Obligație de a face. Decizia 867/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 867
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții, C, domiciliați în C, str. -, -. 9, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 186 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, domiciliați în C, str. - B, -. 2,. 20, jud. D, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți, C, personal și asistați de avocat și intimații reclamanți, -, reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat, pentru intimații reclamanți, -, a depus la dosar o copie a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 74/23.01.2002.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, C, a solicitat, în principal, admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât la judecarea cauzei în apel a participat un judecător incompatibil, respectiv, d-na judecător a soluționat pe fond atât apelul în primul ciclu procesual, cât și apelul în al doilea ciclu procesual. A precizat că a fost încălcat principiul fundamental al dreptului pârâților, în sensul că în propria cale de atac li s-a creat acestora o situație mai grea decât aceea stabilită prin sentința atacată cu apel, deoarece, deși li s-a admis apelul, pârâții au fost obligați să vândă apartamentul la un preț derizoriu. Deși apelul declarat de reclamanți a fost formulat tardiv și le-a fost respinsă prin încheiere cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, prin dispozitiv instanța de apel nu a constatat apelul reclamanților este tardiv formulat, ci le admite apelul din moment ce fixează prețul apartamentului, așa cum solicitaseră aceștia la instanța de fond. A arătat că ambele instanțe au apreciat greșit regimul juridic al apartamentului în sensul că ar fi locuință de serviciu, în realitate apartamentul din - B nu a avut niciodată acest regim juridic, ci a fost cumpărat de recurenții pârâți de la în anul 1992, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 1901/1992. a precizat că primul apartament a fost dat în condițiile Decretului - Lege nr. 61/1991, iar apartamentul de trei camere situat în - Baf ost deținut în calitate de chiriași, fiind angajați ai SC.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului formulat de pârâți, schimbării în totalitate a soluției pronunțată de instanța de fond, respectiv, respingerea acțiunii promovată de reclamanți și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâți; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații reclamanți, -, a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu există un caz de incompatibilitate, întrucât judecătorul respectiv nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, instanța de apel fiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, a precizat că instanța de apel, analizând criticile formulate în apel, raportat la probele administrate în cauză, a stabilit un preț, neputând fi vorba de crearea unei situații mai grele în propria cale de atac a pârâților. A precizat că apartamentul din litigiu este contruit din fondurile SNP și nu din fondul locativ de stat, calitatea de angajați ai SNP, avută de recurentul și intimatul reclamant, conferindu-le dreptul de a li se repartiza locuințe cu dreptul ulterior de a le cumpăra. A arătat că la momentul actual, apartamentul nu mai este în proprietatea reclamanților, ci în proprietatea unor terți, respectiv, familia, care nu sunt parte în proces; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Craiova, la data de 24 februarie 2004, reclamanții și - au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții și C să încheie contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică, în calitate de vânzători având ca obiect apartamentul din C, - B, - 7,. 2,. 20,. 4 și obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în valoare de 500.000 lei pe zi de întârziere.
La data de 6 mai 2004, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că în anul 1998 au încheiat un contract de închiriere cu privire la un bun imobil cu reclamanții și -.
Prin acest contract, ei, în calitate de proprietari, au dat spre folosință locuința proprietate personală, formată din 2 camere, situată în C, - B, - 7,. 2,. 4,. 20, reclamanților și -.
Au menționat că atât pârâtul, cât și reclamantul sunt angajați ai SNP SA, iar locuința ce face obiectul litigiului este de fapt o locuință de serviciu pe care a cumpărat-o de la SC SA.
La data de 8 decembrie 2004, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul ca să fie obligați pârâții să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică având ca obiect apartamentul din C, - B, - 7,. 2,. 4,. 20, județul D, cu păstrarea aceluiași mod de evaluare a locuinței precum și a elementelor ce au stat la baza stabilirii prețului inițial de cumpărare.
Prin sentința civila nr. 687/9 februarie 200,5 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 5196/2004, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și - împotriva pârâților și
S-a luat act că nu se solicita cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că părțile nu și-au respectat clauzele contractuale, iar potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, motivat de împrejurarea că părțile nu și-au respectat obligația de a încheia contractul de închiriere în formă autentică.
