezentantul pârâtului avocat solicită admiterea recursului declarat de - România SRL în sensul modificării deciziei civile nr. 825 /A din 26.11.2008 a Tribunalului Timiș, respingerea apelului declarat de către și menținerea ca temeinică și legală sentinței civile nr.750 din 24.01.2008 a Judecătoriei Timișoara, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului intimat avocat solicită respingerea recursului formulată de către pârâta recurentă ca nefondat și nelegal pentru motivele prezentate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.750/24.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost respinsă actiunea civila inaintata de reclamantul, impotriva paratilor - ROMANIA SRL si, pentru obligatie de a face si pretentii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
In fapt: Textul articolului incriminat(filele 31 si 66) este urmatorul:
"Bazil", nașul lui "".
In urma cu o saptamana, la un hotel de pe Calea, inaugurat chiar cu aceasta ocazie, a avut loc o nunta fastuoasa la care s-au calcat pe picioare tot felul de -uri locale, oameni politici si afaceristi. a fost, fiica cunoscutului fost ofiter, "". Ceea ce a produs o mare surpriza pentru multi, dar nu si pentru unii initiati, a fost cu totul altceva. Respectiv, nașul tinerei perechi nu a fost altul decat ambasadorul Romaniei in, "Bazil". In "speech"-ul pe care l-a sustinut, a amintit de relatia foarte buna pe care a avut-o cu in anii 1995-1996. La acea vreme, era deputat al Partidului Aliantei Civice, iar - seful T (Centrul Operativ Zonal), o structura care avea in subordine filiale din trei judete din vestul tarii. in acei ani, era implicat in -scandalul "", referitor la contrabanda cu benzina in, aflata sub embargoul.
lui.
Prietenia dintre si este insa mult mai veche, dinainte de 1989. Pe atunci, era ofiter de Securitate, ocupandu-se de studentii din Centrul Universitar, in schimb, era tanar asistent universitar la Facultatea de a Universitatii de Vest Numele lui a aparut din nou in prim plan, odata cu scandalul ziaristului, care si-a recunoscut colaborarea cu Securitatea, iar ofiterul care l-a racolat a fost chiar. La seria de coincidente mai trebuie amintit poate si faptul ca a fost coleg in cu. a fost trecut in rezerva din in februarie 2005.
Apoi articolul continua fara relevanta pentru procesul de fata:" serii nu au fost insa nici mirii, nici socrii, nici macar nașul, ci fostul presedinte al PSD T -"
Din informatiile publicate pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe (www.mae.ro), rezulta ca reclamantul este persoana publica, inalt demnitar al statului, om politic, doctor in filologie, autor de lucrari stiintifice.
Cum adresa de e-mail a reclamantului (publicata pe site) este -.fr, rezulta ca folosirea, in articolul supus analizei, a variantei franceze a prenumelui reclamantului, nu poate avea caracter peiorativ si nu reprezinta o incalcare a dreptului personal nepatrimonial la nume, prenumele "Bazil" fiind asumat de reclamant insusi.
Asa cum rezulta din continutul actului de sesizare a instantei, reclamantul accepta, drept conforme cu realitatea, o serie de afirmatii din acest articol:
- faptul ca a fost nașul de cununie al mirilor, la o nunta care a fost sarbatorita in locatia de pe Calea;
- faptul ca tatal miresei este un fost ofiter de securitate;
- continutul toastului tinut de reclamant, in care aminteste relatia foarte buna pe care a avut-o cu fostul ofiter de securitate, in anii 1995-1996, intr-o perioada in care acesta din urma era implicat intr-un dosar penal, de contrabanda cu combustibil.
Afirmatia pretins mincinoasa din articol se refera la imprejurarea ca reclamantul ar fi fost prieten cu fostul ofiter de securitate inainte de anul 1989, cand acesta a racolat, drept informator al Securitatii un ziarist ( ).
