Obligație de a face. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.610
Ședința publică de la 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Exploatarea Minieră de împotriva deciziei civile nr. 6 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.8558 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele chemate în garanție SC SA TG.J - prin lichidator judiciar SC SRL Tg.J și SC SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă Exploatarea Minieră de, reprezentată de consilier juridic și intimata reclamantă, lipsind intimatele chemate în garanție SC SA TG. J - prin lichidator judiciar SC SRL Tg.J și SC SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării formulată de intimata reclamantă către consilier juridic.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Exploatarea Minieră de, a depus răspuns la întâmpinare și un set de planșe fotografice ale gospodăriei intimatei reclamante.
Instanța a procedat la comunicarea înscrisurilor depuse, către intimata reclamantă, care a arătat că le-a observat și nu solicită termen în acest sens. Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Exploatarea Minieră de, a pus concluzii de admiterea recursului, așa cum a fost formulat și modificarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de reclamantă. Cu privire la cererea de chemare în garanție, a solicitat admiterea cererii, în sensul celor menționate în scris. A arătat că instanțele de fond și de apel au acordat reclamantei un plus petita, de vreme ce au obligat pârâta la finalizarea unui imobil cu suprafața de 211,6 mp, în loc de 127,99 mp, stabilită conform convenției de construcție nr. 506/18.01.2001, semnată de ambele părți contractante.
Intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. J sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Exploatarea Minieră de, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să procedeze la finalizarea lucrărilor la locuința ce se construiește în cartierul, oprirea lucrărilor de exploatare minieră ce se execută în jurul gospodăriei ce îi aparține în localitatea comuna, jud. G, obligarea pârâtei la respectarea convenției încheiate cu reclamanta, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 6.10.2000 între reclamantă și pârâtă s-a încheiat o convenție potrivit căreia pârâta se obliga să reconstruiască, în Cartierul din Tg-J, gospodăria pe care o prelua de la reclamantă din localitatea și că până în prezent pârâta nu a edificat locuința din și procedează la decopertări în jurul casei reclamantei din satul, expunând-o unor riscuri majore dată fiind eventualitatea alunecărilor de teren.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să fie obligată reclamanta să preia imobilul relocat situat în cartierul, perfectând contractul de schimb în formă autentică, să fie obligată să-i plătească valoarea lucrărilor edificate în jurul imobilului, să fie obligată să predea pârâtei suprafețele de teren pentru care a încasat prețul convenit, să fie obligată reclamanta să se prezinte la notariat pentru perfectarea actului de schimb în formă autentică sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 5000 lei pe zi până la data preluării efective a imobilului, să fie obligată reclamanta să lase în deplină proprietate și liniștită folosință pârâtei anexele gospodărești, împrejmuirea și halânga ce au făcut obiectul convenției, să plătească contravaloarea uzufructului pe ultimii 3 ani pentru suprafața de 1024 mp situată în tarlaua 11, parcela 356/3, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 8558 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul civil nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta. A fost obligată pârâta să finalizeze imobilul, cu destinația de locuință, edificat pentru reclamantă în Tg-J, cartier, jud. G, respectiv să realizeze finisajele interioare și exterioare, sobele de teracotă și coșurile, acoperișul la scara principală și la scara secundară, trepte la scările principală, secundară și interioară, streașină înfundată, instalația electrică la casa scării la etaj, tencuieli la casa scării etaj, aparatura electrică, pardoseli din parchet și mozaic, inclusiv șapa, finisare soclu, trotuarul în jurul imobilului, zidăria la ușile de la băi, parapet la balcoane.