Prin decizia civilă nr.2584/2005, a Curții de APEL CRAIOVA, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, dosarul fiind înregistrat sub nr. 5805/CIV/2005.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 284/27.02.2006, a admis apelul declarat de reclamanți, desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei.
După rejudecare, Judecătoria Craiovaa pronunțat sentința civilă nr. 9647 din 25.06.2007, prin care a admis acțiunea formulată de către reclamanții, - în contradictoriu cu pârâții și C, respingând cererea reconvențională formulată de pârâții și
Au fost obligați pârâții să vândă reclamanților apartamentul compus din 2 camere situat în C, - B, - 7,. 2,. 4,. 20, județul D în termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotărârii, iar în caz de neexecutare au fost obligați pârâții la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanții ocupă în calitate de chiriași apartamentul situat în C, - B, - 7,. 2,. 20, conform contractului de închiriere încheiat cu pârâții la data de 01 iunie 1998.
Potrivit clauzelor speciale din contract s-a prevăzut în sarcina pârâților obligația de a vinde locuința chiriașilor în momentul dobândirii unei noi locuințe de serviciu, iar pentru pârâți dreptul de a solicita cumpărarea ei.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 74/23 ianuarie 2002 pârâții și C au cumpărat de la SNP - Sucursala C un apartament cu 3 camere, însă nu și-au îndeplinit obligația de a vinde locuința chiriașilor în condițiile prevăzute în contractul de închiriere.
În lipsa unei notificări adresate reclamanților, în condițiile art.1079 Cod Civil, nu poate fi reținută apărarea pârâților privind refuzul chiriașilor de a încheia contractul de vânzare cumpărare.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Contractul de închiriere s-a încheiat la data de 1 iunie 1998 pe o perioadă de 12 luni, fără a se stabili cuantumul chiriei.
După expirarea termenului chiriașii au continuat să locuiască în spațiul închiriat fără ca locatorul să-i împiedice, locațiunea considerându-se reînnoită prin tacita relocațiune conform dispozițiilor art. 1437 Cod civil.
Deși contractul nu prevede plata vreunei chirii reclamantul a recunoscut însuși faptul că a primit sume de bani cu titlu de chirie în perioada 1998-2002 refuzând suma de 3 milioane lei consemnată la CEC pe numele său de către chiriaș.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și C, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond nu s-a preocupat de condițiile în care trebuia perfectat contractul de vânzare-cumpărare, deși a fost efectuată o expertiză privind evaluarea, expertiză care de altfel a fost contestată, deoarece apartamentul a fost cumpărat de la SNP SA cu preț actualizat; nu s-a dat o interpretare corectă clauzelor speciale din contract, situate în art. V, au o legătură directă cu raporturile juridice stabilite cu SNP SA.
Prin decizia civilă nr. 186 din 08.04.2008, Tribunalul Dolja admis apelul formulat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 9647 din 25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și -.
A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că au fost obligați pârâții să vândă reclamanților apartamentul cu 2 camere situat în C, - B, - 7,. 2,. 4,. 20, jud. D, la prețul de 169.031.713 lei vechi (16.903,17 lei).
S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a soluționat în mod corect capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților să vândă reclamanților apartamentul cu două camere din - B, apartament ce a fost dobândit de către pârâții în temeiul Legii nr.85/1992.
Astfel, o condiție pentru dobândirea celei de-a doua locuințe vândută reclamanților este aceea ca locuința pe care o dețin să fie pusă la dispoziția unității pentru a fi repartizată altor solicitanți,în cazul concret, reclamanților.
Legea nr.85/1992 la art.12 reglementează și modalitatea de utilizare a sumelor de bani obținute din vânzarea locuințelor și pe cale de consecință este neîntemeiată susținerea cum că prețul apartamentului trebuie stabilit la valoarea actuală de circulație, împrejurare ce ar constitui o îmbogățire fără justă cauză în condițiile în care prețul plătit a fost stabilit conform legii speciale și menționat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat, respectiv169.031.713 lei vechi.
