Obligație de a face. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 85
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 636 din 8 oct. 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că s-a achitat de către recurenți taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul din punctele 1-9 ale articolului 304 Cod procedură civilă și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare asupra excepției.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 114 din 09 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus respingerea excepțiilor privind lipsa calității procesuale, a lipsei calității procesuale pasive a, a inadmisibilității acțiunii.
S-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I -
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Față de excepțiile invocate de către pârâtă și anume excepția lipsei capacității procesuale și lipsa calității procesuale a, instanța a reținut că reclamantele au formulat acțiunea în contradictoriu cu Consiliul Local I și nu în contradictoriu cu I fapt pentru care a respins aceste excepții.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii s-a reținut că pârâta nu a arătat calea prealabilă ce ar fi urmată de reclamante anterior introducerii prezentei acțiuni fapt pentru care a respins și această excepție.
Pe fondul cauzei s-a reținut de către instanță că cererea reclamantelor nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Contractul de închiriere invocat de reclamantă a fost reziliat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 17164/2005 a Judecătoriei Iași, acestea continuând să locuiască în imobil în calitate de tolerate, astfel încât instanța a înlăturat susținerea reclamantelor că a intervenit tacita relocațiune care ar putea opera numai în situația în care termenul contractual de închiriere ar fi expirat iar contractul de închiriere nu ar fi încetat ca urmare a rezilierii lui prin pronunțarea unei sentințe civile rămase irevocabile.
Astfel reținând că între părți au încetat relațiile contractuale iar voința pârâtei proprietare este de a nu reînchiria acest imobil reclamantelor întrucât în prezenta cerere nu sunt aplicabile dispozițiile privind tacita relocațiune reglementată de dispozițiile art. 1437 și 1452 din Codul civil, văzând și dispozițiile art. 25 din Legea nr. 114/1996 instanța a respins cererea.
Prin decizia civilă nr. 636 din 08 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea apelului formulat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 114 din 09.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași și păstrarea acesteia.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamantele au fost beneficiarele contractului de închiriere nr. 530/21.01.1989 încheiat cu Consiliul Local al Municipiului I pentru imobilul situat în I, str. -. - nr. 32. Prin sentința civilă nr. 9625/11.XI.2005 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 17164/20o05, irevocabilă prin decizia civilă nr. 515/29.03.2006 a Tribunalului Iașis -a dispus rezilierea contractului de închiriere și evacuarea reclamantelor din cauza de față din imobilul sus-menționat.
Sentința sus-menționată nu a fost pusă în executare, cele două reclamante locuind în continuare în imobil, în calitate de tolerați.
Închirierea este un contract consensual, care se încheie prin acordul părților, fără vreo formalitate. În speță, este evident refuzul Consiliului Local I de a încheia un nou contract de închiriere cu reclamantele și dat fiind caracterul consensual al acestui contract, este lipsită de temei legal cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului în acest sens. Prin răspunsul la întâmpinare formulat în această fază procesuală apelantei au indicat ca temei al pretențiilor lor, art. 1420 pct. 1, 1421 alin. 1 cod civil - care reglementează obligațiile locatorului, dispoziții ce nu sunt incidente în cauza dată fiind inexistența contractului, precum și art. 61 din Legea nr. 114/1996, care se referă la competența instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor, în legătură cu aplicarea prevederilor Legii nr. 114/1996, aspect necontestat în cauză.
Raportat la cele expuse, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantelor, că apelul formulat este neîntemeiat astfel că, în baza art. 295, 296 Cod procedură civilă l-a respins ca atare, cu consecința păstrării sentinței atacate.
Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs, criticând-o ca nelegală.
Astfel au susținut că acțiunea pe care au promovat-o este întemeiată, că sediul materiei indicat este exact. Administratorul imobilului nu are nevoie de locuință.
Având în vedere probele administrate solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece instanța de apel a aplicat corect dispozițiile privind tacita relocațiune și ale legii locuinței.
Recurentele nu sunt titularele unui contract de închiriere, ele locuiesc în imobil fără forme legale, sunt tolerați, iar plata chiriei după rezilierea contractului, evacuarea lor prin sentința civilă nr. 9625/2005 este o plată datorată, ei folosind spațiul, fără a putea impune închirierea unui nou contract de închiriere.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din 27 februarie 2009 instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privind nulitatea recursului, consecință juridică a nemotivării sale.
Astfel, potrivit art. 303 alineatul 1 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motive de ordine publică.
În sensul art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă care prevede că fiecare motiv de recurs va fi arătat și dezvoltat separat. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs arătat, regulă care se aplică fiecărui motiv în parte.
Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, indicarea greșită a motivelor de recurs atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În speță, criticile formulate de recurent nu sunt susceptibile de a fi calificate ca aparținând juridic vreunui motiv de recurs, din cele prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civilă, situație în care se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nule recursurile formulate de și împotriva deciziei civile nr. 636 din 08 oct. 2008 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
30.03.2009
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Georgeta
