Obligație de a face. Decizia 672/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 672
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN împotriva deciziei civile nr. 183 din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.04.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din C, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâta să-i vândă, în temeiul Lg.nr.85/1992, locuința situată în C,- A,. B,.1,.1, jud. D, pe care o deține în calitate de chiriaș, conform contractului de închiriere încheiat la data de 01.11.2002, locuință compusă din camera de locuit în suprafață de 21,08 mp și dependințe comune de 9,03 mp, conform fișei suprafeței locative închiriate.
În motivarea cererii, a arătat că împreună cu familia locuiește, în calitate de chiriași, într-o locuință proprietatea pârâtei și, deși a formulat o cerere de cumpărare a locuinței, pârâta i-a respins cererea.
A mai susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Lg.nr.85/1992.
Prin sentința civilă nr. 15788 din 16.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Universitatea din
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că, potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din Lg.nr.85/22.07.1992, atât în forma sa inițială, cât și în forma republicată din 15.07.1998, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractului de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990 și ale prezentei legi.
Beneficiul facultății de a cumpăra și, respectiv al obligației imperative de a vinde la cerere, instituită în sarcina persoanelor juridice deținătoare ale locuințelor, la care se referă dispozițiile art.7 alin.1 din Lg.85/ 1992, este acordat numai titularilor contractului de închiriere din momentul intrării in vigoare a legii în anul 1992, iar nu și celui devenit chiriaș ulterior acestei date.
Așadar, obligația de a vinde nu există - atâta timp cât chiriașul de la data intrării legii în vigoare, nu cere a i se vinde - și încetează în momentul în care și raportul de locațiune a încetat fără ca fostul chiriaș să fi cerut să cumpere, locuința rămânând în proprietatea persoanei juridice deținătoare, nemaifăcând obiectul prevederilor art.7 alin.1 din Lg.85/1992, modul de administrare și eventuala înstrăinare stabilindu-se de consiliul de administrare, respectiv de conducerea unității deținătoare ( art.7 alin.7 din aceeași lege).
În speță, observând contractul de închiriere din 01.12.2000 încheiat între părți, instanța a constatat că reclamantul a dobândit calitatea de chiriaș în anul 2002, astfel încât acesta nu avea calitatea de chiriaș al locuinței în litigiu la data intrării în vigoare a Lg.85/1992, dobândind această calitate abia în anul 2002, neputând astfel beneficia de dispozițiile art.7 alin.1 din lege, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligată a-i vinde locuința în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, reclamanta, criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.7 din Legea 85/1992, obligația de vânzare a locuințelor fiind obligație in rem, în considerarea obiectului și nu o obligație in personam, în considerarea calității de chiriaș la data intrării în vigoare a legii. Pe cale de consecință, pentru a beneficia de dispozițiile legale, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș la data formulării cererii de cumpărare și în momentul intrării în vigoare a legii. A invocat de asemenea decizia nr.5/21 ian.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr. 183/8.04.2008, a Tribunalului Dolj, s-a admis apelul reclamantei, cu desființarea sentinței de fond și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Craiova.
S-a motivat arătându-se că prima instanță a apreciat în mod greșit că Lg. 85/1992 nu este aplicabilă în cauză și a respins acțiunea pe acest considerent, fără a intra în analiza celorlalte aspecte de fond ale cauzei privind condițiile prev. de art. 7 pentru realizarea vânzării locuințelor construite din fondurile unităților bugetare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Universitatea C, solicitând casarea ei ca nelegală, cu trimitere pentru rejudecare în apel la Tribunalul Dolj.
Recurenta a motivat arătând că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor cauzei, analizând în totalitate toate dispozițiile Lg. 85/1992.
Recursul este fondat.
Conform dispoz. art. 297 Cod pr. civ. instanța de apel poate desființa sentința de fond, cu trimitere pentru rejudecare numai în situația în care aceasta a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului.
Ori, analizând acțiunea reclamantei, precum și soluția pronunțată de Judecătoria Craiova, reiese că instanța a analizat în întregime toate aspectele de fapt și de drept ale acțiunii introductive.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea sa pe dispoz. art. 7 din Lg. 85/1992, iar instanța, analizând textul invocat, precum și starea de fapt invocată de reclamantă, s-a pronunțat asupra cererii acesteia, dispunând respingerea acțiunii.
Instanța a apreciat că reclamanta nu îndeplinește cerințele legale pentru obligarea pârâtei să-i vândă locuința pe care o deține în locațiune.
Ca urmare, instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, apreciind că cererea reclamantei este lipsită de temei.
În atare situație, Tribunalul nu mai era abilitat legal să restituie cauza pentru o nouă judecare.
Prima instanță nu s-a pronunțat pe excepție, ci a rezolvat fondul cererii reclamantei.
Dacă modul de soluționare este sau nu legal, dacă instanța a interpretat corect și complet dispoz. Lg. 85/1992 și dacă tocmai bazat pe interpretarea legii, reclamanta are sau nu dreptul de a cumpăra locuința închiriată, îl constituie tocmai obiectul apelului, iar atât timp cât prima instanță a soluționat fondul cauzei, instanța de apel are obligația ca, la rândul ei, să se pronunțe asupra fondului și să stabilească, la rândul său, dacă cererea reclamantei este sau nu admisibilă.
În consecință, în baza art. 312 Cod pr. civ. Curtea va admite recursul pârâtei, cu casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel, conform celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN împotriva deciziei civile nr. 183 din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./05.09.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
