Obligație de a face. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 87

Ședința publică de la 27 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru

JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea

JUDECĂTOR 3: Georgeta

Grefier

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile numărul 507/3 decembrie 2008 Curții de APEL IAȘI.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsă fiind contestatorul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, contestatorul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimată, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse, nu se solicită judecarea cauzei în lipsă.

Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind netimbrarea cererii.

Intimata, interpelată, arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată.

Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind netimbrarea contestației în anulare.

După deliberare:

CURTEA DE APEL:

Asupra contestației în anulare de față constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 2906 din 19.12.2007 Judecătoria Pașcania admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul. A obligat pârâtul să se prezinte la notariat pentru a încheia cu reclamanta contract de vânzare -cumpărare la imobilul garsonieră, situată în P,-, -.2,. 30. respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii. A respins cererea reclamantei având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare -cumpărare, ca neîntemeiată. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2376 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că s-a comis un fals în legătură cu presupusa vânzare, împuternicind-o pe reclamantă doar pentru a-i plăti suma de bani către furnizorii de utilități și că, deși, a revocat această împuternicire, reclamanta a ignorat-o, intrând abuziv în stăpânirea garsonierei sale, că a făcut plângeri penale cu privire la faptele comise de reclamantă dar nu s-au luat măsuri împotriva acesteia.

Prin decizia civilă 370 din 28.05.2008 Tribunalul Iașia respins apelul formulat de împotriva sentinței civile 2906 din 19.12.2007 a Judecătoriei Pașcani pe care a păstrat-

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că deși a reclamat drept false înscrisurile prezentate ca probe de reclamantă, însă datorită faptului că lucra în altă localitate și nu s-a putut prezenta în instanță, s-a considerat ca fiind recunoscute de el aceste înscrisuri și li s-a dat forță probantă, deși instanța avea obligația de a dispune efectuarea unei expertize grafologice fie de a trimite cauza la parchet pentru a se face cercetări, interpretând astfel în mod greșit actul dintre părți ca fiind un antecontract de vânzare -cumpărare, când putea fi definit cel mult o promisiune de vânzare smulsă prin mijloace dolosive.

Prin decizia civilă numărul 507/03.12.2008 Curtea de APEL IAȘIa respins recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 370 din 28.05. 2008 Tribunalului Iași, pe care a menținut-

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare.

În motivarea contestației în anulare invocă faptul că decizia pronunțată este rezultatul unor greșeli materiale. Precizează că, în pofida actului de revocare, intimata a refuzat părăsirea imobilului și chiar restricționarea accesului în imobil motivând că a primit asigurări din partea poliției ca, în cazul în care va fi deranjată, va fi arestat.

Mai mult, precizează că procesele verbale prin care intimata susține că i-a dat sume de bani și i-a preluat unele datorii către bancă s-a încheiat în lipsa contestatorului iar martorii au fost părinții săi și iar aceștia au cunoștință de faptul că procesele verbale nu sunt scrise și nici semnate de el. De asemenea, solicită a se avea în vedere că este prejudiciat prin falsurile comise de intimata.

Contestatorul solicită, în temeiul articolului 318 teza I Cod procedură civilă, anularea deciziei și, rejudecând recursul, admiterea recursului sau în subsidiar admiterea în parte a recursului conform dispozițiilor legale.

Contestația în anulare formulată de este netimbrată.

La primirea contestației în anulare și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea contestatorului cu mențiunea timbrării cu 5 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar, conform dispozițiilor art.3, lit. coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, actualizată, privind timbrul judiciar.

Pentru termenul de judecată din 27.02.2009, contestatorul a fost legal citat cu mențiunea timbrării cu suma de 5 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar, în conformitate cu prevederile articolului 3 litera g și ale articolului 11 din Legea 146/1997.

Cum contestatorul nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, la termenul din data de 27 februarie 2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind netimbrarea contestației în anulare.

Așadar,nefăcându-se dovada timbrării, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind netimbrarea contestației în anulare.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, contestația în anulare urmează a fi anulată ca netimbrată pentru următoarele aspecte:

În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".

Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe,se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".

Faptul că, -în calitatea sa de contestator, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru,indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate,fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrată contestația în anulare formulată de și a se menține decizia civilă nr.507/3.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

Decide:

Anulează ca netimbrată contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile 507/3.dec.2008 a Curții de APEL IAȘI, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 exemplare / 19 Martie 2009

Curtea de APEL IAȘI:

Președinte:Mona Maria Pivniceru
Judecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Georgeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Iasi