Obligație de a face. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 630/CM
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în, str. -, -A,. D, etaj 3,. 63, județul C, împotriva sentinței civile nr. 420 din 27 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC TRANS SRL, cu sediul în C,-, etaj 2, județul C, având ca obiect conflict de muncă - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă dl. avocat, pentru recurenta reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 86469 din 29 septembrie 2009, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă SC Trans SRL
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, apărătorul recurentei reclamante învederează că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, învederează că din înscrisurile depuse la dosar rezultă împrejurarea că recurenta reclamantă a avut raporturi contractuale cu societatea intimată. Instanța de fond a încălcat dispozițiile legale cu privire la materialul probator administrat în cauză și nu a avut în vedere faptul că înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că recurenta avea atribuții cu privire la întocmirea facturilor, în care figura ca delegat al societății. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Reclamanta a declarat recurs la data de 20 iulie 2009 împotriva sentinței civile nr. 420 din 27 martie 2009 pronunțate de către Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC Trans SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la completarea datelor privitoare la vechimea în muncă și salariul aferent, de la încadrare până la încetarea raporturilor de muncă și depunerea carnetului de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, obligarea pârâtei la plata contribuțiilor și impozitelor aflate în sarcina sa, contribuții aferente perioadei lucrate 1 ianuarie 2007 - 1 martie 2008, obligarea la plata de daune interese în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta învederează faptul că în luna ianuarie 2007 fost angajată de pârâtă cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de asistent manager.
Reclamanta susține că a semnat 3 exemplare din contractul individual de muncă însă nu se află în posesia nici unui exemplar.
A solicitat pârâtei să îi comunice un exemplar de pe contrat, precum și o copie a carnetului de muncă însă pârâta nu a dat curs solicitărilor, iar în carnetul de muncă nu era consemnat nicio mențiune cu privire la activitatea prestată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
Prin sentința civilă nr. 420 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin art. 16 din Codul muncii legiuitorul a înțeles să stabilească forma scrisă a contractului individual de muncăad probationem, ca măsură de siguranță pentru a dovedi condițiile generale ale raporturilor de muncă, respectiv felul muncii, durata muncii, salariul negociat etc.
La alin. 2 al aceluiași articol legiuitorul a stabilit posibilitatea dovedirii raporturilor de muncă, în lipsa unui contract scris, prin orice mijloc de probă.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că a cunoscut-o pe reclamantă în apartamentul administratorului societății, percepând prezența acesteia ca fiind o persoană care îl ajuta în treburile casnice, răspunzând la telefon și transmițând faxuri.
martorului având un caracter ocazional, astfel că activitatea casnică a reclamantei nu poate fi apreciată ca o activitate cu titlu de prestație succesivă care ar putea induce convingerea că are un caracter de muncă salariată.
Din discuțiile cu patronul firmei, martorul arată că acesta nu i-a prezentat-o pe reclamantă ca fiind angajată a societății.
Din adresa înaintată de Inspectoratului Teritorial d e Muncă C rezultă că reclamanta nu figurează înregistrată în calitate de angajat al societății pârâte.
Faptul că reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, constând în facturi emise de pârâtă în care apare la numele delegatului numele reclamantei, nu sunt de natură a forma convingerea instanței asupra existenței unor raporturi de muncă pentru prestarea activității de asistent manager de către aceasta, reclamanta prestând o activitate exclusiv casnică, în gospodărie care nu se circumscrie raporturilor de muncă.
Coroborată cu depoziția martorului și adresa de la. C rezultă că activitatea desfășurată de reclamantă s-a desfășurat la apartamentul patronului și nicidecum la sediul firmei a cărei activitate de bază este de transport marfă.
În aceste condiții raporturile de muncă ale reclamantei cu societatea pârâtă nu au fost dovedite motiv pentru care această solicitare a fost respinsă de către instanța de fond.
