Speta drept civil. Decizia 631/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 631/CM
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în C,-, -. B,. 39, județul C, împotriva deciziei civile nr. 373/CM din 18 iunie 2009 pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimataASOCIAȚIA DE proprietari NR. 17, cu sediul în C,-, -. B, parter, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoarea, d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 88425 din 28 septembrie 2009, depusă la dosar iar pentru intimata Asociația de Proprietari nr. 17 C se prezintă dl. avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr. 88260 din 26 august 2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este motivată și scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, apreciază că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, întrucât instanța, respingând recursul, a omis să cerceteze 3 motive de recurs, învederând că instanța a omis să cerceteze motivul de recurs invocat în cuprinsul cererii potrivit căruia instanța de fond a apreciat greșit că poate fi antrenată răspunderea contestatoarei în condițiile în care aceasta nu a procedat la semnarea contractului cu SC SRL. Astfel, arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs care tindea la modificarea hotărârii instanței de fond având în vedere că, în speță, nu este întrunită condiția referitoare la existența faptei ilicite a contestatoarei pentru a se putea proceda la antrenarea răspunderii. De asemenea, instanța a omis
să se pronunțe asupra motivului de modificare ce avea în vedere faptul că patrimoniul societății a fost angajat în mod legal prin semnarea contractului de prestări servicii, de către persoana ce avea această calitate, respectiv președintele asociației și nu de administrator, cum greșit a reținut instanța de fond. Mai arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra criticii referitoare la aprecierea trunchiată a probatoriului administrat în cauză în sensul că la stabilirea prejudiciului nu au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză. apreciază că instanța trebuia să se pronunțe distinct pe fiecare motiv de recurs și solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, învederează că în considerentele hotărârii, la fila 7 alin. 6, instanța de recurs motivează faptul că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii fără a exista în prealabil o hotărâre a Adunării generale sau o aprobare a Comitetului executiv, depășindu-și în acest fel atribuțiile. Rezultă, astfel, că instanța de recurs nu a omis să cerceteze motivul de recurs invocat de reclamantă. Solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și depune concluzii scrise. Totodată, solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
CURTEA
Cu privire la contestația în anulare de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a chemat în judecata Asociația de Proprietari nr. 17 C pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 386 lei reprezentând drepturi salariale neachitate, actualizate până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune interese pentru întârzierea nejustificată a plății salariilor, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea modificatoare din 5.03.2008 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru luna ianuarie și februarie 2008 până la data încetării raporturilor de muncă și la plata contravalorii celor 5 zile de concediu cuvenite pentru anul 2008.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat instanței obligarea reclamantei la plata sumei de 3.825,44 lei reprezentând prejudiciu cauzat pârâtei, suma compusă din c/val. cheltuielilor efectuate cu reparații și care nu au putut fi recuperate de la locatari și c/val. cheltuieli de transport în cuantum de 3.650 lei decontate în perioada martie 2005 - aprilie 2007 fără a avea viza președintelui și a comitetului executiv al asociației de proprietari.
De asemenea, parata a invocat excepția autorității de lucru judecat referitor la drepturile salariale pretinse, având în vedere soluția pronunțată în dosarul nr- iar în urma completării cererii s-au majorat pretențiile cu încă 8.000 lei - reprezentând prejudiciu cauzat prin acceptarea și achitarea unui contract de reparații încheiat în condiții dezavantajoase, contract prin care reclamanta și-a depășit atribuțiile pe care le avea.
Față de excepția autorității de lucru judecat, reclamanta a invocat excepția tardivității acestei excepții, iar în ceea ce privește cererea reconvențională a fost invocată excepția inadmisibilității cererii.
De asemenea, reclamanta a invocat nulitatea cererii de completare a cererii reconvenționale, tardivitatea formulării cererii, inadmisibilitatea cererii.