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantei, cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta, ultima fiind îndreptată împotriva SC SA Tg- J, prin lichidator judiciar SC SRL și SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, s-a avut în vedere că reclamanta și pârâta au convenit ca reclamanta să lase în deplină proprietate pârâtei o casă de locuit cu trei camere, construită din lemn și cărămidă și acoperită cu tablă cu o suprafață totală construită de 95,91 mp, o casă de locuit cu două camere executate din cărămidă în suprafață de 28,08 mp, o pivniță în suprafață de 4 mp, un garaj în suprafață de 20,40 mp, împrejmuirea executată din scândură, suprafața de 2000 mp cu toate plantațiile existente pe acestea; în schimbul acestor bunuri, pârâta se obliga să predea reclamantei o casă din zidărie, șarpantă din lemn și acoperiș cu țiglă, în suprafață totală de 127,99 mp, ce urma să fie construită pe o suprafață de 2000 mp, teren situat în cartierul din Tg - J, loturile 101 și 102. a procedat la demararea lucrărilor în cartierul, lucrările fiind executate de către cele două societăți chemate în garanție respectiv, SC SA Tg J și SC SA. Imobilul efectiv construit pentru reclamantă are o suprafață de 211,60 mp, suprafața negociată de părți fiind astfel depășită cu 83,61 mp; că în această suprafață este inclus însă și beciul, iar costurile acestuia au fost suportate de către reclamantă conform facturii și chitanței aflate la fila 101 din dosar, dar și garajul ce a fost edificat tot de către reclamantă. Pentru restul de suprafață edificată în plus nu se poate reține îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei în momentul de față, întrucât reclamanta nu este în prezent proprietara imobilului care se edifică.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate și nu a finalizat construcția imobilului; astfel fiind, instanța nu o poate obliga pe reclamantă să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului și nici să pronunțe ea însăși o hotărâre care să constate valabilitatea convenției de schimb, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr. 247/2005, așa cum a reținut și Curtea de APEL CRAIOVA în decizia menționată.
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că, pârâta a chemat în judecată cei doi constructori, respectiv SC SA Tg J și SC SA, fără însă a preciza care sunt pretențiile ei împotriva chemaților în garanție, astfel că nu sunt îndeplinire condițiile de formă impuse de art. 61 alin.1 civ.
Cod PenalÎmpotriva sentinței a declarat apel, pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a cererii reclamantei. A precizat că reclamanta a dorit o casă cu o suprafață mai mare sub condiția achitării diferenței de preț și în urma modificărilor succesive, s-a ajuns în final la o suprafață totală construită de 211,56; reclamanta nu s-a achitat de sarcina financiară la care s-a obligat, valoarea lucrărilor fiind excedentară celei la care pârâta s-a obligat conform convenției. C pe bună dreptate a sistat lucrările până la achitarea de către beneficiară a sumelor restante. Intimata este culpabilă pentru nefinalizarea imobilului, făcându-se o aplicare eronată a disp. art. 969 civ. Nu s-au luat în calcul lucrările și facturile referitoare la achitarea de către unitate a lucrărilor pentru construcția beciului, că unitatea a edificat în plus și o fântână aflată pe linia de hotar a celor două loturi, deși nu exista asemenea construcție în gospodăria strămutată, a cărei contravaloare a fost achitată de unitate. În aceeași ordine de idei s-a invocat edificarea gardului de la stradă.
Reclamanta a formulat cerere de ordonanță președințială pentru sistarea lucrărilor de excavare a suprafeței de 2000 mp. și în mod abuziv nu a înțeles să lase în proprietatea unității miniere anexele și plantațiile pentru care acesta a negociat si a primit prețul vânzării în baza convențiilor încheiate.
Cu privire la cererea reconvențională, s-a susținut că greșit nu a fost obligată reclamanta să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului autentic. S-au criticat și soluțiile adoptate cu privire la celelalte capete de cerere reconvenționale, în condițiile în care apelanta a primit prețul atât pentru plantația de pomi si vița de vie, cât si pentru anexa în a căror posesie unitatea minieră nu a intrat.
Prin decizia nr. 132 din 9 aprilie 2008 Tribunalul Gorja respins ca nefondat apelul pârâtei însă prin decizia nr.742 din 24 septembrie 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei Tribunalului, a casat decizia și a trimis cauza la Tribunalul Gorj pentru rejudecare.
