Obligație de a face. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 725

Ședința publică de la 29 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău

- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu

GREFIER -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul -. și de pârâta - - P, împotriva deciziei civile nr. 252A din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant G; avocat pentru recurenta-pârâtă - - P; lipsă fiind părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul, arată că intimații-pârâți -.G, și intervenienta nu au fost citați în apel, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Avocat având cuvântul, față de faptul că cei doi intimații-pârâți și intervenienta nu au fost citați în apel, solicită admiterea recursului cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

DELIBERÂND

Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:

Prin decizia civilă nr.252/A/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- al Tribunalului Bacău admis apelul declarat de pârâta -""-, împotriva sentinței civile nr.48/10.01.2006 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr.2242/2005, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -., intimatele-pârâte-""- O prin administrator judiciar -" ",STATUL ROMÂN- PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALEși intimata-intervenientă.

A fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că:

S-au respins ca nefondate capetele de cerere formulate de reclamant privind obligarea pârâtei -""- la modificarea traseului conductei și la plata daunelor cominatorii.

A fost admis capătul de cerere reconvențională privind desființarea construcțiilor reclamantului.

A fost obligat reclamantul să desființeze construcțiile existente în zonele de protecție și de siguranță ale conductei de transport țiței ce traversează proprietatea acestuia situată în intravilanul municipiului O, dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.713/4.04.2002 la BNP.

A fost obligată pârâta -""- la plata unei rente anuale în favoarea reclamantului egală cu echivalentul în lei a cantității de 175 kg STAS după cotația bursieră la momentul plății în loc de 184 kg STAS.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul-., împotriva sentinței civile nr.48/10.01.2006 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr.2242/2005, în contradictoriu cu intimații-pârâți -""-,-""- O prin administrator judiciar -" ", STATUL ROMÂN- PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALEși intimata-intervenientă.

A fost obligat apelantul-reclamant să plătească apelantei-pârâte suma de 1601,75 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că:

Prin sentința civilă nr.48/10.01.2006 Judecătoria Oneștia respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru evicțiune și vicii ascunse, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților -. G și, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -. împotriva pârâtei -""-.

A fost obligată pârâta să-i permită reclamantului, pe cheltuiala acestuia, îndepărtarea conductei de construcția reclamantului până la limita zonei de protecție normate, pe terenul acestuia, fără afectarea altor proprietăți conform variantei a-II-a a raportului de expertiză întocmit de inginer

A fost obligată pârâta la câte 50.000 lei /zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, către reclamant începând cu data rămânerii definitivă a hotărârii, până la executarea în natură, la o rentă anuală după cotația bursieră astfel: pentru 4.04.-31.12.2002 134 kg pe traseul actual, 174 kg pentru 2003 și 174 kg pentru 2004 pe traseele actuale.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de -""-

A instituit în favoarea pârâtei un drept de servitute legală în suprafață de 151,60 mp.

A respins capătul de cerere privind desființarea construcției reclamantului.

A obligat -""- P la plata unei rente anuale în favoarea reclamantului egală cu echivalentul în lei a cantității de 184 kg Stas după cotația bursieră la momentul plății, suma fiind stabilită pentru traseul deviat.

A respins acțiunea pârâtei privind arătarea titularului dreptului.

A obligat pârâta la 26.183.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul este proprietarul suprafeței de 3349,350 mp teren fânaț și alte terenuri situate în intravilanul localității O, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr.713/4.04.2002.

Pârâții G și nu au calitate procesuală pasivă, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă fiind admisă.

Reclamantul este proprietarul terenului și construcției, sentința civilă nr.105/2004 referitoare la admiterea plângerii contravenționale a fost dată în mod legal pe baza probelor administrate ( declarații martori), însă nu se poate opune cu autoritate în această cauză. Pe cale de consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

De asemenea, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru evicțiune și viciu ascuns.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților și, între ei neperfectându-se actul autentic de vânzare-cumpărare. Înscrisul sub semnătură privată pentru teren nefiind translativ de proprietate.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.

Pe acest teren, reclamantul a edificat o construcție parter + etaj. In subsolul terenului se află o conductă care transportă cu intermitențe țiței din zona la rezervoarele -""- Conducta este îngropată la 1,20 adâncime fără ca inițial să existe marcaje speciale.

Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta -""- afirmă că are avizul proprietarilor anteriori pentru amplasarea conductei însă nu dovedește că a montat borne din 500, iar acordul petrolier este aprobat prin Hotărâre de Guvern.