De asemenea, reclamantul este nemultumit de afirmatia potrivit careia a facut parte din acelasi partid (Partidul Aliantei Civice) cu o alta persoana a carei cariera politica a fost compromisa de colaborarea cu fosta securitate(d-na ).
Articolul de presa sus-aratat nu este de natura sa atraga raspunderea civila delictuala pentru prejudiciu de imagine produs prin presa.
In drept: Potrivit art. 998-999 civ. orice fapta a omului care creeaza un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara - prejudiciul fiind atat material, cat si personal nepatrimonial.
Printre drepturile subiective nepatrimoniale care se bucura de ocrotire juridica este prevazut dreptul la onoare si reputatie, orice atingere adusa onoarei, cinstei, demnitatii sau reputatiei unei persoane atragand raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin afectarea dreptului la imagine.
Acordarea de daune morale pentru prejudiciile cauzate prin articole de presa drepturilor personal nepatrimoniale ocrotite de lege este recunoscuta atat de practica instantelor romane, cat si de cea a majoritatii statelor europene, in virtutea functiei educativ-preventive si reparatorii a raspunderii civile delictuale.
Nu mai putin insa, prejudiciul moral produs prin articole de presa trebuie evaluat in contextul libertatii presei si al libertatii de exprimare, garantate atat prin art. 30 alin.1-5 din Constitutie, cat si prin art. 10 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Potrivit acestor din urma norme, orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertateade a primi sau de a comunica informatiiori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.
2 al art.10 din Conventie circumstantiaza libertatea de exprimare, prevazand ca "exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti".
In raport de aceste dispozitii legale, instanta de fond a retinut ca presa joaca un rol esential intr-o societate democratica. Chiar daca presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, in special in ce priveste respectarea reputatiei si drepturilor altora, datoria ei este sa transmita informatii - intr-un mod compatibil cu obligatiile si raspunderile care ii revin, iar art.10 din Conventie protejeaza nu numai substanta ideilor sau informatiilor exprimate, ci si forma lor.
In acest sens, libertatea jurnalistica acopera posibilitatea recurgerii la un anumit grad de exagerare sau chiar de provocare, iar in cauza "Dalban contra Romaniei", prin Hotararea din 28.09.1999, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o inexactitate partiala a faptelor prezentate nu exclude protectia art.10 din Conventie, in situatia in care este vorba despre un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua credinta nu este dovedita.
Tot asa, practica judecatoreasca, inclusiv jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este constanta in a aprecia ca limitele criticii admisibile sunt mai largi in privinta unui om politic care actioneaza in calitatea sa de personaj public, decat in privinta unui particular, cel dintai expunandu-se,in mod inevitabil si constientunui atent control al faptelor si gesturilor sale, atat din partea mijloacelor de informare in masa, cat si a marelui public.
In acest context, instanta de fond a constatat ca fapta pentru care se solicita angrenarea raspunderii civile a jurnalistului si a trustului de presa consta in publicarea unui articol in care este relatat un eveniment monden (o nunta), in care numele reclamantului-nașul mirilor (persoana publica, inalt functionar public, om politic, cadru didactic universitar si autor de studii stiintifice) este asociat cu numele unui fost ofiter de securitate-tatal miresei.
Atata vreme cat reclamantul a acceptat in mod voluntar si constient relatia de cumetrie cu personajul pe care (prin insasi introducerea actiunii de fata), il considera compromitator, stiind ca actiunile sale sunt supuse atentiei publicului si presei, si-a asumat consecintele acestei relatii; astfel, afirmatia jurnalistului potrivit careia reclamantul ar fi fost prieten cu ofiterul de securitate si inainte de anul 1989, chiar excesiva, nu poate produce acestuia un prejudiciu de imagine mai mare decat expunerea voluntara, prin acceptarea rolului de naș al fiicei ofiterului de securitate si de toastul tinut, in care se face vorbire despre "relatia foarte buna cu tatal miresei, inca din anii 1995- 1996".
