Obligație de a face. Decizia 7549/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7549
Ședința publică de la 26 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - - -
*****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.239 din 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurent pârât SC SA, prin consilier juridic și intimat reclamant asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a depus întâmpinare cu exemplar pentru comunicare care se înmânează reprezentatei recurentului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării și depune la dosarul cauzei împuternicire de reprezentare juridică, după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele formulate în scris.
Avocat pentru intimat reclamant, pune concluzii de respingerea recursului pentru considerentele expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 239 de la 12 februarie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta B - SUCURSALA
A confirmat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, respectiv suplimentul la raport (filele 80-85 din dosar)
A obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință cuprinzând salariul și sporurile realizate în perioada 01.07.1968 - 09.06.1971 conform suplimentului la raportul de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 25 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației.
A obligat pârâta către reclamant la 750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în perioada solicitată de reclamant a i se elibera adeverință -01.07.1968 - 5.06.1971, acesta a fost salariatul unității, in funcția de.
Din raportul de expertiză depus la dosar si suplimentul la raport depus ca urmare a comunicării de către unitate a tuturor statelor de plată, rezultă salariul brut lunar si sporurile cu caracter permanent conform art. 78 din Legea nr. 19/2000.
Instanța a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, in baza art. 40 al. 2 lit.h Codul Muncii și a obligat unitatea să elibereze reclamantului o adeverință cuprinzând salariul și sporurile realizate în perioada 01.07.1968 - 09.06.1971 conform raportului de expertiză ce face parte din prezenta hotărâre.
A admis in parte cererea reclamantului privind obligarea unității la plata de daune cominatorii, acestea reprezentând o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească.
A obligat pârâta la plata sumei de 25 lei pe zi de întârziere până la executarea obligației.
Prin decizia XX/2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a stabilit că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803din Codul d e procedură civilă
In baza art. 274.civ.Cod Penal a obligat unitatea la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, constând in onorariu expert si onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel, reclamantul a solicitat o adeverință cu sporurile primite în perioada 01.07.1968-05.06.1971, adeverință ce i-a fost eliberată acestuia.
Pe parcursul soluționării litigiului reclamantul a formulat o cerere prin care solicita eliberarea unei adeverințe care să ateste sporul pentru lucrul peste programul normal și sporul pentru condiții deosebite.
Cu adresa nr. 2919/12.07.2007 s-a comunicat atât acestuia, cât și instanței că nu au fost acordate asemenea sporuri. În aceste condiții recurenta nu putea să ateste alte situații decât cele rezultate din evidență.
În aceste condiții stabilirea prin expertiză și obligarea recurentei să elibereze o adeverință cu salariul brut pe perioada 01.07.1968-05.06.1971 fără ca acesta să fi cerut a fost nelegală.
Un alt motiv de critică a fost că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestuia.
Astfel, potrivit art. 4 pct.3 din OUG 4/2005 sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute de alin.2 al art.4 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii eliberate de angajator care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestuia.
Instanța de fond a transformat această procedură în obligația de a elibera o adeverință care să ateste datele înscrise în cartea de muncă a reclamantului, salariile brute fiind deja înscrise în cartea de muncă, iar adeverința privind sporurile de care a beneficiat fusese eliberată.
Un alt motiv este acela că sentința este lipsită de temei legal și dată prin aplicarea greșită a legii deoarece în cauză sunt aplicabile prevederile OUG nr.4/2005 și art. 164 din Legea 19/2000.
Invocarea art. 78 din legea 19/2000 este greșită deoarece prevederile acestuia se aplică perioadelor după intrarea în vigoare a legii și nu perioadei 1968-1971 reglementată de art. 164 pct.1 din legea 19/2000.
Sentința este lipsită de temei legal și în ceea ce privește obligarea la daune cominatorii deoarece obligația de a face era deja executată.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii promovate de reclamant îl constituie eliberarea unei adeverințe care să ateste sporurile de care a beneficiat în perioada anilor 1968-1971.
La pagina 20 din dosarul instanței de fond se găsește adeverința nr.303 din 18.03.2007 care atestă sumele primite de către reclamant drept sporul pentru condiții grele, spor de toxicitate și spor de șantier în perioada respectivă, precum și temeiul legal în baza căruia au fost acordate aceste sporuri.
Deși există această adeverință la dosar instanța de fond a dispus în mod eronat efectuarea unei expertize care să calculeze salariul brut lunar individual inclusiv sporurile și adaosurile de care a beneficiat reclamantul, aceasta în condițiile în care așa cum s-a arătat obiectul cererii de chemare în judecată era eliberarea unei adeverințe cu sporurile de care a beneficiat.
Din însăși expertiza întocmită de expert reiese că sporurile de care a beneficiat reclamantul în perioada 1968-1971, sporuri cu caracter permanent și care se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie sunt cele precizate în adeverința nr. 303/18.03.2007 eliberată de către recurenta-pârâtă. Același expert menționează la pct.3 că reclamantul a lucrat și 8 sau 10 ore pe zi fiind plătit pentru orele lucrate, acesta neconstituind un spor cu caracter permanent.
Cu toate acestea instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat pârâta să elibereze o adeverință cu salariul și sporurile realizate de către reclamant în perioada 01.07.1968-09.06.1971.
Mai mult, obligând pârâta și la 25 lei/zi de întârziere până la executarea obligației fără a motiva de ce se impune această obligație în condițiile în care, așa cum s-a arătat pe de o parte reclamantul nu solicitase o asemenea adeverință care să cuprindă și salariile brute de care a beneficiat, iar pe de altă parte adeverința cu sporurile de care a beneficiat îi fusese eliberată.
Pentru toate aceste considerente constatând că sentința atacată este nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și 312 Cod pr.civilă recursul va fi admis și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.239 din 12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 august 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
04.09.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
