Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/2008
Ședința publică din 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea contestațiilor în anulare formulate de contestatorii - SA, și împotriva deciziei civile nr. 541 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea contestatorului - SA, personal și asistat de avocat, cu împuternicire și în reprezentarea intimaților - SRL și și avocat cu împuternicire avocațială (fila 73) în reprezentarea contestatorilor și, lipsind aceștia și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 89 alin 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, solicită instanței, față de motivele contestației în anulare formulată, ca în probațiune să se efectueze adresă către Cabinet Avocat în vederea depunerii în original a contractelor de asistență judiciară nr. 97 și 24 din 2007, aceasta fiind o chestiune esențială în soluționarea prezentelor contestații. . instanței contractul său de asistență judiciară în original, în reprezentarea contestatorilor. Solicită instanței ca în baza rolului activ să dispună în consecință.
Instanța verifică originalul contractului de asistență judiciară în reprezentarea contestatorilor, și, față de legala întocmire a acestuia, constată valid mandatul avocatei, viciul de procedură cu contestatorii fiind astfel acoperită conform art. 89 alin 2 Cod procedură civilă.
Acordă cuvântul asupra cererii în probațiune formulată de mandatara contestatorilor.
Avocat, având cuvântul, învederează faptul că nu consideră că mandatara contestatorilor ar avea un mandat valid în prezenta cauză întrucât identificarea clientului presupune scrierea datelor din cartea de identitate sau pașaport, în contractul de față nefiind decât o semnătură care poate fi confruntată cu cea de pe contestația formulată și se mai poate constata că mandatul nu respectă condițiile impuse de anexa la statutul profesiei de avocat.
Asupra cererii în probațiune, se opune încuviințării acesteia față de natura juridică a contestației în anulare și faptul că se pot depune concluzii scrise, o astfel de cerere nu are relevanță.
Avocat, având cuvântul, învederează instanței că intimații susțin în contestație că nu au angajat avocatul în speță. Lasă la aprecierea instanței soluția asupra cererii în probațiune.
Instanța, în deliberare, raportat la dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă, respinge cererea în probațiune ca nefiind utilă și concludentă dezlegării cauzei.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Avocat învederează instanței că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea contestației în anulare formulată de către - SA, arătând, în primul rând, că sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, adică nulitatea deciziei Curții de Apel dată fiind lipsa de procedură cu contestatorii, în fapt fiind adevărat că s-a prezentat avocatul, însă acesta a fost angajat de către - SA și pentru a acoperi lipsa de procedură cu acești pârâți, acesta s-a prezentat și în reprezentarea contestatorilor, deși se poate lesne observa că nu există îndeplinită procedura de citare cu aceștia pe tot parcursul procesului, mai mult, nu au cunoștință de soluțiile date în acest dosar nici măcar la instanța de fond, ridicându-se problema dacă aceștia mai au interes în cauză pe considerentul că ar fi prejudiciați prin contractul de vânzare-cumpărare intervenit și față de faptul că sunt beneficiarii de drept ai garanției de evicțiune și nu pot fi indiferenți dacă se continuă prezentul proces sau nu. Astfel, se consideră că decizia Curții de Apel este pronunțată în condițiile lipsei de procedură, fiind încălcate și dispozițiile competenței materiale față de faptul că litigiul se poartă între două societăți comerciale și obiectul îl constituie în imobil sediu social, astfel fiind un litigiu de natură comercială în speță trebuia soluționat de instanța comercială și nu de cea de drept civil. Mai mult, se susține că decizia încalcă dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, întrucât în motivare instanța reține doar motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, care nu erau incidente în speță, iar conform art. 129 pct. 4 Cod procedură civilă sunt de semnalat aspectele de nelegalitate și netemeinicie, fiind încălcate atributele puterii judecătorești, instanța ierarhizând dreptul de proprietate, în opinia acesteia valoarea juridică a unui contract de vânzare-cumpărare rectificat de o hotărâre judecătorească fiind mai puternică decât un titlu valid de proprietate, în speță cel al contestatorului de față, întabulat în CF și opozabil tuturor. În concluzie, având în vedere și motivele contestației așa cum au fost formulate în scris și susținute la prezentul termen și faptul că decizia atacată este evident