Or, conform art.6 din Legea nr.238/2004 dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere se dovedește în condițiile legii prin: vânzare-cumpărare, schimb de teren, încheiere de durată determinată, expropriere pentru o cauză de interes public, cesionare și asociere între proprietari titularul de acord petrolier și prin alte proceduri.

Instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, că acesta are calitate procesuală activă. În baza art.1075 Cod civil, Legea nr.238/2004 s-a admis în parte acțiunea.

A fost obligată pârâta -""- să-i permită reclamantului, pe cheltuiala acestuia, îndepărtarea (devierea) conductei de petrol de construcția reclamantului, până la limita zonei de protecție normală, pe terenul acestuia, fără afectarea altor proprietăți.

Conform raportului de expertiză varianta II întocmit de expert G valoarea lucrărilor este de 5010,2 RON.

A fost obligată pârâta la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la executarea în natură a lucrării. Aceste daune se constituie într-un mijloc eficient de constrângere a debitorului, în ipoteza în care nu înțelege să execute obligația. Este pus la dispoziția creditorului în situația în care obligația nu poate fi pusă în executare silită prin intermediul executorului judecătoresc( numai în această variantă se poate acorda în vederea îndeplinirii obligației amenzii civile pentru fiecare zi de întârziere, dar în favoarea statului).

Pârâta a fost obligată în baza art.10 din Legea nr.238/2004 la plata unei rente anuale după cotația bursieră pentru perioada 4.04.2002-31.12.2002, 134 kg, 174 kg pentru 2003 și 174 kg pentru 2004 pentru traseele actuale.

S-a admis în parte cererea reconvențională. S-a instituit în favoarea pârâtei -""- a unui drept de servitute legală în suprafață de 151,60 mp.

S-a respins capătul de acțiune referitor la desființarea construcției reclamantului, motivat de faptul că Legea nr.50/1991 constituie cadru legal de eventuale sancțiuni.

Conform art.7 alin.2 din Legea nr.238/2004 a fost obligată pârâta -""- la plata unei rente anuale în favoarea reclamantului egală cu echivalentul în lei a cantității de 184 kg STAS, după cotația bursieră la momentul plății.

S-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților G și, -""- O, Administrația Fiscală O, Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

A fost obligată pârâta -""- la cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta -""- pentru următoarele considerente:

- sentința civilă nr.48/10.01.2006 este nemotivată și sub acest aspect prevederile art.261 pct.5 Cod procedură civilă au caracter imperativ;

- reclamantul -. nu are calitate procesuală activă deoarece a înstrăinat terenul în litigiu lui prin act sub semnătură privată iar în afară de acest înscris solicită a se mai avea în vedere declarațiile martorilor și;

- Agenția Națională pentru Resurse Minerale are calitate procesuală pasivă fiind autoritatea competentă ce reprezintă interesele statului în domeniul resurselor de petrol conform art.2 alin.3 din Legea nr.238/2004.

- cererea reconvențională și cererea de arătare a titularului dreptului au fost respinse nelegal;

- reclamantul nu are calitate procesuală activă deoarece dreptul de servitute s-a cerut în favoarea -""- și a fost dobândit prin prescripție achizitivă, servitutea existând încă din 1953 motiv pentru care invocă prescripția dreptului de servitute;

- cererea privind renta anuală este inadmisibilă deoarece Legea nr.238/2004 nu retroactivează cu privire la renta anuală;

- acțiunea reclamantului privind renta anuală este prematură deoarece nu a intervenit la construcție în nici nu s-a folosit de dreptul de servitute;

- greșit a fost obligată să permită reclamantului devierea conductei întrucât aceasta este conducta magistrală de interes strategic și face parte din circuitul național de transport al petrolului;

- obligarea la daune cominatorii este lipsită de suport legal;

- pentru porțiunea de teren afectată de conductă a achitat contravaloarea dreptului de servitute în 1953 și nu poate fi obligată să-l plătească din nou.

Împotriva sentinței a declarat apel și reclamantul -. pentru următoarele considerente:

- renta anuală a fost greșit calculată în echivalentul deoarece terenul este curți construcții în cartierul rezidențial al orașului O;

- renta trebuie stabilită conform sumei pe care a solicitat-o prin acțiunea principală în cauză fiind aplicabile prevederile art.174 și urm. Cod procedură civilă privind refuzul părții de a prezenta înscrisuri având în vedere refuzul sistematic al pârâtei de a pune la dispoziția expertului datele tehnice din acordul petrolier.

Prin întâmpinare intimata Agenția Națională pentru Resurse Minerale a solicitat menținerea sentinței apelate cu privire la calitatea sa procesuală în prezenta cauză.

Apelantul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă.

Apelanta-pârâtă a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant.

În apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topocadastru.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reținut următoarele:

Sentința apelată cuprinde elementele prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Pentru a avea efect translativ de proprietate un act de vânzare-cumpărare având ca obiect teren trebuie să fie încheiat în formă autentică.

Faptul că reclamantul a încheiat un act sub semnătură privată privind vânzarea-cumpărarea suprafeței de 3349,35 mp nu are drept efect ieșirea din patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra acestui teren. Cu privire la acest aspect al vânzării-cumpărării terenului declarațiile martorilor sunt lipsite de relevanță.

Reclamantul fiind proprietar al terenului are calitate procesuală activă în capătul de cerere privind despăgubirile acesta fiind întemeiat pe dispozițiile art.10 din Legea nr.238/2004 potrivit cărora orice neînțelegere privind despăgubirile între titulari care desfășoară operațiuni petroliere și proprietarii terenurilor se soluționează de către instanțele judecătorești. In consecință urmează a respinge excepția privind lipsa calității procesuale active.

Pârâta nu poate opune reclamantului apărări întemeiate pe incidența prescripției achizitive în ceea ce privește dreptul de servitute, în favoarea acesteia fiind instituit un drept de servitute legală asupra terenurilor necesare accesului în perimetrul de explorare sau exploatare.

Reclamantul a formulat o cerere de despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art.10 din Legea nr.238/2004, nu o cerere privind plata rentei anuale în baza art. 7 din Legea nr. 238/2004. Prin urmare au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă privind inadmisibilitatea și prematuritatea și care nu se referă la cererea de despăgubiri formulată de reclamant. De altfel cererea privind plata rentei anuale a fost formulată chiar de pârâtă care prin cererea reconvențională a solicitat obligarea reclamantului la respectarea dreptului de servitute legală prevăzută de art.7 din Legea nr.238/2004 cu stabilirea unei juste despăgubiri cu titlu de rentă anuală.

Față de raportul concret dedus judecății, atâta vreme cât pârâta în calitate de concesionar este titular al acordului petrolier privind exploatarea Sistemului Național de Transport al aprobat prin HG nr.793/2002 corect a reținut prima instanță lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale în cererea de arătare a titularului dreptului.

Sistemul național de transport al petrolului face parte din proprietatea publică și este de importanță strategică astfel cum prevăd dispozițiile art.14 din Legea nr.238/2004.

Proprietatea reclamantului este traversată de o conductă magistrală care potrivit art.14 din Legea nr.238/2004 este proprietate publică. Atât Ordinul nr.52/2002 al cât și Legea nr.238/2004 reglementează o servitute legală impusă proprietarilor de terenuri traversate de conductele de petrol. La data dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3349,350 mp acesta era gravat de servitutea legală pentru exploatarea conductei magistrale iar reclamantul avea obligația de a respecta această servitute.

Capătul principal din acțiunea formulată de reclamant având ca obiect modificarea traseului conductei de transport țiței este nefondat și a fost respins, această cerere fiind întemeiată pe considerente privind nerespectarea servituții legale de trecere a conductei și a interdicției de a construi în zona de protecție și de siguranță.

Pe cale de consecință instanța a respins și capătul de cerere accesoriu privind daunele cominatorii.

Pentru a asigura întreținerea sistemului național de transport al petrolului și pentru a elimina apariția posibilelor pericole în exploatarea acestuia legiuitorul a instituit zone de protecție și de siguranță și a reglementat un drept de servitute legală asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și de siguranță.

Atât Ordinul nr.52/2002 cât și Ordinul nr.196/2006 prevăd interdicția de a construi în zone de protecție și de siguranță și modalitatea de determinare a acestor zone.

Reclamantul nu a respectat această interdicție și a construit fără autorizație o casă pe trenul dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.713/4.04.2002 la BNP în zone de siguranță a conductei de țiței în suprafață de 1258 mp astfel cum a fost identificată în schița la raportul de expertiză tehnică întocmit în apel.

În consecință, în temeiul art.25 din Legea nr.238/2004, având în vedere și dispozițiile Ordinului nr.52/2002 și ale Ordinului nr.196/2006, a obligat reclamantul la ridicarea construcțiilor.

Prin sentința apelată s-a stabilit în favoarea pârâtei un drept de servitute legală în temeiul art.7 din Legea nr.238/2004.

Având în vedere că exercitarea dreptului de servitute legală se face contra unei rente anuale reglementată de art.7 alin.2 din Legea nr.238/2004 și faptul că prin cererea reconvențională s-a solicitat și stabilirea cuantumului rentei anuale conform dispozițiilor precizate anterior urmează a menține dispozițiile sentinței apelate cu privire la acest aspect, modalitatea de calcul al rentei urmând a fi schimbată numai în ceea ce privește traseul deviat ca o consecință a respingerii cererii privind modificarea traseului conductei.