Astfel, angajarea - voluntara, libera si constienta - intr-o relatie interumana (fie de prietenie, fie de colaborare profesionala, fie de cumetrie), face de neconceput disocierea acestei relatii in doua parti, in functie de conjunctura istorica, drept o relatie compromitatoare (inainte de 1989) sau onoranta (dupa aceasta data).
De aceea, apreciind ca, prin articolul de presa care a facut obiectul analizei in dosarul de fata, paratul nu a depasit limitele acceptabile ale demersului jurnalistic si ca, prin aceasta, se bucura de protectia art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta de fond a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale si a respins actiunea ca neintemeiata.
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate, prin urmare nu au fost acordate.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 21.04.2008, solicitând schimbarea în tot a hotărârii cu consecința admiterii acțiunii formulate.
În motivare, a arătat că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii în privința aprecierii asupra inexistenței faptei ilicite, fiind încălcate disp. art. 30 din Constituție, art. 10 pct. 1 și 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și normele din Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă.
În loc să analizeze articolul dedus judecății prin prisma temeiurilor de drept invocate de reclamant, respectiv să stabilească dacă prin scrierea articolului i-a fost cauzat un prejudiciu de imagine instanța face o analiză a conduitei sale, ajungând ca în final să-l încrimineze întrucât a participat la un eveniment monden stabilind o relație de cumetrie cu personajul pe care însăși introducerea acțiunii îl consideră compromițător, respectiv fostul ofițer de securitate.
, raționamentul și concluzia instanței de judecată sunt fundamental greșite, întrucât nu a incriminat articolul pentru faptul că numele său a fost asociat cu numele fostului ofițer de securitate cum în mod eronat s-a reținut, ci pentru mesajul pe care domnul ziarist a înțeles să-l comunice cititorilor în legătură cu relația pe care se pretinde că l-ar fi avut reclamantul cu acest domn înainte de 1989.
Afirmațiile ziaristului sunt contrare realității, întrucât l-a cunoscut pe domnul în anul 1995 când își îndeplinea mandatul de deputat de T, dar și calomnioase, întrucât tind să sugereze împrejurarea că ar fi fost colaborator al securității.
Aceste afirmații se impuneau a fi dezmințite, retrase, în vederea restabilirii dreptului subiectiv la onoare și reputație, finalități care puteau fi realizate cel puțin prin obligarea pârâtului la publicarea replicii integrale a reclamantului, în virtutea elementarului drept la replică care în nici un caz nu-i putea fi negat de către instanța de judecată.
Referitor la libertatea de exprimare a jurnalistului protejată de art. 10 din Convenție, în speță nu ne aflăm în fața unui discurs jurnalistic privind subiecte de interes public întrucât nunta fiicei unui fost ofițer de securitate este departe de a putea fi calificată drept un atare subiect. Articolul publicat de pârâtă nu este o știre, o informație, modalitatea insinuantă în care este scris, cu scopul vădit de a sugera implicarea sa în activitatea securității înainte de 1989 neavând nici o legătură cu dreptul la informarea opiniei publice.
În virtutea funcției de ambasador al României în apariția într-o publicație cu renume și cu tiraj considerabil a articolului defăimător îi denigrează propria persoană și sub aspectul acelor calități în virtutea cărora a fost numit în funcția respectivă, alterându-i grav imaginea socială și reputația de care se bucură.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că libertatea de exprimare nu poate leza valori de asemenea ocrotite prin lege, ziaristul trebuie să acționeze cu bună credință, oferind informații exacte și demne de crezare în respectul deontologiei profesionale specifice jurnaliștilor, iar o judecată de valoare făcută fără nici o bază factuală este excesivă, situându-se în afara protecției conferite de art. 10 libertății de exprimare. În același timp, funcționarii publici trebuie ca în exercițiul funcției lor să beneficieze de încrederea publicului fără a fi perturbați în mod nejustificat.