rezultatul unei erori materiale, în speță ambele părți fiind proprietari tabulari cu drept opozabil erga omnes, în mod greșit fiind respinsă acțiunea în revendicare și acordându-se o variantă de grănițuire prin care se ia din proprietatea contestatorului de față pe considerentul că experții și instanțele rețin că dreptul său de proprietate are ca obiect o suprafață mai mică, astfel, considerând că ne aflăm într-o situație total nelegală, solicită în concluzie admiterea contestației - SA, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, asupra contestației formulate de către contestatorii, solicită instanței admiterea acesteia conform dispozițiilor art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, anularea deciziei atacate cu consecința casării deciziei tribunalului conform art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare, insistând asupra faptului că hotărârile au fost pronunțate pe baza lipsei de procedură cu contestatorii de față, aceștia neavând cunoștință de proces, existând la dosar dovada că nu le-au fost comunicate sentința și decizia instanțelor de fond și apel, astfel lipsa de procedură a operat raportat și la comunicarea făcută în dosar nr- la adresa din Budapesta, greșit menționată, și, mai mult, nu există angajament și contract pentru un mandat legal în vederea reprezentării acestora și a acoperirii procedurii prin prezența mandatarului, fiind astfel încălcate și prevederile art. 6 CEDO. Față de acestea și motivele menționate și în scris, solicită instanței admiterea contestației formulate de contestatorii.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea celor două contestații ca nefondate, în cele două întâmpinări fiind detaliate în scris argumentele pentru care se impune această soluție. În principal se solicită respingerea contestației - SA ca inadmisibilă față de lipsa calității procesuale active, iar criteriile pe care este întemeiată vizează neexaminarea motivelor de recurs. În al doilea rând, consideră că prezenta contestației este tardivă raportat la termenul în care se poate declara,prevăzut de art. 401 alin 1 lit. c Cod procedură civilă, respectiv contestația la executare se face în 15 zile de la data când debitorul a primit somația, iar cu privire la contestația în anulare, există acte din care rezultă că executorul a pus în executare sentința instanței de fond ce a fost comunicată contestatorului la data de 25.02.2008, de la această dată începând să curgă termenul de declarare a contestației în anulare de față, ce se depune la 31.03.2008, cu depășirea termenului prevăzut de lege. Cu privire la susținerile privind încălcarea competenței materiale, și aici consideră că este inadmisibilă contestația raportat la art. 317 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, pe care le citează, prezentele excepții fiind invocate și în apelul formulat de - SA, cât și în recurs. Astfel, pe fondul cauzei, prezenta acțiune are ca obiect grănițuirea dintre două imobile vecine și nu poate fi de natură comercială, existând prevederi speciale cu privire la faptul că părțile sunt societăți, iar cu privire la materiale invocate, acestea sunt doar reluări ale unor argumente din recurs, un recurs la recurs fiind inadmisibil, instanța fiind chemată să stabilească o limită de grănițuire și să verifice probațiunea administrată la fond și apel. Cu privire la contestația soților, solicită instanței să observe că soluțiile date în apel și recurs sunt cu reprezentarea contestatorilor de față de către un avocat și nu se invocă în aceste căi de atac necitarea sau necomunicarea actelor și a deciziei și sentinței, motivele din contestația de față dovedind că aceștia sunt de totală rea - credință întrucât acțiunea în grănițuire a fost notată în CF și aceștia aduc aport în natură, pe cotele lor de proprietate fiind întocmite acte autentice prin care devin asociați, iar - SA devine proprietar, instanța luând act de renunțarea la judecată. Se mai precizează că pe parcursul procesului aceștia și-au precizat domiciliul ales și comunicarea actelor de procedură la numitul, iar în recurs instanța a luat act că sunt reprezentați de avocat care a susținut aceleași argumente ca și la fond. În concluzie, luând în considerare și motivele precizate în scris prin întâmpinare și cele susținute oral și faptul că prezentele contestații sunt de natură șicanatorie, solicită respingerea acestora.
Avocat, solicitând cuvântul într-o scurtă replică, solicită instanței respingerea acesteia întrucât cele trei hotărâri deja pronunțate le sunt opozabile, însă există inadvertențe cu privire la adresa de comunicare a deciziei tribunalului care nu a fost comunicată tot la domiciliul ales. Cu privire la excepția tardivității contestației - SA, consideră că este întemeiată.
