Obligație de a face. Decizia 845/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.845/2008
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Ana Doriani
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.224/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat I pentru reclamanții recurenți și și consilier juridic pentru pârâta intimată "R" Regionala Ferate T lipsă fiind pârâții intimați Societatea Construcții Ferate T și Construcții Feroviare" T
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Deoarece din completul de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză, domnul judecător lipsește din motive obiective, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din data de 02 octombrie 2008, acesta a fost înlocuit de d-na judecător - -, la rând în planificarea de permanență pe materii.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara recurenților precizează cererea introductivă și recursul învederând că restrânge pentru reclamantul la perioada 1.07.1976-16.03.1984 perioada pentru care solicită acordarea grupei I de muncă depunând în acest sens adeverințele nr.6/544 și 6/545 din 01.10.2008 eliberate de Societatea Comercială Construcții Feroviare T reclamantului.
Consilier juridic învederează că nu mai susține excepția tardivității.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare pentru completarea probațiunii iar în subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
Arată că reclamanții sunt montatori și și-au desfășurat activitatea pentru perioadele indicate în acțiune în aceleași condiții și după aceleași acte normative și înainte de 1990 și de atunci până în prezent.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele formulate în întâmpinare.
Instanța luând în considerare actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Deva la nr-, reclamanții și au chemat în judecată Regionala T, solicitând să li se acorde grupa I de muncă și să fie obligată pârâta la rectificarea carnetelor de muncă pentru perioadele 1.07.1976 - 7.05.1990 pentru reclamantul și 1.07.1976 - 21.02.1978 și 29.06.1979 - 2.02.1982 pentru reclamantul.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art.285 Codul muncii.
În fapt, reclamanții au arătat că în perioadele mai sus indicate au fost salariați ai pârâtei, respectiv la - Regionala CFR - CT T și - Șantier Instalații T, având funcția de montatori
Din data de 7.05.1990, reclamantul fiind angajat la Secția D, subordonată pârâtei, a beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă, întrucât, potrivit nomenclatorului de meserii, montatorii beneficiază de grupa I de muncă.
Mai arată că activitatea desfășurată până în anul 1990 și de atunci până în prezent, s-a desfășurat în aceleași condiții de muncă, factori de risc, condiții nefavorabile și solicitare fizică, motiv pentru care solicită a li se acorda grupa I de muncă și pentru perioadele anterioare anului 1990, astfel cum au fost precizate în acțiune.
Pârâta, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei competenței materiale și teritoriale a judecătoriei dea soluționa cauza, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii întrucât potrivit art.1 din HG nr.1223/1990, personalul care este în activitate și care a lucrat la locuri de muncă grele și periculoase de pe de construcții -montaj, grupuri de șantiere și întreprinderi șantier, inclusiv la mașinile de deservire ale acestora, se încadrează în grupa a II-a de muncă, pentru perioadele anterioare datei de 18.03.1968, iar potrivit art.2 din același act normativ, "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliul de administrație, împreună cu sindicatele libere.
Prin urmare încadrarea reclamanților în grupa a II-a de muncă, pentru perioadele solicitate s-a făcut conform actelor normative menționate.
Prin sentința civilă nr.1622/2007, pronunțată de Judecătoria Devas -a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind acordarea grupei I de muncă în favoarea Tribunalului Hunedoara și s-a disjuns capătul de cerere privind rectificarea carnetelor de muncă.
Dosarul, având ca obiect acordarea grupei I de muncă a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara la nr-.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât în perioadele solicitate de reclamanți să li se acorde grupa I de muncă, aceștia au fost angajați la Construcții Montaj () - 6 CT T și respectiv la Șantierul Instalații CT T, în funcția de montatori, iar aceste unități, au avut personalitate juridică proprie, care prestau servicii și lucrări pentru Regionala CFR T pe bază de contract.
După anul 1990, de Construcții Montaj cu Formațiile CF și de Instalații CT au fuzionat și s-au transformat într-o societate comercială, respectiv - Construcții Ferate, cu personalitate juridică proprie și distinctă de cea a Regionalei CFR T, acea societate preluând activul și pasivul fostelor -uri.
Pe fondul cauzei, arată că reclamantul este salariatul său din data de 7.05.1990, când s-a transferat de la Construcții Montaj, iar reclamantul nu a fost salariatul Regionalei CFR T, nici înainte de 1990 și nici după 1990.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se acorda grupa I de muncă, pe perioadele menționate în acțiune, precizeză că nu au dreptul decât la grupa a II- de muncă, conform prevederilor art.1 din HG nr.1223/1990 și Ordinului nr.50/1990, care se aplică pentru viitor și nu retroactiv.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar s-a arătat că întrucât în perioada 1984-1990, reclamantul a fost angajatul 6 CT T, care nu aparținea de Regionala T, se impune introducerea în cauză în calitate de pârât a Construcții Feroviare T
Prin sentința civilă nr.224/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții și împotriva pârâtelor CNCF-CFR B - Sucursala Regională T și Construcții Feroviare T
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Regionale T și a Regionala - 6. T pentru perioada 1984-1990, întrucât în acel interval reclamantul nu a fost angajatul acesteia.