În aceste condiții, apelantul reclamant apreciază că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 998- 999.civ. coroborat cu disp. art. 1000 alin. 3.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților. Fapta ilicită constă în scrierea articolului cu caracter defăimător de către pârâtul, prejudiciul moral constă în atingerea adusă onoarei, demnității, prestigiului și cinstei, există raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral suferit, culpa ziaristului constă în scopul scrierii articolului, de a crea senzațional, precum și calitatea de prepus a ziaristului în raport cu pârâta - România SRL.
Fapta ilicită rezultă din articolele 74 din Legea 3/1974, art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 1, 2, 9, 10 din Codul Deontologic al ziaristului, norme încălcate de pârâtul, prejudiciul de imagine fiind cert și actual întrucât s-a produs la data când se pretinde repararea lui.
Referitor la elementul culpei, acesta constă în atitudinea subiectivă negativă de neluare în considerare, de încălcare a normelor legale, fără a verifica veridicitatea faptelor descrise referitoare la persoana reclamantului apelant.
În drept, apelantul reclamant a mai invocat disp. art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 15 alin 1 și art. 20 din Constituția României.
În dovedire, a depus în copie carnet de muncă.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului, arătând că motivele de apel nu răspund exigențelor prevăzute de lege. Din considerentele sentinței rezultă că instanța a stabilit în mod corect obiectul litigiului, fapta constând în publicarea unui articol în care numele reclamantului este asociat cu numele unui fost ofițer de securitate, în cadrul unui eveniment monden la care au participat.
Apelantul reclamant nu a făcut dovada unui prejudiciu moral, asumându-și relațiile sociale despre care jurnalistul a relatat, și nici dovada relei credințe a jurnalistului, a cărui atitudine a fost analizată amplu de către instanță.
Intimata pârâtă nu a indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea apelului, arătând că a acționat cu bună credință și în interes public dată fiind calitatea sa de jurnalist de investigații la acea vreme la Evenimentul Zilei - de Vest.
Articolul nu este de a cauza un prejudiciu moral, cătă vreme nu s-a demonstrat că ceea ce a scris este în totalitate fals, Curtea Europeană statuând în cauza Lingens contra Austria că protecția articolului 10 se aplică și în cazul afirmațiilor care deranjează sau ofensează, nu numai în cazul celor primite cu indiferență sau inofensivă. Libertatea jurnalistică acoperă posibilitatea de recurgere la un anumit grad de exagerare sau de provocare, iar în cazul Dalban vs. România din 28.09.1999 Curtea a apreciat că o inexactitate parțială a faptelor prezentate nu exclude protecția art. 10 din Convenție, în situația în care este vorba despre un discurs jurnalistic privind subiecte de interes public, iar reaua - credință nu este dovedită.
Intimatul pârât nu a indicat temeiul de drept al apărărilor formulate.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 825/A din 26.11.2008 pronunțată în dosar nr- a admis apelul declarat de apelantul,împotriva sentinței civile nr.750/24.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - România SRL, și.
A schimbat în parte sentința în sensul că admis în parte acțiunea.
A obligat pârâta - România SRL ca în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii să publice integral, inclusiv în ediția electronică a ziarului, precum și la rubrica "" a ediției electronice, replica reclamantului la articolul apărut în paginile ziarului Evenimentul Zilei - de Vest în data de 12.09.2006, articol scris de pârâtul intitulat "Bazil, nașul lui "".
A obligat pârâta - România SRL la plata sumei de 8,3 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
A obligat intimata pârâtă - România SRL la plata sumei de 4,15 lei către apelantul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a reținut următoarele:
Din copia carnetului de muncă depus în apel rezultă că afirmațiile pârâtului în sensul că apelantul reclamant era asistent universitar la Facultatea de a Universității de Vest T înainte de anul 1989 nu corespund realității. Din filele carnetului aflat la filele 37 - 39 rezultă că înainte de anul 1989 reclamantul a fost angajat la Școala Generală nr. 15 T, fiind angajat al Universității din T prin transfer doar în perioada 19.06.1989 - 01.04.1990. De asemenea, pârâtul nu a dovedit existența unei relații de prietenie înainte de 1989 între reclamant și numitul.