Avocat, asupra excepției de tardivitate a contestației, învederează că aceasta se poate face, atunci când hotărârea este supusă executării, până la ultimul act de executare, prin urmare este în termen și se impune respingerea acestei excepții.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de reprezentanții părților, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestațiilor în anulare de față,
Prin decizia civilă nr. 541/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr- s-a admis recursul declarat de reclamanții - " " SRL, și, împotriva deciziei civile nr. 157/11.05.2007 a Tribunalului Sibiu, secția civilă și în consecință:
A fost modificată decizia atacată în sensul că s-a respins apelul declarat de - Hotel SRL împotriva sentinței civile nr. 414/2006 a Judecătoriei Sibiu.
S-a menținut ca legală și temeinică sentința civilă nr. 414/2006 a Judecătoriei Sibiu.
A fost obligată intimata - Hotels SRL să plătească 5190 lei cheltuieli de judecată recurenților.
Pentru a pronunța această deciziei, instanța de recurs a reținut și motivat următoarele:
Evident, acțiunea în grănițuire reprezintă modalitatea de determinare prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, stabilirea unei atari mete despărțitoare fiind posibilă, fie prin convenția părților, fie prin hotărâri judecătorești. Jurisprudența și doctrina sunt constante în acest sens, stabilind că și atunci când între proprietăți învecinate există semne de delimitare dar unul sau toți proprietarii lor au îndoieli sau incertitudini cu privire la graniță se poate recurge la calea acțiunii în stabilirea și clarificarea despărțitoare. Analiza textului art. 584 cod civil, arată fără rezerve că, grănițuirea ca operațiune de delimitare a limitelor dintre proprietățile învecinate, se poate realiza nu numai când între proprietăți nu a existat niciodată semne de hotar ci și atunci când există controverse între proprietarii și deținătorii acestora. Prin urmare, nu de puține ori, grănițuirea în sine, implică și un act de revendicare, atari petite de acțiune sau de cerere, fiind evident într-o relație corelativă. De altfel, și în speța de față reclamanții recurenți, prin precizarea de acțiune, au formulat un atare capăt de cerere, la care pe parcursul derulării procesului au renunțat. Faptul că nu au exercitat calea de atac a apelului în acest context, pentru că desigur, sentința primei instanțe în raport de probațiunea administrată pe baza drepturilor dovedite de părți, i-a satisfăcut, astfel că nu înseamnă că recursul promovat de aceștia împotriva deciziei instanței de apel este unul inadmisibil, așa cum nelegal și constant, încearcă să susțină pârâta intimată. Nu se poate ignora în primul rând, din punct de vedere procesual, că apelul este o cale de atac devolutivă, unde se rediscută în cadrul normelor procesuale, prevăzute de art. 294, art. 295 cod procedură civilă, temeinicia și legalitatea sentinței apelate.
Ori, în contextul în care, decizia din apel a schimbat parțial hotărârea instanței de fond, stabilind de altfel în mod greșit o altă linie despărțitoare, nu se poate susține că nu au interes și că nu ar mai putea uza de calea de atac a recursului, în raport de motivele stabilite concret de art. 304 cod procedură civilă. Susținerea pârâtei intimatei că prin renunțarea reclamanților recurenți la capătul de cerere privind revendicarea unei porțiuni de teren, nu se mai poate admite acțiunea în grănițuire, conform variantei II din expertiza tehnică, pentru că ar implica și acest act de revendicare, este nefondată, tocmai în considerarea dispozițiilor art. 480 și art. 584 cod civil. Nu se poate susține și de altfel, nu s-a dovedit, că prin linia de graniță stabilită de instanța de fond, s-a adus atingere drepturilor de proprietate ale intimatei. Evident, proprietatea recurenților reclamanți este limitrofă cu proprietatea pârâtei intimate, astfel că, în condițiile art. 584 cod civil, s-a formulat de către aceștia, așa cum deja s-a menționat, acțiunea în grănițuirea celor două proprietăți. Anterior promovării acțiunii, s-a întocmit și depus la dosar, evident, acea expertiză extrajudiciară, care a stabilit linia de graniță pe aliniamentul A-B din schița anexă la 6,52 distanță de zidul restaurantului "" și la 8,78 de str. -, expertul având în vedere proprietățile învecinate, prima dezmembrare efectuată în baza încheierii nr. 2533/1983 din cartea funciară menționată anterior. -se această expertiză, în mod judicios instanța a admis și dispus o altă expertiză, efectuată de expertul tehnic, care în capitolul concluzii - a stabilit linia de graniță pe același aliniament A-B, pct. A fiind spre P-ța -, iar pct. B - spre str. -, punct de vedere adoptat justificat de prima instanță.