Din considerentele deciziei de casare a rezultat încălcarea disp. art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă referitor la motivarea hotărârii; s-a constatat că instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate de părți.
Prin decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins apelul, declarat de apelanta pârâtă Exploatarea Minieră de, împotriva sentinței civile nr. 8558 din 04.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tg J, în dosarul nr-.
S-a reținut că instanța de fond soluționând acțiunea reclamantei a făcut o corectă aplicare a disp. art. 969.civ și art. 1073 civ. Prin convenția încheiată sub nr. 506 din 18.01.2001, în schimbul imobilului casă de locuit proprietatea reclamantului, s-a stabilit ca pârâta să realizeze o construcție în suprafața de 127,99. Probatoriul administrat în cauză a relevat că suprafața construită depășește cea convenită de părți, însă modalitatea în care s-a ajuns la această situație nu poate fi imputată reclamantei atâta vreme cât se prezumă un accept, mai mult sau mai puțin expres, și din partea apelantei.
Obligația apelantei se referă nu la predarea unei case în suprafața construită de 127,99. ci ea presupune predarea unei case care să poată fi locuită.
Invocarea deciziei nr. 1859 din 19.05.2007 a Curții de APEL CRAIOVAs -a făcut sub aspect probator, coroborându-se cu împrejurarea că pârâta nu a susținut că s-ar fi conformat în sensul finalizării lucrărilor necesare realizării unei case locuibile. Dimpotrivă, din apărările pârâtei și din motivele de apel a rezultat că a sistat lucrările de edificare a imobilului, deoarece s-a depășit suprafața convenită a fi construită. Imobilul nu este finalizat, situație în care s-a apreciat că nu se poate reține îndeplinirea în totalitate a obligației către pârâtă, de a preda un imobil locuibil. În aceste condiții s-a apreciat că în mod corect instanța de fond nu a dispus prezentarea reclamantei la notariat în vederea încheierii actului autentic, admițând corespunzător capătul cererii principale referitor la finalizarea imobilului, întrucât nu există temei pentru aoo bliga pe reclamantă să preia imobilul în stadiul actual.
S-a mai apreciat că, în lipsa actului autentic, proprietara terenului cât si a construcției edificate este pârâta apelantă și, în acest context, apelanta nu are temei legal să solicite, în acest moment, contravaloarea lucrărilor ce exced convenției părților, dacă s-ar reține că acestea au fost efectuate pe cheltuiala apelantei. Câtă vreme reclamanta nu este proprietara imobilului din cartierul nu se poate susține că s-a realizat o îmbogățire fără just temei a reclamantei, care să dea dreptul apelantei pârâte la o acțiune în pretenții.
S-a arătat, de asemenea, că instanța de fond nu a dat o dezlegare cu autoritate de lucru judecat, cu privire la construcția beciului și a garajului, o astfel de desocotire urmând a fi realizată în momentul perfectării actului autentic de schimb. Astfel fiind, s-a considerat că nu era necesar a se analiza toate facturile și actele din care rezultă cum au fost suportate cheltuielile legate de construcție.
A fost menținută dezlegarea dată capetelor de cerere privind uzufructul cu motivarea că nu s-a făcut dovada unei împiedicări abuzive din partea reclamantei pentru a permite pârâtei să efectueze lucrări de excavare; că lucrările de excavare sunt avansate iar anexele practic au fost îndepărtate ca urmare a acestor excavări.
