Obligație de a face. Decizia 818/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.818
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL - prin PRIMAR - și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civile de apel nr. 367/A/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți, consilier juridic, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
După verificarea actelor și lucrărilor dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii sau excepții, Curtea acordă cuvântul reprezentantei recurenților reclamanți, care solicită admiterea recursului conform formulării lui în scris, în sensul modificării deciziei civile recurate, admiterii apelului și a acțiunii reclamanților.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecatoriei Timișoara, sub numărul 17090/325/30.10.2008, reclamantii Municipiul T prin Primar si Consiliul Local al Muicipiului T au solicitat în contradictoriu cu parata Sarcina ca, prin hotarare judecatoreasca, sa fie obligata acesta din urma la demolarea constructiei ilegal executate si aducere la stare initiala a imobilului din T,-,. 8, iar în caz de opunere sa fie autorizati titularii actiunii sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala paratei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantii au arătat că prin procesul-verbal de contraventie nr. 146/907/09.10.2007 s-a constata că pârâta a efectuat lucrări de modificari interioare prin extindere apartament pe parti comune (grup social) si modificari aferente extinderii, lucrarea fiind executată în cursul anului 2007 fara autorizatie de construire, încălcând astfel dispozitiile art.1 alin.1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicată și modificată, faptă pentru care paratei i s-a aplicat amendă în sumă de 1.000 lei conform art. 26 lit. a) din acelasi act normativ. Totodată s-a luat si măsura aducerii imobilului la starea initiala sau intrarea în legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire până la data de 08.04.2008.
Prin sentința civilă nr. 16267 din 17.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins actiunea civila formulata de reclamantii Municipiul T prin Primar si Consiliul Local al Muicipiului T, împotriva paratei Sarcina, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotări astfel instanta de fond a reținut că acțiunea reclamantei este nedovedită, motiv pentru care oar espins-o ca atare, având în vedere că, desi reclamanții au susținut că prin actul de sancționare a fost luată si măsura aducerii imobilului la starea inițială sau intrarea în legalitate prin obtinerea autorizatiei de construire până la data de 08.04.2008, aceste susțineri nu au rezultat din înscrisurile depuse de titularii actiunii în sustinerea cererii de chemare în judecata, raportat la prevederile art. 1169.civ. coroborate cu cele ale art. 129 alin. 1.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe în termen legal reclamanții au declarat calea de atac a apelului, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii actiunii.
Criticile de nelegalitate si netemeinicie aduse hotărârii primei instanțe se referă la faptul că judecătoria a pronunțat soluția cu greșita interpretare a probelor dosarului și greșita aplicare a dispozițiilor legale.
Prin decizia civilă nr.367/A/ 08.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamanții de mai sus împotriva sus-zisei sentințe civile, reținând în esență că reproșurile aduse hotărârii primei instanțe nu pot fi reținute, deoarece din analiza înscrisurilor depuse la dosar nu rezultă o greșită interpretare și apreciere materialului probator al cauzei și nici o aplicare eronată a dispozițiile legale incidente.
Aceasta întrucât, se constată cu ușurință că în procesul verbal de sancționare a contravenției nr.146/907/09.10.2007, organul constatator a reținut în sarcina intimatei săvârșirea contravenției prevăzute de art.25 lit.a din Lg. nr.50/1991, constând în executarea fără autorizație de construcție în luna august 2007 unei extinderi a apartamentului pe părți comune indivize-grup social și modificări interioare la apartament aferente extinderii, fără a face nicio mențiune însă relativ la obligativitatea aducerii apartamentului în starea inițială într-un anumit termen, cum, fără temei, susțin reclamanții.
Or, art.28 din Lg. nr.50/1991 republicată și modificată dispune în alin.(1) că: " O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute laart. 26alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției."
Totodată, potrivit art.32 alin.1 din aceeași Lg. nr.50/1991 republicată, "În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilorart. 28alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."
Din interpretarea coroborată a textelor legale sus enunțate, rezultă că pentru situația în care persoanele sancționate contravențional, deși au oprit executarea lucrărilor realizate nelegal, nu s-au conformat în termenul stabilit celor dispuse prin procesul verbal de contravenție potrivit art.28 alin.1 din lege, respectiv, luarea măsurilor de încadrare în prevederile autorizației ori aducerea imobilului în starea anterioară construirii fără autorizație (situația de speță), organul constatator al contravenției este abilitat a investi instanța de judecată cu o acțiune în desființarea lucrărilor efectuate nelegal.