In apel, prin contraexpertiza dispusă, cei trei experți numiți, au stabilit în concret, două linii de graniță, în varianta I între punctele A-F, primul spre P-ța -, iar pct. F - spre str. -, iar în varianta II, între punctele A-B, linie de graniță care evident se identifică cu celelalte două expertize.
Contrar însă probelor de la dosar, instanța de apel a optat pentru varianta I din contraexpertiză, respingând și ignorând cererile reclamanților recurenți cu privire la obiecțiunile acestora, formulate în acest sens. Instanța de apel nu a observat că nu s-a solicitat de fapt o modificare a dreptului de proprietate al pârâtei intimate, ci doar stabilirea unei linii de graniță care să aibă în primul rând în vedere, suprafețele reale de CF ale proprietarilor, și în primul rând, actul de dezmembrare din 1983, când așa cum s-a mai menționat, practic s-au creat două corpuri de avere distincte din punct de vedere al cărții funciare CF, care inițial au aparținut Statului Român. Reține astfel greșit instanța de apel, cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei - SRL că suprafața acesteia a fost modificată de la 592 la 870 mp, în baza sentinței civile nr. 7355/2003 a Judecătoriei Sibiu, care nu poate fi opozabilă pârâtei intimate, ignorând drepturile reclamanților materializate în baza acestei sentințe. Ori, suprafața de 870 mp a fost înscrisă în CF, ea fiind din punct de vedere al cărții funciare opozabilă, erga omnes, și până la desființarea acesteia face dovada deplină a dreptului de proprietate pretins de recurenți. Chiar dacă nu a fost parte în acel proces, sentința invocată a intrat astfel în puterea lucrului judecat, cu privire la înscrierile din cartea funciară, respectiv a sistemului de publicitate imobiliară. De altfel, terenul în litigiu, în întregime, așa cum s-a mai arătat, a format proprietatea statului, iar potrivit schiței de dezmembrare depusă la dosar, conformă cu originalul existent la Oficiul de Cadastru, se poate observa fără dubiu, că zona hașurată în culoarea roșu este înspre restaurantul "", iar cea cu culoare, spre carmangerie. Această dezmembrare s-a făcut prin urmare din anul 1993, în baza acelei schițe, ignorate de cei trei experți, situație însușită eronat de instanța de apel.
Linia de graniță nu s-a putut modifica în anul 1983, pentru că o atare modificare ar fi presupus o nouă reunificare a cărților funciare și dezmembrare, ceea ce nu este cazul în speța de față, și în cadrul unei acțiuni în grănițuire. Prin stabilirea liniei de graniță pe aliniamentul A-B-C-D-E-F, instanța de apel, nejustificat, a ignorat acea dezmembrare din anul 1983, precum și sentința civilă nr. 7355/2003 a Judecătoriei Sibiu, care au materializat irevocabil drepturile de proprietate ale recurenților cu privire la terenul reținut în proprietate.
De altfel, raportul de contraexpertiză efectuat în apel, nu exclude linia de graniță stabilită de prima instanță, ci doar mai evidențiază o variantă, însușită de altfel greșit pentru argumentele menționate de către instanța de apel. Așa cum s-a arătat pe schița efectuată în 1983 sunt clar evidențiate cele două proprietăți, cu linie și respectiv roșie, observându-se că zona hașurată în formează proprietatea recurenților, și nu poate fi inclusă în proprietatea intimatei pârâte.
Prin urmare, decizia instanței de apel este nelegală, ignorându-se drepturile reclamanților recurenți ca efect al unei interpretări eronate a actelor juridice menționate, încălcându-se prevederile art. 480 cod civil, raportat la art. 11 pct. 1 din DL. 115/1938, iar prin modalitatea de stabilire a despărțitoare, inclusiv dispozițiile art. 584 cod civil.