Față de cele ce preced, văzând și art.296 Cod procedură civilă, a fost admis apelul declarat de pârâtă și schimbată în parte sentința apelată în sensul celor reținute.

Apelul declarat de reclamant este nefondat și a fost respins pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000.000 lei lunar începând cu 4.04.2002 la zi. Cererea este întemeiată pe dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.238/2004, reclamantul solicitând despăgubiri având în vedere valoarea de circulație a terenului afectat care deși este curți-construcții este scos din circuitul economic și nu poate fi folosit nici pentru agricultură.

Dreptul la despăgubiri prevăzut de art.10 este distinct de renta anuală prevăzută de art.7 din Legea nr.238/2004 putând fi solicitat în instanță în caz de neînțelegeri în urma lucrărilor de intervenții efectuate ocazional în caz de avarii și de reparații programate, situație prevăzută de art.9 pct.b din Legea nr.238/2004.

Din actele dosarului nu rezultă că reclamantul s-ar fi aflat în ipoteza prevăzută de aceste dispoziții.

Nu pot fi reținute nici susținerile privind incidența art.174 Cod procedură civilă, acordul petrolier solicitat de instanță de la pârâtă nefiind depus deoarece face parte din categoria informațiilor clasificate în conformitate cu Legea nr.182/2002 ( fila 105 dosar apel).

In baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligat apelantul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către apelanta-pârâtă reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii au promovat recurs intimata-pârâtă - - P, jud. și reclamantul -.

Astfel, recurenta - - P, a criticat nelegalitatea hotărârii atacate, invocând în esență, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, faptul că, în mod greșit a fost obligată, la plata către reclamant de despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință a terenului proprietatea acestuia, în condițiile în care conducta ce traversează terenul este proprietatea Statului Român, reprezentat prin MEF și pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

În subsidiar, recurenta a criticat nelegalitatea hotărârii sub aspectul cuantumului despăgubirilor, precum și a perioadei pentru care acestea sunt datorate.

Recurentul-reclamant -. a criticat nelegalitatea deciziei tribunalului sub aspectul soluționării greșite a capătului de cerere reconvențională privind demolarea construcțiilor edificate în preajma conductei de transport țiței, precum și sub aspectul modalității de calcul al despăgubirilor.

La termenul din 29.06.2009, instanța, a pus în discuție prevederile art.129 Cod procedură civilă, având în vedere nerespectarea de către instanța de apel a cadrului procesual stabilit de părți, respectiv necitarea, în apel, a pârâților -.G și, precum și a intervenienților

și.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Textul art.129 Cod procedură civilă consacră principii fundamentale ale

procesului civil, printre acestea aflându-se principiul rolului activ al judecătorului, al aflării adevărului în cauză, al disponibilității, al contradictorialității dezbaterilor.

Din interpretarea textului anterior menționat rezultă obligația instanței de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost învestită, respectiv, față de toate părțile implicate în conflictul judiciar.

Din actele și lucrările dosarului instanței de fond, rezultă că recurentul-reclamant a chemat în judecată și pe pârâții -.G și, care au formulat întâmpinare și au administrat probe în susținerea acesteia(22-26 dosar fond), acțiunea fiind respinsă față de aceștia, în considerarea lipsei calității procesuale pasive.

Se reține, totodată, că, la data de 07.06.2005, reclamantul a formulat, în temeiul art.57 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată a moștenitorilor, în speță, și, care, conform art.58 Cod procedură civilă au fost citate în calitate de intervenienți în interes propriu.

Cererea a fost respinsă de instanța de fond în considerarea lipsei calității procesuale pasive a acestora.

În apel, judecarea cauzei s-a făcut fără citarea atât a intervenienților și și a pârâților -.G și.

Procedând astfel, instanța de apel, a încălcat cadrul procesual astfel cum a fost stabilit de recurentul-reclamant, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, precum și a dreptului la apărare al părților necitate, care, odată chemate în proces, sunt îndrituite să cunoască finalitatea conflictului judiciar în care au figurat ca părți.

Având în vedere cele anterior menționate, apreciind că în speță, au fost încălcate dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, art.105 al.2 Cod procedură civilă, instanța, în temeiul art.312 al.4 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile civile formulate de reclamantul -. și de pârâta - - P, împotriva deciziei civile nr. 252A din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 29.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

red.sent.-

red.dec.apel.- / AA.

red.dec.rec. - /06.07.2009

tehnored.BC/ 3ex./ 08.07.2009

Președinte:Liliana Ciobanu
Judecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Bacau