Tribunalul Constanțaa soluționat aceste cereri prin sentința civilă nr. 1020/16.09.2008. A respins capătul de cerere formulat de reclamanta privind obligarea pârâtei reconveniente Asociația de Proprietari nr. 17 C la plata drepturilor salariale, ca rămasă fără obiect; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese ca nefondată; a admis cererea reconvențională astfel cum a fost precizată.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta reconvenientă a sumei de 11.650 lei cu titlu de prejudiciu precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă 175,44 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă, criticând-o pentru următoarele aspecte:
- Cu privire la cererea principală, recurenta a arătat că în mod greșit prima instanță a constatat ca rămasă fără obiect cererea referitoare la plata drepturilor salariale deoarece s-a făcut dovada achitării cu întârziere a sumei de 692 lei astfel că rezultă o diferență de 6 lei pe care pârâta nu i-a achitat-
S-a respins greșit cererea de plată a daunelor interese de 3.000 lei pe motiv că neplata salariilor s-a datorat litigiului dintre părți - soluționat prin hotărârea civilă nr. 1963/2007 mai ales că prin această sentință s-a dispus anularea deciziei de concediere, reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze de la data concedierii iar sentința este executorie. Cum drepturile salariale aferente perioadei septembrie 2007 - februarie 2008 i-au fost achitate cu întârziere, această situație i-a produs grave prejudicii materiale iar instanța nu a observat acest lucru.
Prin urmare, în mod greșit a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată, angajatorul fiind pus în întârziere pentru neplata salariilor.
Pentru toate aceste considerente, recurenta a solicitat admiterea cererii principale și obligarea pârâtei la plata diferenței de 6 lei salariu cuvenit și neacordat, plata sumei de 3.000 lei daune interese pentru întârzierile majore la plata salariilor, plata sumei de 359,50 lei cheltuieli de judecată la fond.
- În referire la cererea reconvențională, recurenta a criticat sentința arătând că în mod greșit a fost admisă de instanța de fond în condițiile în care această cerere, astfel cum a fost completată, este inadmisibilă, tardivă și este lovită de nulitate.
S-a mai invocat, de asemenea, nulitatea cererii reconvenționale deoarece nu poartă numele niciunui reprezentant al Asociației, nu este ștampilată și semnată de președintele Asociației.
S-a precizat ca cererea este tardivă deoarece s-a depus în afara termenului stabilit de art. 119 din Codul d e procedură civilă, respectiv după prima zi de înfățișare și este, de asemenea, inadmisibilă, în ce privește motivul doi al cererii deoarece nu se încadrează în dispozițiile art. 281 Codul muncii; prin urmare
pretențiile reconvenientei nu pot fi soluționate pe calea dreptului muncii și nu au legătură cu cererea principală.
S-a arătat că și pe fond este greșită soluția instanței deoarece aceasta nu a angajat în niciun fel patrimoniul pârâtei mai ales că nu a deținut niciodată prima semnătură în cadrul asociației de proprietari și nu putea lua nicio măsură fără acordul superiorilor ierarhici. De altfel expertul contabil nu a constatat niciun prejudiciu in evidențele contabile ale asociației.
Una dintre critici a vizat faptul că au fost ignorate apărările recurentei reclamante privind legalitatea decontării biletelor de transport în comun precum și împrejurarea că listele de plată lunară a acestor cheltuieli au fost semnate de către președintele asociației iar suma totala de 3.650 lei a fost recuperată de la proprietari.
A precizat recurenta, că se impunea respingerea cererii reconvenționale ca nefondată deoarece expertul contabil desemnat de instanță nu a constatat existența unui prejudiciu rezultat în perioada în care recurenta a avut calitatea de administrator al asociației.
Prin decizia civilă nr.373/CM/18.06.2009 Curtea de APEL CONSTANȚAa constatat că recursul este nefondat.
Această soluție a instanței de control judiciar a avut în vedere criticile formulate de recurentă răspunzându-se punctual în considerentele deciziei la fiecare dintre ele.