Ori, examinând operațiunile juridice făcute în CF 9811 Sibiu și CF 15333 Sibiu, aflate la dosarul cauzei - în extenso, și prezentate în detaliu în toate rapoartele de expertiză tehnică întocmite de experți, se poate observa, justețea și legalitatea sentinței primei instanțe. De altfel, din planul de situație care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 1510/18.06.1983, a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Sibiu, rezultă că pe parcela cu nr. top. 3662/1/2/7/1/1/1/2 se afla Cantina fostului M Sibiu, iar alipită de ea, o magazie care comunica direct cu cantina prin două uși, aspect care a fost constatat și de instanță cu ocazia cercetării locale. In același sens a opinat și experții, și, astfel că datorită acestei situații, cu adresa nr. 152.83, fostele organe locale au solicitat efectuarea operațiunilor de dezmembrare a celor două apartamente având suprafața totală de 870 mp.
Potrivit aceluiași plan de situație, linia de parcelare era una dreaptă, și nu frântă cum au stabilit și propus cei trei experți prin raportul de contraexpertiză, ignorând schița de parcelare din 1982, făcută la cererea - SA. Nu poate deci fi avută în vedere limita proprietății pârâtei intimate stabilită prin titlul său de proprietate, pentru că el este un act administrativ, și chiar întabulat fiind, evident, că nu poate avea forța juridică mai mare decât sentința civilă de partajare a imobilului în cele două corpuri funciare distincte, ca efect al actului de dezmembrare din 1983, precum și sentința civilă prin care s-a rectificat suprafața de CF pentru recurenți, sentință intrată în puterea lucrului judecat din acest punct de vedere, și care a fost întabulată în cartea funciară.
Prin urmare, în raport de toate aceste aspecte și în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, recursul reclamanților recurenți s-a privit a fi fondat, în condițiile art. 312 pct. 1 cod procedură civilă, fiind admis, în sensul modificării deciziei instanței de apel, cu consecința respingerii căii de atac a apelului exercitat de pârâta intimata, și judecând fondul cauzei, va fi menținută sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
Referitor la al doilea motiv de recurs, care viza casarea deciziei atacate, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 312 pct. 3 și 4 cod procedură civilă, acesta este inadmisibil, în contextul în care, normele procesual civile care reglementează această cale de atac, nu prevăd o atare situație, respectiv de casare cu reținere pentru administrarea unor probe, așa cum au solicitat recurenții.
In baza art. 274 cod procedură civilă a fost obligată pârâta intimată să plătească reclamanților recurenți, suma de 5190 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare pârâta - SA, și.
În motivarea contestației în anulare, precizată, declarată de - Hotels SA, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin 1 și 2 și art. 318 Cod procedură civilă se arată următoarele:
- la termenul de dezbatere a recursului nu a fost îndeplinită procedura de citare cu pârâții, și;
- decizia este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență întrucât litigiul era de competența instanței de drept comercial și nu civil, părțile din proces fiind societăți comerciale, iar imobilele ce se cer a fi grănițuite, sediile lor sociale;
- decizia este rezultatul unei grave erori materiale întrucât instanța de recurs trebuia să analizeze cauza numai în ce privesc motivele de nelegalitate invocate de părți și numai dintr-o eroare materială a reținut ca fiind incident art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, dispoziții care nu a fost invocate ca temei de drept pentru recurs. Instanța a examinat recursul pentru motive de netemeinicie, astfel că numai din eroare materială instanța de recurs a soluționat starea de fapt și a apreciat ca oportună o altă variantă a liniei de graniță;
- din eroare materială și cu încălcarea atributelor puterii judecătorești, instanța de recurs face o întreagă demonstrație a valorii dreptului de proprietate al reclamantului și consideră fără valoarea dreptul contestatoarei. Din eroare materială s-a dispus linia de graniță pe aliniamentul AB și s-au luat 278 mp întrucât capătul privind revendicarea terenului fiind respins, nu a fost apelat, ceea ce face inadmisibil recursul;
În motivarea inițial a contestației în anulare, pârâta - SA a invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, arătând că din eroare materială instanța nu a observat că sentința 7355/2003 nu îi este opozabilă, nefiind parte în acel proces.