Evident că pentru a putea pretinde în instanță de la persoana sancționată contravențional conduita aducerii imobilului în stare inițială într-un anume termen stabilit este necesar, conform textelor legale evocate mai sus, ca o atare măsură să fi fost dispusă prin procesul verbal de contravenție, iar contravenientul să nu se fi conformat acestei măsuri, ipoteza de text ce vizează sesizarea instanței fiind extrem de clară și la adăpostul oricăror interpretări.
Fiind, așadar neîndoielnic că, în absența dispunerii măsurii de aducere a imobilului în starea anterioară construirii fără autorizație în procesul verbal de contravenție, nu sunt întrunite cerințele legale necesare pentru ca instanța să poată dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal, potrivit cu art.32 alin.1 din Lg. nr.50/1991 republicată.
Cum, în speță această din urmă situație se verifică, potrivit cu cele constatate mai sus vizavi de absența luării oricărei măsuri de aducere a imobilului în starea inițială prin procesul verbal de contravenție, Tribunalul Timiș apreciază că în mod judicios și pe baza unei interpretări și aplicări temeinice a dispozițiilor legale a pronunțat prima instanță soluția atacată.
Motiv pentru care, o probă de specialitate cu expertiza solicitată de apelantă nici nu putea veni să suplinească cu succes neîndeplinirea condițiilor legale cerute imperativ organului de constatare a contravenției de art.32 alin.1 coroborate cu art.28 alin.1 din Lg. nr.50/1991 republicată și neregăsite în cauză (căci practic reclamanta apelantă tinde la aplicarea unui text legal fără ca ea însăși să-și fi îndeplinit obligațiile legale prealabile sesizării instanței), astfel că, față de art.296 pr.civ. tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal reclamanții Municipiul T - prin Primar - și Consiliul Local al Municipiului T, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii acțiunii lor, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că nu s- ținut cont de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale în materie, în mod practic fiind reluate, textual și cuvânt cu cuvânt exact aceleași motive ca și cele invocate în apel.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamanților este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul reclamanților.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 28 și 32 din Legea nr. 50/1991, când a confirmat soluția primei instanțe, aceea de respingere a acțiunii reclamanților, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamanților pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel însușite și de C ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate, fiind deci cazul respingerii recursului de față.
Astfel, în dosar este dovedit în mod clar că în procesul-verbal de constatare și sancționare contravenienților nr. 140/ 09.10.2007 ( 8 dosar fond), nu se face de către organul constatator nici un fel de mențiune în legătură cu obligarea intimatei pârâte la aducerea apartamentului în starea inițială, ori la vreun anumit termen în care să facă aceasta, contrar dispozițiilor art. 28 și 32 al.1 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și modificată.
De altfel, nelegalitatea întocmirii acestui proces-verbal de contravenție merge până acolo, încât nici cuantumul amenzii pentru art. 25 lit. a din Legea nr. 50/1991 nu este individualizat legal în persoana intimatei, ci doar sunt reproduse limitele acestei amenzi, ca fiind "de la 1000 până la 100.000 lei", iar contravenienta pârâtă nesemnând acest proces-verbal de contravenție, nefiind de față.
Așadar. Curtea stabilește că în mod absolut gratuit și formal, recurenții reclamanții, doar susțin că prin acest act de sancționare a fost luată și măsura aducerii imobilului la starea inițială sau intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construcție până la data de 08.04.2008, căci prin nici un înscris sau altă probă, reclamanții nu fac nici un fel de probe în sensul arătat, contrar dispozițiilor art. 1169 Cod civil, rap. la art. 129 al. 1 Cod procedură civilă, căci sarcina probei le incumbă acestor reclamanți, potrivit principiului de drept procesual civil, că "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să și o dovedească".
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei, și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, căci instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura și înțelesul lui, după cum nici nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și nici cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ci dimpotrivă procesul-verbal de contravenție este nelegal întocmit, iar acțiunea reclamanților apare nedovedită și bine a fost respinsă ca atare, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții MUNICIPIUL - prin PRIMAR - și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civile de apel nr. 367/A/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 19.10.2009
Tehnored /29.10.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