Pentru perioada 1.07.1976-16.03.1984 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât din actele dosarului a reieșit că reclamantul a fost angajatul Regionalei T -Șantier Instalații.
În privința reclamantului, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta Regionala T, întrucât din actele dosarului a rezultat că în perioadele 1.07.1976 - 21.02.1978 și /9.06.1979 - 2.02.1982 acesta a fost angajatul - Șantier Instalații
Pe fond, acțiunea s-a apreciat ca nefondată.
S-a reținut că potrivit art.1 din HG1223/1990, activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în grupa a II-a de muncă și nu în grupa I, începând cu 18.03.1969.
Apoi, s-a avut în vedere că potrivit Decretului-lege 68/1990 și Ordinului 50/1990 s-a prevăzut că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probațiunii și, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe cale de consecință admiterea acțiunii.
În expunerea de motive arată că în situația altor persoane, cum ar fi numitul, s-a făcut aplicarea Ordinului 50/1990 retroactiv, iar în situația lor se susține că prevederile acestui ordin operează doar pentru viitor.
Conform adeverinței depuse la dosar, reiese că montatorii desfășoară aceeași activitate în aceleași condiții ca și înainte de apariția Ordinului 50/1990.
Se critică faptul că instanța ar fi reținut retroactivitatea doar în ceea ce privește aplicarea HG1223/1990, dar nu și a Ordinului 50/1990, deși ambele acte au fost emise în același an.
În drept se invocă art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
B - Regionala Taf ormulat întâmpinare în cauză (filele 6-8) prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea introducerii recursului, excepție pe care ulterior nu a mai susținut-o, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Pe fond, solicită respingerea recursului reclamanților, întrucât activitatea desfășurată de aceștia se încadrează în grupa a II-a de muncă și nu în grupa
La cuvântul pe fond, mandatara reclamanților a învederat instanței faptul că în privința recurentului, acțiunea urmează a fi restrânsă la intervalul 1.07.1976 - 16.03.1984, întrucât pentru restul perioadei solicitate inițial a obținut adeverințele depuse la dosar la filele 51 și 52.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod procedură civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art.137 Cod procedură civilă:
"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Din această perspectivă este de reținut netemeinicia invocării excepției lipsei calității procesuale pasive de către pârâtă, câtă vreme din înregistrările existente în carnetele de muncă ale reclamanților a reieșit că aceștia au fost încadrați în muncă la. - Șantier Instalații T, deci au fost angajații acestei societăți.
Mai mult, adeverințele 6/544/1.10.2008 și 6/545/1.10.2008 care atestă încadrarea reclamantului în grupa I de muncă pentru perioadele 18.03.1969 - 1.02.1990 și 1.02.1990-7.05.1990, în calitatea sa de montator, sunt emise tot de pârâtă.
Deci, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, sunt a se reține următoarele:
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
De asemenea, potrivit art.6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Art.7 al textului de lege prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru.
De asemenea, potrivit HG1223/1990 în prezent abrogată, s-a statuat că:
"Art.1 -Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18.03.1969.
Art.2 - Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație împreună cu sindicatele libere din unități".
Conform prevederilor acestei hotărâri reclamanților li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă și li s-a înscris în carnetul de muncă.
Este însă nefondată critica vizând retroactivitatea acestei hotărâri de guvern pentru faptul că vizează perioada de după 18.03.1969, deși actul normativ este emis în 1990.
Trebuie însă precizat că acest act nu retroactivează, ci doar prevede că se aplică personalului care era în activitate la acea dată pentru tot intervalul menționat, situație în care s-au încadrat și reclamanții, și nu și celor care nu mai erau în activitate.
Tot pe același raționament a fost emis și Ordinul 50/1990, care a stabilit la art.13 că perioada lucrată după 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile ordinului ce înlocuiește ordinele nr.59/1969, 105/1976 și 210/1977 ale ministrului muncii și ministerului sănătății, care își încetează aplicabilitatea. Și acest ordin s-a aplicat tot persoanelor ce se aflau la acea dată în activitate, în vederea pensionării.
În prezent, unitatea a recunoscut grupa I de muncă reclamantului recurent pentru intervalul 16.03.1984 - 7.05.1990, pentru restul perioadei, respectiv 1.07.1976-16.03.1984 acordându-i-se grupa a II-a de muncă conform actelor normative anterior menționate, fiind de reținut că aplicarea acestora este atributul conducerii unității împreună cu sindicatele libere de a stabili încadrarea într-o grupă de muncă sau alta și să nominalizeze funcțiile și persoanele care se încadrează în aceste categorii și nu atributul instanțelor de judecată.
Față de cele ce preced, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și împotriva sentinței 224/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- - -
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Ana Doriani, Ioana Cibu Mirea