Cererea reconvențională a primit de asemenea o justă soluționare în ceea ce privește neplata chiriei și de asemenea apărările din cuprinsul acesteia, care vizează rezilierea contractului încheiat pe perioada 01.06.1998-01.06.1999, ca urmare a subînchirierii.
Potrivit dispozițiilor ce reglementează contractul de închiriere, dacă chiriașul subînchiriază fără acordul proprietarului sau cu nerespectarea condițiilor prevăzute, locatorul poate cere executarea obligațiilor din contractul principal sau rezilierea contractului de închiriere potrivit dreptului comun, or, din probele administrate și chiar recunoașterile la interogatoriu, a rezultat că în apartamentul în litigiu reclamanții au permis locuirea unei persoane cu care se află în legătură de rudenie.
În ceea ce privește daunele cominatorii, a fost înlăturată mențiunea obligării la plata daunelor cominatorii, față de dispozițiile exprese ale art.580 ind.2 și art.580 ind.3 Cod procedură civilă.
În termen legal, s-a declarat recurs de către pârâții și C considerând decizia nelegală și netemeinică deoarece la judecarea cauzei în apel a participat un judecător incompatibil, acesta soluționând cauza în apel și în primul ciclu procesual; li s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, prin stabilirea unui preț în mod direct de instanța de apel, fără a se fi dezbătut în contradictoriu la instanța de fond, în condițiile în care apelul declarat de reclamanții a fost respins ca tardiv formulat; în mod greșit, la cererea reclamanților, a fost scoasă din cauză SNP SA, considerându-se că aceasta nu are calitate procesuală, cu toate că raporturile stabilite între părți demonstrează că se impunea și citarea acestei părți; au fost interpretate greșit clauzele contractului atât cu privire la durata contractului de închiriere, cât și cu privire la condițiile de la pct. 9 care atrag sancțiunea de la pct. 2, prin care se dă posibilitatea locatorului să poată vinde locuința altei persoane; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra aplicabilității dispoz. art. 948 și 969 Cod civil, precum și a dispoz. art. 1430 Cod civil, art. 35 alin.2 teza a II-a Codul familiei, asupra respingerii eronate a cererii reconvenționale și asupra acțiunii principiului disponibilității părților asupra acțiunii formulate.
Motivele au fost încadrate în dispoz. art. 304 alin.1 pct. 1 Cod pr. civ. 304 pct. 6 și 9 Cod pr. civ.
Criticile formulate sunt întemeiate parțial, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul legal de participarea unui judecător incompatibil la judecarea apelului, instanța de recurs a constatat că prin decizia nr. 284/27.02.2006, pronunțată în dosarul nr. 5805/civ/2005, a Tribunalului Dolj, judecător a participat la soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 687/9.02.2005, a Judecătoriei Craiova, pronunțând o soluție, conform art. 297 alin.1 Cod pr. civ. în sensul desființării sentinței civile și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, deoarece nu a fost soluționat fondul cauzei, reținându-se greșit de instanța de fond necesitatea încheierii în formă autentică a contractului de închiriere.
Art. 24 Cod pr. civ. prevede că este incompatibil judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină, în sensul că nu mai poate participa la judecarea aceleiași pricini, în căile de atac sau în caz de rejudecare după casare. În ambele ipoteze judecătorul devine incompatibil doar dacă a pronunțat o hotărâre de fond sau a rezolvat unele aspecte ale cauzei care prejudecă fondul.
Or, în cauză, judecător a pronunțat o hotărâre de desființare a sentinței civile tocmai pentru că s-a constatat că judecarea cauzei nu s-a făcut pe fond, fără a se fi antamat în vreun fel fondul cauzei, în considerentele deciziei civile pronunțată în apel d e desființare a sentinței civile.
În situația dată, participarea acestui judecător la soluționarea pe fond a apelului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii, neputându-se considera că a judecat cu încălcarea dispoz. art. 24 Cod pr. civ.
Cu privire la celelalte motive de recurs se va avea în vedere că, prin sentința civilă nr. 9647/25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dispus obligarea pârâților recurenți să vândă reclamanților apartamentul în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii fără a se stabili prețul bunului vândut.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă suspusă recursului, a schimbat în parte sentința civilă, admițând apelul pârâților, în sensul că a stabilit prețul de vânzare a apartamentului la suma de 16903,17 lei.