Întrucât aceste două aspecte reprezintă, prin prisma clasificării efectuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, fapte, și nu judecăți de valoare, ziaristul avea obligația de a verifica aceste informații, ceea ce în speță în mod cert nu s-a întâmplat.
Deși nu a prezentat ca o informație faptul că reclamantul ar fi fost colaborator al fostei securități, din paragraful 2 al articolului incriminat o parte din cititori s-ar putea afla în situația de a considera că aceasta a fost ideea sugerată de către autorul articolului.
Cu toate acestea, în raport de modul de prezentare, respectiv pornind de la un eveniment monden la care reclamantul a participat, continuând cu prezentarea relației a doi dintre actorii importanți de la eveniment, cu afirmații adevărate și inexacte, tribunalul apreciază că această idee posibil indusă cititorilor se înscrie în categoria judecăților de valoare, mai ales că verificarea calității de colaborator al fostei securități a unui ziarist este imposibil de realizat într-un mod cât mai exact, din cauza procedurii și atribuțiilor stabilite în sarcina Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Față de această stare de fapt, se constată că ziaristul a prezentat doar două informații false, astfel că organul de presă are obligația să publice un răspuns sub formă de replică, rectificare ori declarație, conform disp. art. 72 din Legea nr. 3/1974.
Nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție ale alin. 3 din text, întrucât critica ziaristului exercitată prin presă nu este constructivă, în realizarea funcțiilor de informare a publicului. Astfel, din titlul și conținutul articolului rezultă că ziaristul a urmărit în principal prezentarea unui eveniment monden, iar nu prezentarea unor probleme social - politice, de interes larg pentru public, care trebuie să fie informat cu privire la comportamentul funcționarilor publici, desemnați să le reprezinte interesele. Nu a fost deci un discurs jurnalistic privind un om politic care acționează în calitatea sa de personaj public, astfel încât intimații pârâți nu pot invoca cauza Dalban vs. România și nici Lingens contra Austria. Situația de fapt este total diferită în acest spețe, întrucât articolele analizate fuseseră întocmite exclusiv în scopul prezentării unor aspecte deosebit de serioase și grave de care erau acuzate persoane publice, comise în exercitarea funcțiilor lor.
Față de situația de fapt expusă, întrucât colaborarea cu fosta securitate nu a fost afirmată în mod clar fiind indusă doar cititorilor și apreciată ca reprezentând o judecată de valoare tribunalul constată că nu se impune acordarea daunelor morale către reclamant, al cărui drept la onoare, reputație, imagine este pe deplin stabilit ca urmare a publicării replicii sale integrale, așa cum se va dispune prin prezenta decizie.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la rectificarea celor afirmate în articolul scris de acesta și la retragerea în termeni expliciți și neechivoci a celor insinuate în articol, din disp. art. 72 alin. 1 rezultă că obligația organului de presă poate avea trei forme: replică, rectificare, declarație, forme care se exclud reciproc, astfel că în cazul admiterii cererii la dreptul la replică, rectificarea a rămas fără obiect.
În baza art. 274.proc.civ. a obligat intimata pârâtă - România SRL la plata sumei de 4,15 lei către apelantul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în taxe de timbru.
Împotriva deciziei civile nr. 825/A din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal și motivat a declarat recurs reclamanta - România SRL B solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului reclamantului deoarece demersul jurnalistic a vizat doar informarea opiniei publice cu privire la organizatorii și participanții principali, la organizarea unei nunți, în condițiile în care persoanele despre care s-a făcut vorbire sunt cunoscute în comunitate ca persoane cu funcții publice.
S-a arătat că dincolo de prezentarea unui eveniment monden, îmbrăcat în prezentarea "de interes", către cititor, ziaristul nu a urmărit prezentarea unor probleme social politice majore, pentru care trebuia sa fie informat în detaliu.
În drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
La filele 10-13 reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că prin articolul publicat ziaristul a prezentat opiniei publice informații inexacte, astfel, s-a produs o lezare a dreptului reclamantului la imagine.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este fondat, în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva - România SRL și a ziaristului deoarece acest ziarist într-un articol publicat în ziarul "Evenimentul Zilei" a relatat aspecte legate de participarea reclamantului, în calitate de naș, la nunta organizată de fiica lui, persoană care a îndeplinit funcția de ofițer în aparatul fostei securități, iar după anul 1989, în aparatul Serviciului Român de Informații, organism care a succedat fostei securități.
La data la care s-a scris articolul reclamantul îndeplinea o funcție publică fiind ambasadorul României în și, după cum rezultă din actele cauzei, după anul 1989 făcut parte din diferite organizații politice.
Față de conținutul articolului publicat, detaliat de către prima instanță, și necontestat de către părți, Curtea va reține că acesta nu este de natură a crea un prejudiciu de imagine reclamantului atâta timp cât, în mod voluntar și raportare la o scară proprie de valori, reclamantul a înțeles să oficieze nunta fiicei fostului ofițer de securitate, asumându-și prin aceasta, dat fiind atribuțiile sale publice, posibilitatea unor speculații jurnalistice, care se păstrează în limitele articolului 10 din Convenția Europeană.
A interpreta altfel conținutul articolului de presă înseamnă a îngrădi libertatea de exprimare a ziaristului și dreptul acestuia de a formula diferite asocieri de idei, pentru a spori interesul cititorului cu privire la articolul prezentat.
Ar fi reprezentat o lezare a dreptului la imagine al reclamantului împrejurarea legată de neparticiparea acestuia la nunta respectivă și asocierea numelui său, cu cel al numitului, în condițiile în care aceste persoane nu fi cunoscut niciodată.
În mod corect prima instanță a reținut că între reclamant și cei care au organizat nunta nu pot fi decât niște relații de prețuire reciprocă, justificate prin prezența reclamantului, în calitate de naș, la această nuntă, iar tocmai această prezență voluntară a reclamantului poate da naștere unor speculații jurnalistice, pe care acesta trebuie să și le asume având în vedere elementele stării de fapt și calitatea sa de persoană publică.
Acesta este sensul libertăților presei în Uniunea Europeană, respectiv acela de realiza prin mijloace ziaristice posibilitatea informării publicului cu privire la tot ceea ce reprezintă imaginea unui om politic, pentru ai da posibilitatea aceluiași public să hotărască, la momentul alegerilor democratice, asupra personalități politice în discuție.
De altfel, nimic nu împiedecă reclamantul, în virtutea aceleași funcții publice, să solicite organismului național abilitat să prezinte o dovadă în legătură cu lipsa oricărei legături a persoanei sale cu organele fostei securități, pe care, dovada, să o aducă la cunoștința publicului prin diferitele mijloace de informare în masă.
În concluzie, demersul jurnalistic, în conținutul existent la dosarul de fond, nu este de natură a aduce un prejudiciu de imagine reclamantului, și nu a produs o lezare a dreptului personal nepatrimonial cu privire la nume, relatările ziaristului încadrându-se in limitele informațiilor de presă, care vizează conduita unui personaj public.
Această interpretare se deduce din reglementarea comunitară în materie, care are caracter prioritar, față de Legea nr.3/1974, act normativ care trebuie interpretat doar prin prisma dispozițiilor comunitare și art.10 din Convenția Europeană.
Față de cele arătate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 combinat cu art. 312 Cod pr.civilă, recursul declarat în cauză va fi admis va fi modificată decizia instanței de apel în sensul că va fi respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.750 din 24.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, hotărârea primei instanțe urmând a fi păstrată în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către - România SRL B, împotriva deciziei civile nr. 825/A din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică decizia instanței de apel în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 750 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/22.06.2009
Dact NF/ 22.06.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș Președinte, Judecător .
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