În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă a declarat recurs în cauză Exploatarea Minieră de solicitând modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale formulată de recurentă. În subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivarea recursului, recurenta a invocat următoarele:
- debitoarea obligației de a face este însăși intimata. Numai în situația în care imobilul reconstruit ar fi avut suprafața de 127,99 mp. în loc de 211,6 mp. și nu ar fi fost finalizat, era firesc să se dispună obligarea recurentei la finalizarea imobilului. Pentru suprafața edificată în plus, intimata reclamantă datorează desdăunări recurentei, întrucât nu a achitat contravaloarea lucrărilor pentru această suprafață. Nu au fost luate în considerare apărările și dovezile administrate de către recurentă sub acest aspect. Lucrările pentru construcția beciului au fost achitate de recurentă către SC SA, și nu de către intimata reclamantă; în plus recurenta a edificat o fântână pe linia de hotar, deși intimata nu a avut fântână edificată în gospodăria strămutată. De asemenea au fost edificate un gard cu lacre din țevi rectangulare deși devizul de execuție prevedea construirea unui gard din plăci de beton; pe linia de hotar a celor două loturi a fost edificat un gard din lemn, care nu era în sarcina recurentei;
- în mod eronat s-a reținut că nu poate fi obligată reclamantă să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului și nici nu poate fi pronunțată o hotărâre de constatare a valabilității convenției de schimb, cu motivarea că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin convențiile încheiate cu reclamanta. Între părți există o singură convenție cu relevanță în speță, respectiv nr. 506/2001. Convențiile încheiate ulterior nu au nici o legătură cu construirea imobilului;
- prin menținerea sentinței de fond tribunalul a acordat intimatei mai mult decât s-a cerut câtă vreme imobilul ce trebuie finisat are suprafața construită desfășurată totală de 211,6 mp în timp ce suprafața negociată de pârâți a fost de 127,99 mp. invocându-se în mod greșit acceptul recurentei sub aspectul modificării întinderii suprafeței construite;
- instanța de apel nu a răspuns la toate motivele de apel cu care a fost investită, încălcând astfel și îndrumările date prin decizia de casare. Greșit s-a făcut referire la decizia nr.1859/2006 a Curții de APEL CRAIOVA câtă vreme prin decizia de casare nr. 742/2008 s-a menționat expres că în sistemul nostru de drept nu se aplică principiul precedentului judiciar;
- considerentele deciziei sunt contradictorii. Tribunalul a reținut că imobilul nu este finalizat și, în aceste condiții, nu se poate reține îndeplinirea în totalitate a obligației contractuale; câtă vreme suprafața construită este mai mare cu 83,57 mp. decât suprafața imobilului strămutat este evident că prin executarea până la stadiul actual fizic a construcției recurenta chiar și-a depășit obligația asumată inițial;
- prin obligarea unității miniere la finalizarea imobilului și respingerea cererii de a fi obligată intimata la plata diferenței de suprafață edificată în plus, are loc o îmbogățire fără just temei a intimatei, conform art. 992 Cod civil;
- instanța a aplicat și interpretat greșit legea de vreme ce nu a analizat capetele de cerere cu privire la despăgubiri având ca obiect uzufructul pe ultimii 3 ani pentru plantația de pomi și de vie de pe suprafața de 2000 mp, pentru care intimata a negociat și primit prețul;
- nu a fost soluționată în apel cererea de chemare în garanție, fiind menținută sub acest aspect, în mod greșit, hotărârea instanței de fond;
- greșit a fost menținută sentința în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 274 și 276 din Codul d e pr. civilă; a fost obligată recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată deși din cererea principală a fost admis doar un singur capăt de cerere din cele trei formulate.
Recursul este nefondat.