Având în vedere că restul pretențiilor reclamantei decurg din existența raporturilor de muncă, raport de muncă care nu a fost dovedit, au fost respinse și aceste solicitări.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, nulitatea sentinței din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că Tribunalul Constanțaa apreciat în mod eronat situația de fapt ajungând la concluzia neîntemeiată a inexistenței derulării unor raporturi de muncă între reclamanta recurentă și societatea comercială.
În susținerea criticilor formulate prin motivele de recurs reclamanta recurentă a depus înscrisuri reprezentând Borderouri Alimentare combustibil și corespondență între intimată și o altă societate comercială referitoare la conducătorii auto și autovehiculele autorizate să alimenteze cu carburanți de la SC 95 SRL, printre acestea figurând și recurenta cu autoturismul atribuit.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Recursul este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va admite și, casând sentința atacată, va trimite cauza spre rejudecare pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Sentința pronunțată este rezultatul stabilirii eronate a situație de fapt în sensul că prezența reclamantei la adresa din str. - s-a datorat unui contract de mandat civil și nu a unui raport de muncă, activitatea desfășurată de reclamantă fiind apreciată ca una exclusiv casnică în gospodărie la apartamentul patronului și nicidecum la sediul firmei.
Stabilirea situației de fapt s-a realizat cu luarea în considerare a declarațiilor martorilor și înlăturarea nejustificată a înscrisurilor depuse de reclamantă, aceste înscrisuri făcând dovada că a acționat în calitate de delegat la SC Trans SRL.
Tribunalul Constanțaa stabilit, de asemenea, eronat împrejurarea că activitatea salariatei s-a desfășurat în apartamentul patronului fără a observa că, așa cum a și relatat martorul, "reclamanta îl mai ajuta și la trebuirile societății și anume răspundea la telefoane, primea și trimitea faxuri când nu era patronul și că atunci când patronul era plecat reclamanta mai mergea să factureze, lua foile de parcurs de la șoferi".
Martorul a relatat că a perceput-o pe reclamantă ca o persoană care-l ajuta pe patron și în treburile firmei și în treburile casnice.
Mai mult, în fața instanței de recurs, recurenta reclamantă a prezentat copia adeverinței nr. 3 din 16 iulie 2007 ce emană de la intimată, prin care se atestă împrejurarea că statutul reclamantei în cadrul societății era acela al unui salariat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu toate datoriile către bugetul asigurărilor sociale de sănătate achitate la zi.
Fără a se adânci probatoriul, Tribunalul, în considerarea adresei înaintate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă C (fila 42), care atestă împrejurarea că reclamanta nu figurează înregistrată în calitate de angajat al SC Trans SRL, a concluzionat că, în cauză, nu a existat un raport contractual de muncă ci o activitate exclusiv casnică.
Dovada raportului de muncă nu se face în mod necesar cu contractul de muncă, în lipsa încheierii în formă scrisă fiind posibilă dovedirea acestuia prin orice alt mijloc de probă.
Răspunderea pentru încheierea contractului de muncă în formă scrisă revine, în mod firesc, angajatorului.
Existența contractului în forma scrisă previne comportamentul abuziv al angajatorului dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat.
Contractul individual de muncă este consensual, deoarece se încheie prin simplul acord de voință al părților, manifestarea lor de voință neînsoțită de niciun fel de formă fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului, forma scrisă prevăzută de art. 16 (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii fiind reglementată în interesul părților ad probationem și nu ad validitatem.
Pe cale de consecință, Curtea, reanalizând probatoriile administrate în cauză, concluzionează că au existat raporturi contractuale de muncă chiar și în lipsa unui contract de muncă, Tribunalul având obligația să judece cauza ținând cont de problema de drept dezlegată în conformitate cu dispozițiile art. 315 (1) Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse se va admite recursul în conformitate cu art. 312 (5) Cod procedură civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în, str. -, -A,. D, etaj 3,. 63, județul C, împotriva sentinței civile nr. 420 din 27 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC TRANS SRL, cu sediul în C,-, etaj 2, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. rec. jud. -/23.11.2009
gref. -
4 ex./23.11.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