Apelul declarat de pârâți a cuprins și o critică care a vizat nestabilirea prețului de vânzare a apartamentului prin sentința civilă, apelanți considerând că nu s-a cercetat fondul pricinii.
Tribunalul a stabilit prețul, prin soluția adoptată, fără a face o analiză contradictorie a susținerilor părților, dar a avut în vedere poziția reclamanților cu toate că părțile se situează pe poziții divergente cu privire la cuantumul acestuia, legat de modul de interpretare a clauzelor convenției încheiate de părți.
În acest mod, prin soluția pronunțată, Tribunalul a încălcat principiul neagravării situației părții în propria cale de atac (non reformatio in peius), consacrat expres prin art. 296 Cod pr. civ. potrivit căruia apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.
Potrivit acestui principiu, hotărârea atacată poate fi reformată numai în favoarea apelantului și nicidecum în defavoarea acestuia, fiind o chestiune de interes general ca părțile să nu fie amenințate de niciun risc de agravare a situației lor dacă vor exercita o cale de atac pusă la dispoziție de lege împotriva unei hotărâri pe care ele o consideră ca fiind nelegală și netemeinică.
Prețul apartamentului a constituit între părți un punct de divergență, reclamanții susținând că trebuie stabilit potrivit clauzelor contractului de închiriere care trimit la modul de calcul prev. de Lg. 85/1992, iar pârâții susținând că trebuie stabilit prin negociere la prețul de circulație, ei fiind persoane fizice și nu persoane juridice care să intre sub incidența Lg. 85/1992.
Stabilirea prețului sub forma unei sume de bani este de esența vânzării, prețul trebuind să îndeplinească următoarele condiții cumulative: să fie exprimat în bani; să fie determinat sau determinabil; să fie sincer și serios. Dacă cel puțin una din aceste condiții nu este îndeplinită, contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută.
Conform art. 1303 Cod civil, prețul este determinat dacă cuantumul lui este stabilit de părți la momentul încheierii contractului. Prețul este determinabil în condițiile prev. de art. 1304 Cod civil, când prețul poate fi lăsat la aprecierea unei terțe persoane.
În speță, față de clauzele contractului de închiriere prin care se stabilește și obligația locatorului de a vinde locatarului apartamentul, determinarea prețului se face potrivit modului de stabilire făcut de către SNP SA C, la momentul la care aceasta va vinde locatorului un apartament. Această situație rezultă cu certitudine din clauza nr. 3 de la cap. V - clauze speciale, în care se prevede că modul de cumpărare a locuinței pentru chiriași să fie identic celui cu care proprietarul cumpără locuința de serviciu, (avans procentual, rate procentuale, durata achitării în 25 de ani). În același timp, la cap V se stabilesc și 3 criterii de evaluare a locuinței; preț unitar/mp, locuință nouă = preț unitar/mp locuință închiriată; luarea în calcul a gradului de uzură a locuinței închiriată raportat la preț unita/mp; luarea în calcul a zonei în care este situată locuința închiriată.
Prin urmare sunt stabilite criterii de evaluare și modalitatea în care se va achita prețul, or, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod asupra evaluării și achitării prețului, iar instanța de apel s-a pronunțat fără a face de asemenea o cercetare pe fond a prețului, reținând prețul solicitat de reclamanți.
Este adevărat că,în speță, nu s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare (nici sub forma unui act sub semnătură privată, act prin care se poate transmite proprietatea asupra apartamentului, necesitatea actului autentic fiind impusă numai pentru terenuri), ci numai un contract de închiriere prin care locatorul se obligă să vândă chiriașului apartamentul proprietatea sa în momentul în care cumpără locuința de serviciu repartizată de SNP SA C, precizându-se că modul de cumpărare a locuinței pentru chiriași să fie identic cu cel care proprietarul cumpără locuința de serviciu (evidențiat mai sus), iar evaluarea făcându-se pe baza criteriilor menționate mai sus.
Determinarea prețului nu poate fi dependentă de voința uneia din părți și nu poate fi lăsată la aprecierea ulterioară a părților.