Două argumente esențiale stau la baza deciziei pronunțate în apel, respectiv: - faptul că prin convenția încheiată sub nr.506 din 18 ianuarie 2001 recurenta s-a obligat să predeao casă care să poată fi locuită; - faptul căpână la predareaconstrucției către intimata reclamantă, recurenta nu poate susține că intimata reclamantă s-a îmbogățit fără just temei situație care să dea dreptul recurentei la o acțiune în pretenții. Acest din urmă argument astfel cum este detaliat în hotărâre duce la concluzia fermă că tribunalul ( la fel ca și instanța de fond)nu au înțeles să tranșeze pe fond cererile și apărările formulate în cauză sub aspectul contribuției recurentei și intimatei reclamante la edificarea construcției. Acest aspect al litigiului a fost considerat ca fiind prematur a fi rezolvat câtă vreme imobilul în litigiu nu este finalizat, pentru a putea fi predat intimatei reclamante în vederea locuirii și în condițiile în care proprietara terenului cât și a construcției edificate este recurenta pârâtă. Astfel se arată că "instanța de fond nu a dat o dezlegare cu autoritate de lucru judecat cu privire la construcția beciului și a garajului."; "o desocotire între proprietarul terenului și cel al construcției realizându-se doar în momentul perfectării actului autentic de schimb". S-a conchis că, în aceste condiții, "nu era necesar a se analiza toate facturile și actele din care rezultă cum au fost suportate cheltuielile legate de construcție inclusiv pentru acele elemente care nu se circumscriu întocmai convenției părților".
Curtea apreciază că excepția prematurității analizării cererilor și apărărilor formulate de părți în ce priveștecontribuția părțilorla edificareaimobilului în litigiu, în considerarea suprafeței excedentare construite în raport cu cea convenită prin convenția nr. 506 din 18 ianuarie 2001, este corect reținută de tribunal, însă pentru alte considerente, ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat, în speță, de către părți faptul că ulterior convenției din 18 ianuarie 2001, la cererea intimatei reclamante, recurenta pârâtă a fost de acord ca suprafața construită să fie mai mare decât cea din convenție, urmând ca costul pentru această diferență de suprafață să fie în sarcina intimatei reclamante.
Aceste convenții, însă, ulterioare celei din 18 ianuarie 2001,nu conținclauze clare, detaliate, referitoare la modul și momentul desocotirii dintre părți. Nu s-a stabilitcâtare de plată intimata reclamantă pentru aceste lucrări și nici momentul în care aceasta trebuie să facă plățile. În aceste condiții, recurentei pârâte îi revine sarcina de a finaliza în totalitate lucrările, chiar dacă suprafața finală a construcției este mai mare decât cea convenită la 18 ianuarie 2001, urmând cadesocotirea(pentru toată suprafața construită în plus, precum și referitoare la gardul de la stradă, la gardul din lemn și la fântână)să fie ulterioară recepției, pe cale amiabilă sau pe cale judecătorească. Numai în acest mod se va putea face o desocotire efectivă, stabilindu-se valoarea totală a lucrărilor executate, cât trebuia suportat de către recurentă și cât de către intimată.
Recurenta pârâtă se află în eroare atunci când susține că tribunalul a reținut că pentru suprafața de 83,58 mp. ce excede celei de 127,99 mp. prevăzută în convenție, costurile ar fi fost suportate de reclamantă. Nu s-a soluționat acest aspect al litigiului de către tribunal, apreciindu-se că esteprematurdedus judecății.
În concluzie, în litigiul de față nu se dezleagă problema existenței și întinderii debitului intimatei reclamante către recurentă, generat de edificarea unei suprafețe construite mai mare decât cea care i se cuvine ca urmare a strămutării; acest aspect, care a fost dedus judecății pe cale reconvențională de către recurentă, este prematur a fi analizat câtă vreme imobilul nu este finalizat și nu se cunoaște valoarea finală a acestuia, pentru a se putea stabili, în urma verificării susținerilor și apărărilor părților, dacă intimata datorează sau nu vreo sumă de bani recurentei și cât anume.
Față de modul de dezlegare a acestui aspect al litigiului, criticile prin care se susține că intimatei reclamante i s-a acordat mai mult decât s-a cerut, că intimata reclamantă se îmbogățește fără justă cauză precum, aspectele privind edificarea gsrdului și a fântânii și cele referitoare la modul de soluționare a cererilor de chemare în garanție nu pot fi primite. Aceste critici vizează aspecte de fond ale litigiului, situație în care ele vor trebui avute în vedere atunci când se va realiza desocotirea efectivă între recurentă și intimata reclamantă referitor la contribuția pe care au suportat-o și cea care trebuia suportată de fiecare la edificarea imobilului în litigiu.