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă, contestatorii arată următoarele:
- procedura de chemare în judecată pentru ziua în care s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită cu cerințele legii. Contestatorii arată că nu au angajat nici un avocat și nu au semnat nici un contract de asistență judiciară, iar instanța a acceptat delegația avocatului, putându-se astfel acoperi lipsa de procedură;
Prin întâmpinare, intimații - SRL și și au solicitat respingerea contestațiilor în anulare și au invocat tardivitatea contestației în anulare raportat la dispozițiile art. 319 coroborat cu art. 401 alin 1 lit. c Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată excepția neîntemeiată față de data formulării contestațiilor: - 30.03.2008 și dispozițiile art. 319 alin 2 teza primă Cod procedură civilă.
Deși se invocă dispozițiile art. 319 alin 2 și art. 401 alin 1 lit. c Cod procedură civilă, intimații arată doar data primirii somației nu și data când s- luat cunoștință de primul act de executare, respectiv data luării la cunoștință a procesului verbal de marcare în teren a liniei de graniță, proces verbal care s-a încheiat la 12.03.2008.
Cu privire la contestația în anulare formulată de - SA, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege. Ea poate fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu și pentru netemeinicie.
Cele două motive de contestație în anulare obișnuită, ce vizează nesocotirea normelor referitoare la citarea părții pentru ziua când s-a judecat pricina și normele de competență absolută, sunt admisibile în condițiile art. 317 alin 1 Cod procedură civilă, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, cu excepția prevăzută la alineatul 2.
Astfel, potrivit art. 317 alin 2 Cod procedură civilă, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Prin urmare, pentru a fi incidente aceste prevederi, este necesar ca motivele să fie invocate prin cererea de recurs, iar instanța să-l fi respins pentru că avea nevoie de verificării de fapt sau recursul a fost respins fără ca el să se fi judecat în fond.
În speță, aceste cerințe nu sunt întrunite. Astfel, pe de o parte, contestatorii nu au invocat în fața instanței de recurs excepția necompetenței materiale, iar recursul a fost soluționat pe fond.
Pe de altă parte, lipsa de citare a intimaților nu se poate invoca decât de către aceștia și nu de către contestatori.
Și motivele contestației în anulare speciale întemeiate pe prevederile art. 318 teza I sunt nefondate.
Această cale de atac nu poate fi exercitată pentru remedierea unei greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Dispozițiile legale ale art. 318 Cod procedură civilă au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs.
Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de drept ce au fost soluționate de instanțe.
Textul legal are în vedere greșeli formale, care sunt invocate în legătură cu examinarea recursului.
despre care contestatoarea susține că sunt materiale nu se încadrează în dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă întrucât nu sunt greșeli evidente, involuntare, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei.
Contestatoarea invocă greșeli de judecată ale instanței de recurs privitoare la aplicarea dispozițiilor art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă, art. 302 alin 1 Cod procedură civilă, analizarea stării de fapt făcută de instanța de recurs, încălcarea atributelor puterii judecătorești, inadmisibilitatea recursului, inopozabilitatea sentinței nr. 7355/2003, ori toate acestea nu se circumscriu motivelor statuate de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Cu referire la contestația în anulare formulată de către contestatorii, Curtea reține următoarele:
E de precizat că susținerile referitoare la dosarul 10016/2004 al Judecătoriei Sibiu și dosar nr- al Tribunalului Sibiu exced prezentului cadrul procesual și nu vor fi analizate.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Analizând actele și lucrările dosarului civil nr-, la data când s-a dezbătut recursul, contestatorii au fost reprezentați de avocat care a depus la dosar împuternicire avocațială de reprezentare.
Astfel, procedura de citare a fost îndeplinită legal în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin 2 Cod procedură civilă, potrivi căruia înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură.
Susținerile contestatorilor în sensul că nu au angajat apărător, că nu au încheiat contract de asistență judiciară, nu pot fi primite față de înscrisurile existente la dosar, respectiv delegația de reprezentare (fila 132), înscris care face dovada deplină până la înscrierea în fals.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, ca respinge ca nefondate prezentele contestații în anulare.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, contestatorii vor fi obligați să plătească intimatului - SRL cheltuieli de judecată efectuate și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestațiile în anulare declarate de către contestatorii - Hotels SA și și împotriva deciziei civile nr. 541/13.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Obligă contestatorii să plătească intimatei - SRL suma de 4284 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored./2 ex/10.10.2008
Jud. fond:
Jud. apel:,
Jud. recurs:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