Chiar dacă obiectul acțiunii îl constituie o obligație a de a face, respectiv de a fi obligați pârâții să vândă apartamentul către reclamanți, regulile privitoare la stabilirea prețului sunt aceleași, adică fie ca părțile să fie de acord cu privire la cuantum fie în situația dezacordului, instanța să-l stabilească în urma unor dezbateri contradictorii în cadrul judecării obligației de a face.
În speță, părțile nu sunt de acord cu modul de stabilire a prețului, situație în care instanța poate stabili prețul dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii în obligație de a face, dar numai după o dezbatere contradictorie, deci după o judecare pe fond și a acestui aspect al cauzei.
Pe de altă parte, raportat la situația rezultată din toate actele dosarului rezultă că niciuna din instanțe nu a stabilit adevăratele raporturi juridice existente între părți.
Rezultă cu certitudine din acțiune, întâmpinare și cererea reconvențională, precum și din probele dosarului că atât reclamanții cât și pârâții sunt angajați ai SNP SA, iar pârâții în această calitate au fost chiriași ai apartamentului ce face obiectul prezentei cauze.
În calitate de chiriași, în condițiile DL 61/1990, au cumpărat acest apartament pentru ca, ulterior, să li se repartizeze din fondului SNP SA o altă locuință cu un spațiu locativ mai mare, raportat la necesitățile locative ale familiei.
Față de această situație nou creată la nivelul societății și cu acordul acesteia, s-a hotărât de către comisia constituită de societate, de comun acord cu angajații care deja cumpăraseră apartamentele, ca în cazul în care îndeplinesc punctajul corespunzător, să li se atribuie locuințele solicitate cu condiția ca cele pe care le dețin să le pună la dispoziția comisiei pentru a fi repartizate altor solicitanți (vezi Nota privind rezultatele verificării efectuate la Sucursala C, aflată la fila 67 în dosarul nr. 5196/2004, al Judecătoriei Craiova ).
Pentru a se pune în aplicare cele hotărâte, persoanele cărora li s-au repartizat noi locuințe, printre care se regăsesc și pârâții, s-au angajat ca pe cele pe care le dețin să le pună la dispoziția societății, în sensul cedării proprietății lor (fila 73 din același dosar).
În aceste condiții recunoscute de ambele părți, s-a încheiat contractul de închiriere cu clauzele speciale, în care se regăsesc de altfel modalitățile de achitare a prețului stabilite de DL 61/1990 și Lg. 85/1992, închirierea fiind forma juridică considerată de toate părțile implicate ca fiind cea indicată în situația dată, cu toate că în acest contract de închiriere părți sunt numai proprietarii apartamentului și chiriașii.
Reținând situația de fapt descrisă mai sus, se constată că instanțele aveau obligația de a stabili adevăratele raporturi juridice existente între părți, precum și părțile între care s-au stabilit aceste raporturi juridice pentru a se putea da o interpretare corectă sub aspectul voinței părților tuturor clauzelor contractului, având în vedere dispoz. art. 977 și următ. Cod civil.
Încheierea contractului de închiriere a fost determinată de existența raporturilor juridice stabilite între locatori și SNP SA, pe de o parte, între SNP SA și locatari, pe de altă parte, și aceștia din urmă fiind salariații societății, situație în care se impunea și citarea SNP SA în cauza dedusă judecății pentru o corectă rezolvare a tuturor raporturilor juridice existente.
În considerarea celor de mai sus, se constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoz. art. 312 alin.5 Cod pr. civ. potrivit cărora, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată nu a intrat în cercetarea fondului, se impune casarea soluției și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței respective.
Reținându-se că niciuna din instanțe nu a intrat în cercetarea fondului, urmează ca, admițându-se recursul, să se caseze decizia pronunțată în apel și, admițându-se apelul pârâților, să se desființeze sentința civilă și să se trimită cauza spre rejudecare, Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, C, domiciliați în C, str. -, -. 9, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 186 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, domiciliați în C, str. - B, -. 2,. 20, jud.
Casează decizia civilă sus menționată.
Admite apelul declarat de pârâții, C, împotriva sentinței civile nr. 9647 din 25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Desființează sentința civilă nr. 9647 din 25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./20.11.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
