Obligație de a face. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 79
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 264 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2973 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul - SECRETAR PRIMĂRIA, având ca obiect "ordonanță președințială - obligația de a face".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, lipsind intimata reclamantă și intimatul pârât - SECRETAR PRIMĂRIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Avocat, pentru recurentul pârât, a învederat instanței că pe rolul Judecătoriei Motru se află dosarul nr- având ca obiect acțiunea în constatare vânzare-cumpărare a terenurilor ce fac obiectul adeverinței de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie iar prin cererea reconvențională formulată în acest dosar intimata reclamantă solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată întrucât semnătura nu îi aparține.
În raport de aceste susțineri a solicitat suspendarea prezentei cauze, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 pr.civilă până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Motru.
Instanța, a respins cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 pr.civilă, ca neîntemeiată și apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus concluzii scrise și în raport de motivele de recurs, formulate în scris, a solicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și ca, pe calea ordonanței președințiale să fie obligați aceștia să-i remită, de îndată, în original adeverința de proprietate nr. 2740/15.04.2008 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 550 din 15.04.2008.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că prin cele două înscrisuri i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1370 mp și că originalele adeverinței de proprietate și a de punere în posesie au fost predate de pârâtul în calitatea sa de secretar al Primăriei către pârâtul, cel din urmă refuzând să restituie înscrisurile.
La termenul de judecată din 27.10.2008 instanța a pus în discuția părților prezente necesitatea trecerii prezentei cauze în dreptul comun fiind necesare administrarea de probe, apărătoarea reclamantei arătând că este de acord cu soluționarea cauzei pe dreptul comun, ca acțiune în obligația de a face.
Prin sentința civilă nr. 2973/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă în obligația de a face formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, fiind obligat pârâtul să restituie reclamantei în original adeverința de proprietate nr. 2740 din 15.04.2008 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 550 din 15.04.2008.
A fost respinsă cererea față de pârâtul, fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 719 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este întemeiată și a fost dovedită, pârâtul fiind cel care s-a prezentat la Comisia Locală de fond funciar și a ridicat actele de proprietate ale reclamantei, fără să fie mandatat de către aceasta, iar în prezent refuză să i le restituie, reclamanta fiind în situația de a nu putea dispune de atributele dreptului său de proprietate.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
A susținut că în mod greșit instanța a soluționat cererea reclamantei ca o acțiune în obligația de a face, pe drept comun, deși inițial aceasta a înțeles să formuleze o cerere de ordonanță președințială.
Că, în mod greșit instanța de fond nu a dispus conexarea acestui dosar la cel având ca obiect acțiunea în constatare vânzare cumpărare a terenurilor ce fac obiectul adeverinței de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, situație în care pârâtul ar fi demonstrat dreptul său de a ridica actele de proprietate ale reclamantei, fiind cumpărătorul acestor terenuri.
Prin decizia nr.264 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins cererea de suspendare a judecății, formulată de apărătorul apelantului pârât.
S-a respins apelul, declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 2973/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
S-a reținut că modificarea cererii de ordonanță președințială, în acțiune de drept comun pentru obligație de a face, în baza solicitării reclamantei, formulată la data de 27.10.2008, s-a făcut cu respectarea principiului disponibilității, și a dispozițiilor art.132 Cod pr.civilă.
S-a apreciat ca neîntemeiată și critica referitoare la respingerea cererii de conexare a cauzei cu dosarul privind cererea de validare a convenției de vânzare cumpărare, cu motivarea că între cele două litigii nu există o legătură strânsă.
Pe fond, instanța de apel a reținut că acțiunea este întemeiată, existența unei convenții de vânzare cumpărare a terenului pentru care s-au eliberat actele preparatorii la Legea nr.18/1991, neîndreptățindu-l pe pârât să le rețină,refuzul de restituire fiind de natură a împiedica pe reclamantă să finalizeze procedura de emitere a titlului de proprietate.
În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs, susținând că obligația asumată de reclamantă, de a-i vinde terenul pentru care procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost finalizată, îl îndreptățește să dețină actele preparatorii, cu atât mai mult cu cât reclamanta refuză întocmirea înscrisului autentic, deși pârâtul deține posesia bunului încă de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată.
Obligația de remitere a actelor nu poate interveni decât în situația în care acțiunea prin care pârâtul a cerut să se constate valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare, va fi respinsă.
Reclamanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât pârâtul deține fără drept adeverința de proprietate nr.2740/15.04.2008 și procesul verbal de punere în posesie nr.550/15.04.2008, împiedicând-o să-și exercite prerogativele dreptului de proprietate.
Examinând criticile recurentului se constată nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Prin înscrisul sub semnătură privată denumit " act de vânzare", depus în copie la fila 60 din dosarul primei instanțe, reclamanta s-a obligat să vândă pârâtului 4 parcele de teren situate în extravilanul comunei jud.G, pentru prețul de 20.000.000 RON, achitați la data încheierii convenției - 3.05.2004, când cumpărătorul a intrat în posesia terenurilor.
La momentul intervenirii convenției, pentru terenurile în cauză, al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar, nu se eliberaseră acte provizorii de proprietate, aspect neevidențiat în înscrisul din 3.05.2004.
Adeverința nr.2740 și procesul verbal de punere în posesie nr.550 au fost eliberate la 14.04.2008, și au fost înmânate pârâtului, deși acesta nu fusese mandatat de titularul dreptului, respectiv reclamanta, pe numele căreia s-a reconstituit dreptul.
Existența înscrisului sub semnătură privată, care reprezintă o promisiune de vânzare cumpărare menită să dea naștere numai obligației de a încheia în viitor contractul de vânzare cumpărare, nu creează în sarcina părților obligațiile specifice contractului reglementat de dispozițiile art.1294 și următoarele civ. respectiv predarea bunului și plata prețului și în baza ei nu operează transferul dreptului de proprietate, pentru a îndreptăți pretenția pârâtului de a i se remite actele de proprietate asupra terenurilor.
În lipsa unui mandat special din partea reclamantei, pârâtul nu putea obține înmânarea actelor provizorii de proprietate, iar faptul că reprezentanții Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 i le-au predat, nu justifică reținerea lor în continuare.
Refuzul pârâtului de a restitui reclamantei cele două acte, o prejudiciază pe aceasta, în condițiile în care, până în prezent, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost finalizată prin emiterea titlului de proprietate.
Obligația pârâtului de a restitui actele menționate, întemeiată pe prevederile art.1074 civ. nu este condiționată de soluția pronunțată în litigiul ce are ca obiect constatarea valabilității convenției de vânzare cumpărare, dat fiind că la momentul judecării acțiunii în obligație de a face, acesta nu justifică deținerea înscrisurilor care o privesc pe reclamantă.
În consecință, recursul este nefondat și va fi respins, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 264 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2973 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul - SECRETAR PRIMĂRIA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex
St.
1.02.2010.
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costinela Sălan, Gabriela Ionescu