La 29.06.2009, împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea prin care solicită ca în urma admiterii contestației în anulare să se dispună anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1020/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Arată contestatoarea, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă deoarece instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de recurs invocate, respectiv:
- nu s-a analizat motivul referitor la aprecierea greșită a instanței de fond cu privire la posibilitatea antrenării răspunderii reclamantei în condițiile în care aceasta nu a semnat contractul cu SC SRL.
- instanța de recurs nu s-a pronunțat nici cu privire la critica referitoare la aprecierea trunchiata a probatoriului administrat în cauza în sensul că la stabilirea prejudiciului nu s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Intimata Asociația de Proprietari și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Analizând contestația în anulare de față în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale în materie, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materialesau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Contestatoarea a motivat contestația în anulare pe teza a II-a din art. 318 Cod procedură civilă invocând omisiunea instanței de recurs de a analiza toate criticile formulate prin cererea sa de recurs.
Aceste critici nu pot fi însă reținute deoarece în considerentele deciziei atacate se regăsesc răspunsurile pentru fiecare dintre aceste critici, nefiind incidente dispozițiile legale mai sus citate.
- Prima critică a contestatoarei în sensul cănu s-a analizat motivul referitor la aprecierea greșită a instanței de fond cu privire la posibilitatea antrenării răspunderii reclamantei în condițiile în care aceasta nu a semnat contractul cu SC SRL,este neîntemeiată având în vedere că în decizie se arată pe larg de ce s-a apreciat că poate fi antrenată răspunderea reclamantei.
Astfel, la fila nr. 7 deciziei motivate se arată că "reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii cu firma SC SRL fără a exista în prealabil o astfel de hotărâre a Adunării generale sau o aprobare a Comitetului executiv, depășindu-și în acest fel atribuțiile. Prejudiciul suferit de Asociație constă tocmai în diferența dintre prețul achitat acestei firme aleasă de reclamantă și prețul solicitat de o altă firmă în condițiile în care ofertele acestor firme nu au putut fi analizate de Adunarea generală a asociației de proprietari iar plata serviciilor a fost făcută fără aprobarea Comitetului executiv".
- Cea de a 2-a critică a contestatoarei vizează omisiunea instanței de recurs de a răspunde criticilor privind aprecierea trunchiată a probatoriului administrat în cauza în sensul că la stabilirea prejudiciului nu s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Nici aceste critici nu pot fi reținute deoarece motivarea instanței a avut la bază întregul material probator administrat și concluziile raportului de expertiză se coroborau cu toate celelalte probe.
De altfel, s-a făcut trimitere expresă la concluziile raportului de expertiză, instanța consemnând la pagina nr. 6 din decizia atacată, concluziile sale cu privire la expertiză, în sensul că "expertul desemnat în cauză a făcut un calcul global în care a inclus și parte din perioada pentru care instanța se pronunțase anterior prin sentința nr. 1963/07.11.2007 respectiv 18.09.2007-30.11.2007.
drepturile ce i se cuveneau reclamantei pentru această perioadă cu cele cuvenite după reintegrare, până la data de 21.02.2008 când raporturile de muncă au încetat prin acord prin decizia nr. 25/21.02.2008, expertul a stabilit o sumă globală de 698 lei la care reclamanta era îndreptățită.
Ori acest calcul nu poate fi luat în considerare atâta vreme cât obiectul judecății trebuia să-l constituie perioada lucrată după reintegrare ".
Așadar, Curtea a analizat pe larg toate criticile recurentei nefiind incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, motiv pentru care prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată contestatoarea către intimată la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în C,-, -. B,. 39, județul C, împotriva deciziei civile nr. 373/CM din 18 iunie 2009 pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimataASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 17, cu sediul în C,-, -. B, parter, județul
Obligă contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red./dact. dec. jud. -/23.11.2009
dispozitiv gref. -
2 ex./24.11.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
