Obligație de a face. Decizia 813/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.813
Ședința publică din data de 23 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Râmnicu S, str.1 - 2. -.4,.3, județul B, împotriva sentinței civile nr.151 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SRL, cu sediul în Focșani,-,.4,.3,.57, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă, procurator potrivit procurii autentificată sub nr.1911/08.05.2008 la Biroul Notarial Individual " " Râmnicu S, lipsind intimata-pârâtă SC "" SRL Focșani.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Procurator, pentru recurenta-reclamantă, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
La solicitarea curții, procurator declară că nu are studii juridice.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația procuratorului recurentei-reclamante, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond procurator, pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SRL Focșani pentru a fi obligată să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 10.05.1977-15.06.1992 în funcțiile ocupate ca angajată a SC SA Focșani s-a încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100%, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a susținut că în perioada 10.05.1977-15.06.1992 a fost salariată la SC SA Focșani, lucrând în locuri de muncă încadrate în grupa a II a de muncă, însă pârâta care este succesoarea în drepturi a societății angajatoare refuză să-i confirme lucrul în grupa a II a de muncă în proporție de 100% din timpul normal de muncă.
S-a mai susținut că alte unități unde a lucrat în locuri de muncă încadrate în grupa a II a de muncă i-au confirmat procentul de 100% lucrat, iar în dovedirea acestor susțineri a depus la dosar înscrisuri (filele 7-11).
Pârâta SC SRL Focșani a formulat întâmpinare(fila 13) prin care a arătat că la cererea reclamantei i-a eliberat adeverința nr.341/29 nov.2007 din care rezultă că aceasta avea profesia și locul de muncă ce se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, fără a putea stabili cât din timpul normal de muncă a lucrat reclamanta în aceste condiții, deoarece nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerile societăților și sindicate, ținând seama de condițiile concrete și deosebite de muncă, nivelul noxelor, condiții nefavorabile de microclimat sau suprasolicitare fizică ori nervoasă, risc de exploatare, iradiere, infectare, etc.
Pârâta a precizat că nu deține au asemenea document, deoarece a preluat de la societatea SC MN. SA Focșani exclusiv statele de plată.
Legal citată reclamanta nu s-a înfățișat la judecata propriei cereri dar prin memoriul transmis instanței a precizat că nu poate suporta financiar costul unei expertize de specialitate (fila 22) susținând că pe baza înscrisurilor depuse a făcut dovada temeiniciei pretenției sale.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.151 pronunțată la data de 25 februarie 2008 respins ca nedovedită acțiunea, reținând în esență că adeverințele anexate cererii de chemare în judecată nu constituie dovezi certe pentru a stabili, în raport de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, care este procentul din timpul de muncă lucrat de reclamantă în condițiile grupei a II a de muncă, în lipsa documentelor prevăzute la pct.8 din actul normativ de mai sus ori a unei expertize de specialitate legislația muncii pe care aceasta nu a înțeles să o solicite și administreze în cauză.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a exercitat recurs (filele 4-5).
Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei aprecieri a probelor dosarului.Ea a susținut că există asemenea dovezi dar nu a avut acces la ele câtă vreme societatea pârâtă nu a explicat instanței ce s-a întâmplat cu o parte a fostei arhive a SC SA Focșani pe care a preluat-
Recurenta a solicitat admiterea recursului său, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin procurator (fila 13) în ședința dezbaterilor recursului, recurenta a formulat concluzii scrise la care a atașat și practică judiciară.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză dar și sub toate aspectele, conform art.3041 cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Din adeverința nr.341/29 noiembrie 2007 emisă de societatea pârâtă SC SRL Focșani rezultă că reclamanta a fost salariata societății SC SA Focșani în perioada 10 mai 1977-15 iunie 1992, îndeplinind funcțiile de: laborant, ajutor maistru, tehnician și laborant-aceste locuri de muncă încadrându-se în grupa a II a de muncă(fila 7 dosar fond).
Potrivit Ordinului comun al și Sociale, Sănătății și Comisiei Naționale pentru protecția nr.50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă,activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, act normativ incident în cauză, care fost corect interpretat și aplicat de instanța de fond, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care-și desfășoară activitatea persoanele respective (pct.6) iar încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe cu condiția ca pentru- grupa a II aop ersoană să lucreze cel puțin 70% din programul de lucru(pct.7)
La pct.8 din acest act normativ se prevede că perioada de timp cât o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte a programului de lucru în aceste locuri se stabilește prin dispoziția conducerii societății sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu.
În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect societatea pârâtă nu a menționat în adeverința eliberată reclamantei încadrarea acesteia pentru perioada 10 mai 1977-15 iunie 1992 în grupa II de muncă în proporție de 100%, statele de plată pe care le-a preluat de la arhiva angajatorului SC SA Focșani nefiind dovada acestei împrejurări, ci doar a prezenței reclamantei la lucru și plății drepturilor sale salariale.
Reclamanta, în lipsa documentelor expres nominalizate în Ordinul nr.50/1990, avea posibilitatea legală de a administra proba cu expertiză în specialitatea legislației muncii care să stabilească condițiile de muncă concrete în care aceasta și-a desfășurat activitatea în perioada de referință, respectiv: nivelul noxelor, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitarea fizică sau psihică, risc deosebit de exploatare, iradiere sau infectare.
Așa cum a înțeles să formuleze reclamanta acțiunea, cerând obligarea societății pârâte să elibereze o adeverință conținând și mențiunea proporției de 100% din timpul efectiv lucrat în grupa a II a de muncă, solicitarea nu poate fi primită, iar instanța de fond a reținut legal și temeinic că nu există în dosar mijloace de probă pentru a se stabili cât timpul de muncă lucrat efectiv de reclamantă a fost în locuri de muncă aparținând grupei a II a de muncă.
Curtea constată că actul normativ sus-citat reglementează clar și expres condițiile în care se poate face o atare dovadă, iar în lipsa documentației care, în cazul de față, nu se regăsește în arhiva preluată de la angajator de unitatea pârâtă, expertiza de specialitate constituia proba utilă, pertinentă și concludentă pentru a tranșa litigiul declanșat de reclamantă.
Cum aceasta, având sarcina probei, a declarat explicit că nu înțelege să efectueze o asemenea probă-fie și din rațiuni financiare- în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat, în conformitate cu prevederile art.312 cod pr.civ.
Soluția propusă de recurentă, aceea de casare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare excede dispozițiilor art.312 alin.5 cod pr.civ.deoarece instanța de fond a cercetat fondul cauzei iar judecata a avut loc în lipsa părților care însă au fost legal citate și au comunicat cu instanța prin intermediul cererilor formulate în scris și verificate sub aspectul temeiniciei prin hotărârea pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, domiciliată în or.Râmnicu-S,str.1 - 2. -4,.3, județul B, cod poștal - în contradictoriu cu itimata-pârâtă SC SRL cu sediul în orașul Focșani,-,.4,.III,.57, jud.V, cod poștal -, prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr.151 din 25 februarie 2008 Tribunalului Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 23 mai 2008 în ședință publică.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./02.07.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud. fond
G
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