Tribunalul a analizat toate criticile pertinente cu care a fost învestit. Pe de altă parte, considerentele deciziei recurate nu sunt contradictorii, câtă vreme, așa cum am menționat deja, s-a reținut prematuritatea analizării capătului de cerere reconvențional privind debitul datorat recurentei de către intimata reclamantă.
Invocarea din nou, de către tribunal, a deciziei nr. 1859/2006 a Curții de APEL CRAIOVA nu este în măsură să ducă la concluzia că au fost încălcate prevederile art. 315 Cod pr. civilă. Prin decizia de casare instanța de recurs a evidențiat faptul că prin trimiterea la decizia nr. 1859/2006 nu se poate reține că hotărârea ce era recurată ar fi fost motivată. Hotărârea ce este supusă acum controlului judiciar nu s-a limitat la a invoca din nou decizia menționată, ci conține în mod indiscutabil considerentele proprii ce au stat la baza soluționării apelului.
Cererea reconvențională a fost corect respinsă. Până la finalizarea efectivă a imobilului în litigiu de către recurentă, pentru ca acesta să poată fi predat intimatei reclamante în schimbul imobilului său din comuna, sat, județul G, nu se poate reține că ne aflăm în situația unui refuz nejustificat al intimatei reclamante de a se prezenta la notar pentru autentificarea convenției de schimb. Astfel fiind, nu sunt întrunite cerințele legii (art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005) pentru a încuviința cererea recurentei privind obligarea intimatei reclamante de a se prezenta la notar în vederea perfectării convenției de schimb.
Cât privește uzufructul solicitat pentru pomii și vița de vie aflați pe suprafața de teren de 2024 mp, tribunalul a reținut că nu este datorat, întrucât nu s-a făcut dovada că intimata reclamantă s-a opus efectuării de către recurentă a lucrărilor de excavare pe suprafețele de teren pe care s-au aflat pomii fructiferi și vița de vie, ceea ce înseamnă că nu a împiedicat-o pe recurentă să intre în posesia terenului respectiv. O altă stare de fapt nu se poate reține în cauză, deoarece ar fi necesară reanalizarea probatoriului, aspect ce nu este posibil în calea de atac a recursului. Față de starea de fapt reținută nu se poate reține că recurenta ar fi fost prejudiciată prin eventuala culegere a fructelor terenului de către intimata reclamantă după data primirii despăgubirilor convenite cu recurenta. De asemenea, nu s-a făcut dovada refuzului intimatei reclamante de a pune la dispoziția recurentei anexele gospodărești pentru care a fost despăgubită. Pe de altă parte, câtă vreme anexele gospodărești sunt situate pe terenul ce face obiectul schimbului cu cel din satul pe care se edifică imobilul în litigiu (aspect rezultat din protocolul încheiat la 6 septembrie 1009 între părți), este indiscutabil că recurenta nu va putea intra în stăpânirea efectivă a terenului pe care se află anexele gospodărești și casa ce face obiectul strămutării decât în momentul în care, ca urmare a finalizării și predării noii locuințe către intimata reclamantă, aceasta va intra la rândul său în posesia terenului din satul.
Față de complexitatea litigiului, a cererilor ce au fost formulate de recurentă și de cuantumul cheltuielilor de judecată avansate de părți la fond, Curtea apreciază că s-a făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 276 Cod pr. civilă.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Exploatarea Minieră de împotriva deciziei civile nr. 6 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și sentinței civile nr.8558 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele chemate în garanție SC SA TG.J - prin lichidator judiciar SC SRL Tg.J și SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.2 ex
14.05.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
